Chibzuieli

SBC și Teismul Deschis (Open Theism)

În posturile anterioare despre crez m-am referit cu precădere la rolul crezului și mai puțin direct la conținut. Pentru că am fost întrebat despre adăugiri recente de conținut la crezul SBC (nu la cel românesc!) voi da un exemplu mai detaliat referitor la un singur element: Teismul deschis (Open Theism). Cei ce citesc engleză pot discerne alte elemente comparând cele trei variante ale Baptist Faith and Message.

1. Adăugarea la crez

Aceasta se referă la articolul despre Dumnezeu. Mărturisirea din 1925 conține un singur paragraf, relativ simplu și concis despre Dumnezeu, pe care îl traduc:

Există un singur Dumnezeu viu și adevărat, o Ființă inteligentă, spirituală, personală, Creatorul, Susținătorul și Stăpânul universului, infinit în sfințenie și în toate celelalte perfecțiuni, căruia se cuvine să-i dăm dragostea cea mai înaltă, închinarea și ascultarea. El ne este revelat ca Tată, Fiu și Duh Sfânt, fiecare cu atribute personale, dar fără divizare în natură, esență sau ființă.

Se poate observa că acest articol în mărturisirea din 2000 este mai extins, deci traduc din el doar partea relevantă:

Dumnezeu este infinit în sfințenie și în toate celelalte perfecțiuni. Dumnezeu este omnipotent (atotștiutor) și omniștient (atotcunoscător); cunoașterea desăvârșită a lui Dumnezeu se extinde asupra tuturor lucrurilor din trecut, prezent și viitor, inclusiv asupra deciziilor viitoare ale creaturilor Sale libere. Lui i se cuvine să-i dăm dragostea cea mai înaltă, închinarea și ascultarea.

2. Scopul adăugării

Această adăugare a fost făcută pentru a combate Open Theism (Teism Deschis?). Open Theism este un fel de reacție la o formă extremă de calvinism, care tinde să nege libertatea omului și să atribuie lui Dumnezeu în mod volițional tot ce se întâmplă în creație, inclusiv atrocitățile umane cele mai mari. Cei ce adoptă Open Theism afirmă că pentru a există o relație de dragoste adevărată între om și Dumnezeu, omul trebuie să aibă libertate deplină. Ca atare, cu privire la viitor, Dumnezeu nu cunoaște dinainte ce vor face agenții lui liberi (oamenii), și uneori Dumnezeu se răzgândește și nu mai face ceva ca răspuns la atitudinea oamenilor. Baza biblică pentru aceasta este găsită în unele texte/exemple biblice.

Un bun exemplu concret de teologii opuse pe această temă între baptiștii americani este comparația dintre cum au răspuns John Piper și Greg Boyd, doi păstori cu renume în America, la colapsul podului din Minneapolis în 2007, care s-a soldat cu un număr de morți și alte nenorociri. Pe blogul lui, Pipper argumentează că Dumnezeu e autorul nenorocirii, ca un act al îndurării Lui, ca să îndrepte atenția oamenilor spre El. Pe blogul lui, Boyd critică poziția lui Pipper și argumentează că în general diavolul e autorul răului, și nu ar trebui să atribuim toate calamitățile faptului că Dumnezeu ar fi vindicativ. Nu intru în detalii, controversa e destul de cunoscută pe aici, mă întorc la oile noastre.

Amândoi, Pipper și Boyd fac parte din Baptist General Conference, nu din Southern Baptist Convention. Amândoi au fost profesori la Bethel Seminary. Amândoi păstoresc biserici mari și au influență considerabilă în SUA. Unii spun că dacă Pipper ar avea influența celor ce au modificat acest articol în Baptist Faith and Message, ar face schimbarea și la Baptist General Conference, și astfel, practic l-ar exclude pe Boyd din orice funcție în denominație (din biserică probabil nu – aceasta ar fi la latitudinea bisericii).

Un fost profesor la Southern Baptist (cu mai mult timp în urmă, la New Orleans Baptist Seminary) care a fost Open Theist (Boyd nu cred că este tocmai fericit cu acest termen) a fost Clarck Pinnock (1937-2010).

3. Opinie personală

Nu este scopul meu să discut în detaliu acest articol de credință, destul să afirm că nu sunt nici Calvinist, nici Open Theist. La școală, când am discutat acest curent teologic, am propus un concept personal, ne-lucrat teologic în detaliu, pe care l-am numit „creație deschisă” (open creation). Calvinismul extrem lasă impresia că Dumnezeu este crud, vindicativ, și poate conduce la fatalism și distrugerea râvnei evanghelizării pentru că afrimă că Dumnezeu a predestinat din start pe unii la iad, deci nu au nici o șansă reală la mântuire.  Cei ce au fost predestinați la mântuire de asemenea pot fi lăsați în pace, căci vor fi mântuiți oricum :). Teismul deschis lasă impresia unui Dumnezeu capricios și neputincios față de anumite evenimente în creație. Nu cred că noi cunoaștem pe deplin modurile lui Dumnezeu de a lucra în creație și subiectul este prea complex pentru a-l discuta aici.

Este, totuși, scopul meu cu toată seria aceasta de postări să argumentez că o mărturisire de credință trebuie să conțină numai aspecte fundamentale cu privire la mântuire. Pentru mine nici Boyd nici Pipper nu sunt în afara credinței care mântuie, deci „cortul meu” denominațional, dacă aș putea să-l definesc singur, aș vrea să îi includă pe amândoi.

