Chibzuieli

„Urmează-mă!”

„Urmează-mă!” Două cuvinte care au transformat doisprezece oameni simpli în oameni care la rândul lor au transformat istoria umană pentru totdeauna.

Două cuvinte simple care au frânt un tânăr bogat cu o viață morală impecabilă, pe care Isus l-a iubit (Marcu 10:18ff).

Două cuvinte simple care au reabilitat un om care s-a lepădat în mod rușinos și public de mântuitorul lui (Ioan 21).

Două cuvinte simple care au transformat milioane de oameni de-a lungul istoriei.

Două cuvinte simple care astăzi pot transforma o biserica dezorientată, plutind în derivă, într-o lume debusolată.

La început

Din perspectivă umană, totul a început când un galilean a început să cheme unul câte unul, pe un pescar, pe un vameș, pe un zilot… fiecare cu ale lui. „Urmează-mă!” „Vino după mine!”

„M-am hotărât să-l urmez pe Isus!” ne-am obișnuit să cântăm în bisericile evanghelice, îmbrăcați în haină albă de botez. A devenit o tradiție, un obicei, uneori reducând întreg spectrul temporal al vieții creștine la un singur moment în timp, care după ce a trecut, devine uitat în negura memoriei.

Conceput într-un moment de gravitate ultimă, când a-l urma pe Isus a însemnat moartea autorului și a familiei lui, cântarea a fost preluată și adaptată contextului vestic, devenind unul din imnurile deciziei ultime în cruciadele lui Billy Graham.

Dar a-l urma pe Isus este rareori  un act instantaneu, al prezentului. A-l urma pe Isus înseamnă a purta o cruce „în fiecare zi.”

Pe parcurs, și în momentele decisive

Pe parcursul umblării ucenicilor cu Isus, în momentul în care Petru a recunoscut pe Isus ca Mesia, pentru prima dată Isus a început să le vorbească despre cruce (Marcu 8:31ff). Și tot el, Petru, a încercat să-l ferească pe Isus de cruce. „Înapoia mea Satano!” a răspuns Isus. Cuvintele imediat următoare, pentru ucenici și mulțime, au fost:

„Dacă voiește cineva să vină după mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi, și să mă urmeze” (Luca 9:20).

„Urmează-mă la cruce!” Acestea sunt cuvintele lui și astăzi. Atât timp cât lumea este în condiția actuală, crucea este inevitabilă pentru un urmașii lui Isus. Părtășia suferințelor lui Christos este marca autenticității creștine (Gal 6:17).

Dincolo de cădere, cruce și înviere

„Doamne, dar cu acesta ce va fi?” a întrebat Petru despre Ioan, după înviere. Se lepădase Petru de Isus de trei ori, în fața unei slujnice, dar după înviere Isus a venit din nou la el, să-l învețe ceea ce de altfel l-a învățat tot timpul. De când l-a chemat prima dată, la mărturia primită prin inspirație divină cu privire la Mesia, la cruce, și acum, după înviere, Isus îl învață din nou pe Petru aceeași lecție: „Ce-ți pasă? Tu urmează-mă!”

Annibale Carracci

Pictură de Annibale Carracci (public domain)

Quo vadis Domine?” – spune tradiția că l-ar fi întrebat și Petru odată pe Isus, fugind de persecuția din Roma. „Eo Romam iterum crucifigi” („la Roma să fiu crucificat”), se spune că ar fi răspuns Cristos. După care, Petru se pare că a învățat în sfârșit lecția, primind viziunea și curajul să se întoarcă din nou la creștinii din oraș, unde va fi martirizat el însuși pe o cruce, dar cu capul în jos, pentru că nu s-a găsit vrednic să fie crucificat ca Mântuitorul.

Și astăzi?…

Ce înseamnă a-l urma pe Cristos în context contemporan? Pe ce drum merge el astăzi, ca să mergem după el? Dacă nu suntem în vreo țară musulmană de cele mai multe ori nu este o cruce pe care să murim imediat, ci o cruce pe care să o purtăm cu răbdare și speranță în fiecare zi.

Uneori am senzația că în timp ce cetatea arde, fugim și noi ca și Petru, cât putem de departe, ca să ne salvăm viața, într-un fel de „escapism evanghelic” care ia diferite forme. Una pronunțată între unii evanghelici este fascinarea cu răpirea bisericii pentru a o feri de necazul cel mare.

„Să știi că în zilele de pe urmă vor veni vremuri grele…” îi spune Pavel lui Timotei (1 Tim 3:1), cu o descriere a stării morale a societății. Apoi, din versetul 5, trece la prezent. Pavel nu l-a pregătit pe Timotei pentru escapism, ci pentru a sta ferm în credință și prigoană prin ceea ce se va arăta imediat.  De la Rusalii trăim „zilele de pe urmă.” Răpirea bisericii nu este o răpire pentru a pleca nu știu unde abandonând pământul, ci pentru a-l întâlni pe Cristos în slavă și a veni cu el, în slava lui care coboară peste tot pământul, judecă, purifică, și restaurează creația, așezând un cer nou și un pământ nou, așezând Împărăția sa peste tot ce a creat el.

