Unde se pregătesc cei mai mulți profesori de teologie din America de Nord?

Recent, The Association of Theological Schools (ATS) a publicat o statistică care clasează primele 25 de școli din care provin cei mai mulți profesori de teologie din școlile membre ATS în Statele Unite și Canada.

The Association of Theological Schools este forumul major de acreditare a școlilor de teologie pentru programele post-licență de pe continentul Americii de Nord, forum din care fac parte peste 270 de școli. Orice școală respectabilă de pe acest continent caută să obțină două acreditări. Prima este acreditarea de stat, care atestă valoarea academică a tuturor școlilor, indiferent de natura lor (colegii, universități, școli pe specialități profesionale, etc.). Pentru că SUA este mare, aici această acreditare este divizată pe trei regiuni. A doua acreditare este una profesională. În cazul școlilor de teologie, acreditarea profesională cea mai respectabilă este ATS. Toate școlile la care mă refer aici au amândouă aceste tipuri de acreditări.

În paranteză fie spus, aceasta are o oarecare relevanță și pentru românii din România. Am observat că în Romania apar pe ici, pe acolo, precum ciupercile după ploaie, tot felul de doctori făcuți prin America. Când însă te uiți la cine le-a dat diploma, te întrebi dacă nu era mai bine să fie serioși cu studiile lor – dacă au ales această cale. Dar ce contează? Badea Gheorghe și lelea Mărie tot nu știu ce-i aia acreditare! Doctor, doctor, și cu asta basta.

Întorcându-mă la subiect, clasificarea respectivă analizează poziționarea școlilor comparativ, între anii 2001 și 2015, și poate fi văzută la Comisia de Acreditare a ATS.

Fuller Theological Seminary, unde și-au luat doctoratul până acum trei români (cel puțin alți trei sau patru explorează programul de doctorat în prezent), se clasează anul acesta pe locul 6, după Princeton, Harvard, University of Toronto, Southern Baptist Theological Seminary și University of Chicago, dar înainte de școli prestigioase precum Yale, Emory, Duke, Notre Dame.

Două aspecte remarc. Primul este că această statistică se referă doar la școlile membre ATS. Piața de plasare de absolvenți pentru unele școli (Yale și Harvard, de exemplu), trece mult dincolo de școlile ATS, la departamentele de studii ale religiilor din universitățile laice. Mai rar absolvenți ai unui seminar vor lua poziții didactice în acest context, deși nu este o regulă absolută.

Al doilea aspect este că în grupul primelor șase școli sunt trei seminare teologice, dar numai unul din ele, Fuller, este independent, multi-denominațional. Acesta are o semnificație remarcabilă cu privire la finanțare. În general, programele de doctorat sunt programe de cercetare și de pregătire de cadre didactice, și ca atare, aceste programe consumă, nu produc venit financiar pentru instituții. De obicei, universitățile au programe de licență cu mii de studenți, și aceste programe susțin financiar școala respectivă și investiția ei în cercetare. Pe de altă parte, seminarele care sunt afiliate denominațional (de exemplu, Princeton – al prezbiterienilor, Southern Baptist Seminary – al baptiștilor de sud) sunt susținute financiar și de denominațiile respective. Pentru o școală independentă, care nu are deloc programe de licență, ci doar de masterat și doctorat, competiția devine mult mai dificilă.

Scriu cu o oarecare nostalgie pentru că privind în urmă, deși cu o contribuție absolut minoră, acum nu îmi pare rău că am investit zece ani lucrând în administrația programului de doctorat din Școala de Teologie de la Fuller. Cu nostalgie și pentru că astăzi – fiind ziua de orientare la program pentru clasa acestui an – am petrecut 5 ore cu un grup nou de studenți (12 PhDs și 3 ThMs) care se îmbarcă într-un program atât de intens și competitiv. Cu nostalgie și pentru că mă gândesc că acum 25 de ani când am plecat din România, nu aș fi conceput niciodată că voi urma traseul la care privesc acum în urmă… Poate este timpul unei noi schimbări?