De asemenea este scopul meu să argumentez că noi nu avem nevoie să luăm elemente de acest fel din dezbaterile baptiștilor americani și să le facem elemente de crez și de divizare a baptiștilor români. Ce sens ar avea un astfel de articol de credință în mărturisirea de credință din Romania, unde nu sunt sigur că la nivel popular s-a auzit de Teism Deschis? De aceea am argumentat că nici Chicago Innerancy Statement nu trebuie făcută criteriu de epurare a celor ce predau în școlile baptiste românești doar pentru că SBC face acest lucru. Nici nu cred că trebuie în mod automat să ne aliniem orientărilor politico-religioase din SUA și astfel să ne rupe de Alianța Baptistă Europeană sau de Alianța Mondială Baptistă doar pentru că SBC face acest lucru. Cu tot respectul față de SBC pentru ce au făcut în istorie și fac pentru noi astăzi, cred că inclusiv teologic baptiștii români trebuie să își găsească vocea lor, să fie uniți și diverși atât cât îi călăuzește Hristos, ca principiu de credință în ei.

8 Comments

  1. tiriac stefan

    Poveste….cu talc: doi oameni care se certau pe o problema s-au dus la un evreu sa-si caute dreptatea; primul isi expune pledoaria,la care evreul spune: da, ai dreptate. Cel de-al doilea isi expune si el punctul de vedere, evreul….asculta, da din cap si spune;….si dumneata ai dreptate. Un altul care a asistat la aceste judecati s-a dus la evreu si i-a spus: Domnule, nu se poate ca amandoi –cei in cauza– sa aiba dreptate!!!! Evreul….calm, zambitor ii spune; SI DUMNEATA AI DREPTATE.

    Cred ca si in cazul PIPPER–BOYD suntem ….”ca-n poveste”.Cine-o fi avand dreptate????. Personal si eu cred –ca mirean, neteolog– ca extremele nu sunt sanatoase; Dumnezeu e…Dumnezeu, trebuie sa-L lasam sa ramana Dumnezeu;cunoastem despre El cat El ne descopera si cat Cuvantul Lui– Biblia– ne face de cunoscut despre Dumnezeu.”Adevarul e primul Nume al lui Dumnezeu,al doilea este DREPTATEA”–nu-mi mai amintesc cine a spus asta, dar mi se pare o afirmatie sanatoasa. El judeca TOTDEAUNA drept.”Cand se implinesc pe pamant judecatile Lui, locuitorii lumii invata dreptatea”.[?] Ier. 9:24.
    Nu stiu daca colapsul podului din Minneapolis isi are cauza directa in Dumnezeu, dar…Katrina????
    Opinia noastra despre Dumnezeu ar trebui sa se incadreze in Scripturi, adica sa nu treaca peste ce-i scris.
    Eu cred ca Dumnezeu e drept– la modul absolut; iar noi suntem fiinte responsabile………

    Reply
    1. Eugen

      Întrebarea despre Katrina mi-a fost adresată mie acum câteva zile. Nu spun cum a răspuns; n-a fost nici prea bine nici prea clar :(. Dar știu că în mod fundamental Dumnezeu este drept și iubitor. Altfel crucea lui Hristos n-ar avea nici o relevanță. De aceea nu mă apuc să fac conexiuni imediate între o nenorocire și cei implicați, mai ales când peste 15,000 mii de oameni (cutremurul din Japonia) sunt șterși de pe fața pământului într-o clipă. Sau peste 200,000 ca la tsunami din Asia!…

      Reply
  2. Adrian Popa

    Piper nu argumentează că Dumnezeu este “autorul” nenorocirii (nu înțeleg de unde ai despris tu ideea), ci se străduiește, împreună cu fiica lui de 11 ani, să înțeleagă de ce (cel puțin unul dintre motivele pentru care) Dumnezeu, care putea să prevină nenorocirea, nu a făcut-o. Despre Boyd, toată stima: dracul e de vină! Ha, ha!

    Reply
  3. Eugen

    Piper(scuze că l-am piperat – metehnele spell-checkerului :)) nu spune în mod expres cine e „autorul,” dar afirmă că Dumnezeu are un scop anume în acest eveniment (să-i sperie pe unii în a se pocăi?). Cuplat cu o formă de dublă-predestinație, pe care se pare că o susține, un fel de voie permisivă a lui Dumnezeu nu este logică (zice Boyd).

    Nici Boyd nu zice că dracu e de vină, dacă citești postul lui până la sfârșit. Deși, într-un fel, cam dracu e de vină de toate relele de după Geneza 3. Și noi, că ne luăm după el.

    Eu mi-am propus în primul rând să ilustrez două tipare teologice diferite pe care nu le-aș pune în afara taberei baptiste. Sau, îl declarăm pe unul eretic? Pe care?

    Reply
  4. Pingback: Uniți împotriva teismului deschis, divizați pe tema calvinismului « Chibzuieli

  5. Pingback: Mărturisirile de credință baptiste din 1927 și 1951: comparație « Chibzuieli

  6. Pingback: Epistemologii evanghelice competitive și ecoul lor românesc (2): Louisville « Chibzuieli

  7. Pingback: SBC și Teismul Deschis (Open Theism) | Pivnița cu teologicale

Leave a Reply to Adrian Popa Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.