Desigur, ne așteptăm la înmulțirea fărădelegii fără precedent înainte de arătarea lui Cristos. Isus Cristos însuși ne-a învățat să privim la tiparul judecății lui Dumnezeu în istorie. Înainte de venirea lui va fi cum a fost în vremea zilelor lui Noe…  Cum a fost în vremea zilelor lui Lot… Cum a fost cu Canaanul pentru care Dumnezeu a așteptat sute de ani până când „nelegiuirea poporului a atins culmea,” înainte de a-i judeca prin invazia izraeliților… Cum a fost cu poporul Israel până când Dumnezeu a adus pe „robul Meu [a lui Dumnezeu] Nebucadnețar” ca instrument de pedeapsă. Acesta este tiparul judecății lui Dumnezeu în istorie și acesta se va aplica și înainte de revenirea lui Cristos. Iar copii lui… vor rămâne tari și vor birui, pentru că cine-i sfânt va continua să se sfințească și cinei spurcat va continua să se spurce. Dar indiferent de ce va veni, chemarea noastră este să discernem vremurile, să fim realiști, și să-l urmăm pe el pe calea crucii.

A-ți lua crucea și a-l urma pe Cristos nu este un act de suferință pasivă. ”Fiul lui Dumnezeu s-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.” (1Jo 3:8 CNS) Crucea lui Cristos este atacul nimicitor contra diavolului. Când îl urmăm pe calea crucii participăm în acest atac.

A-l urma pe Cristos înseamnă a fii bun cu cei răi. Să ierți ca Dumnezeu. Să fii drept. Să spui adevărul. Să porți poverile altora. Să nu-ți pierzi speranța în suferință și dacă ești aproape de moarte să-ți pui nădejdea în Dumnezeu care învie morții și cheamă lucrurile care nu sunt ca și cum ar fi. Să strălucești ca o lumină în lume și să ții sus cuvântul vieții. Să fii credincios în lucrul încredințat ție de Dumnezeu.

În slujirea în în Trupul lui Cristos a-l urma pe Cristos înseamnă a avea curajul autenticității. Curajul de a recunoaște că nu ai toate darurile spirituale, și de a ridica pe alții în jurul tău, în detrimentul orgoliului personal. Curajul de a lucra în echipă. Curajul de a-l sluji pe Cristos înainte de a sluji un cult, o tradiție, un clan, sau o mână de oameni cu influență în biserică. Curajul de a-ți recunoaște fără fățărnicie lipsa de educație teologică dacă aceasta îți lipsește și cumpătare în folosirea ei dacă o ai. Curajul de a citi cel puțin o carte atee, musulmană, budistă, sau de orice altă factură necreștină pe trimestru, pentru a evita ghetoizarea intelectuală și culturală. Curajul de a sta la masă din când în când cu vameșii și curvele, nu de alta, dar cel puțin din curiozitatea de a afla de ce unii din ei vor intra în Împărăția lui Dumnezeu înaintea unora dintre fariseii de pe băncile bisericii. Curajul de a cere celor pe care îi slujești câte un repaus sabatic din când în când, în afara concediului, pentru a-ți odihni sufletul și considera atent din nou ce înseamnă să-l urmezi cu adevărat pe Cristos.

Cum?

Cum să ai curajul și puterea să-l urmezi pe Isus la cruce astăzi? Răspunsul probabil este să ai ochi care văd dincolo de cruce, după cum Isus însuși, „pentru bucuria care-i era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea” (Evr. 12:2). Isus a știut că ucenicii aveau nevoie să vadă puțin din slava de dincolo de cruce înainte de a-l urma la cruce. Așa că după ce le-a vorbit pentru prima dată despre cruce, a luat pe cei mai intimi prieteni cu el pe muntele transfigurării, și acolo s-au manifestat sub ochii lor puterile Împărăției de a transforma creația. „Și noi am privit slava lui…” va spune Ioan mai târziu (Ioan 1:14).

A-l urma pe Cristos în fiecare zi nu este o decizie de moment ci un mod de a fi.

15 Comments

  1. Tiriac Stefan

    …un alt mod intesant […chiar provocator] de a aborda “calea Domnului”.

    Reply
  2. DanutM

    Reblogged this on Persona.

    Reply
  3. alincristea

    A-l urma pe Cristos inseamna a fi bun cu cei rai?

    Ar trebui tratata mai sensibil chestiunea…

    In unele momente, Cristos a fost rau si cu cei… buni. 🙂

    Cum ramine cu Psalmul 15?

    Cel neprihanit nu mai priveste cu dispret pe cei vrednici de dispretuit?

    Reply
    1. Eugen

      Eu nu mi-am propus să tratez în detaliu aspectul respectiv, nici nu spun că este simplu să discerni ce înseamnă să fii bun în orice situație. Nici că trebuie să aprob toate stupiditățile cuiva pentru că sunt bun. Când Dumnezeu dă ploaie peste buni și răi, nu înseamnă că aprobă tot ce fac ei. Dar „binecuvântați pe cei ce vă prigonesc” și „iartă-i că nu știu ce fac” strigat de pe o cruce sunt acolo, în Scriptură, nu?

      Reply
      1. alincristea

        Cel mai mare om care a trait pe pamint, dupa Isus, a fost Ioan Botezatorul, mincatorul de lacuste, care nu prea era bun cu cei rai… 🙂 Normal ca si-a pierdut capul!… 🙂

        Reply
        1. Eugen

          Păi asta face parte din luarea crucii, nu? Parcă am spus pe undeva că a lua crucea înseamnă a spune adevărul. Crezi că poți spune adevărul fără să te aștepți să ți se taie capul la un moment dat? 🙂

          A fi bun cu cei răi înseamnă și a-i confrunta, și asta iar este o cale cam sigură dacă nu către tăierea capului, către crucificare. Nu așa a făcut și Isus?

          Reply
    2. ioan_basa

      Nu, nu-i mai priveste.
      Se roaga pentru ei.
      Atitudinea dispretuitoare fata de pacatosi era caracteristica fariseilor.

      Reply
      1. alincristea

        Nu de ASA ceva e vorba.

        Nu am de ce sa accept o asemenea opinie care nu are la baza nici un criteriu hermeneutic, ci doar un cliseu (care nu are legatura cu Psalmul 15).

        Reply
  4. bloglobalta

    Mie mi-e cel mai greu sa gasesc curajul de a citi Biblia. E inca prea incarcata memoria de “traducerile” din copilarie.

    Reply
    1. Eugen

      Nu o citi prin prisma „traducerilor” din copilărie. Citește-o prin prisma dialogului tău cu un Dumnezeu bun, care te iubește necondiționat.

      Reply
      1. bloglobalta

        Si ce fac daca nu sunt dotat cu radarul ala care prinde undele extraterestre iar dialogul cu cineva de care ai auzit doar pentru ca nu foloseste limbaje conventionale pare cel putin ciudat? Cititul Bibliei nu ar parea mai relevant decat cititul Legendelor Olimpului in cazul asta. A vorbi de dialog e deja departe de experienta unui astfel de om. Om care pot fi eu sau altul, tot timpul sau uneori.

        Reply
        1. Eugen

          Când nu ai radaru’ sau e defect, operezi cu ce ai, și citești Legendele Olimpului. Sau Biblia ca Legendele Olimpului. Apoi, te centrezi și mai departe în tine însuți și îți trăiești viața mai departe cum vrei. Iar eu, indiferent de ce alegi tu, o să mă uit la tine cu uimire de ce minunăție a creat Dumnezeu :)!

          Tu, sau eu, sau mă rog, altcineva. Și mie mi se defectează radarul din când în când, dar n-o să mă poticnesc în asta.

          Reply
  5. Alexandru Nădăban

    Reblogged this on Pasarea Phoenix Remixed & co and commented:
    A-l urma pe Cristos în fiecare zi nu este o decizie de moment ci un mod de a fi.

    Reply
  6. ioan_basa

    Psalmii 15:4.
    El priveste cu dispret pe cel vrednic de dispretuit,

    Luca.18:11
    •Fariseul statea in picioare si a inceput sa se roage in sine astfel: “Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, hrapareti, nedrepti, preacurvari sau chiar ca vamesul acesta.
    ————————————————————————-

    Luca.10:30
    •Isus a luat din nou cuvantul si a zis: “Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A cazut intre niste talhari, care l-au dezbracat, l-au jefuit de tot, l-au batut zdravan, au plecat si l-au lasat aproape mort. ..
    Din intamplare, se cobora pe acelasi drum un preot; si, cand a vazut pe omul acesta, a trecut inainte pe alaturi.
    . Un levit trecea si el prin locul acela; si, cand l-a vazut, a trecut inainte pe alaturi.
    Dar un samaritean, care era in calatorie, a venit in locul unde era el si, cand l-a vazut, i s-a facut mila de el.
    . S-a apropiat de i-a legat ranile si a turnat peste ele untdelemn si vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han si a ingrijit de el.
    37. “Du-te de fa si tu la fel”, i-a zis Isus.

    Luca.23:34
    •Isus zicea: “Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac!” ….
    ———————————————————————————

    Amandoua alternativele sunt valabile….
    Una este valabila pentru Fariseii religiosi
    Cealanta este valabila pentru Ucenicii Domnului Isus Hristos.

    Dar o atitudine o va exclude pe ccealanta….

    Reply
  7. ardeleanlogos

    Reblogged this on Viorel – Logos.

    Reply

Leave a Reply to DanutM Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.