Chibzuieli

Ritual, ritualism și anti-ritualism la baptiști

Îmi aduc aminte cu drag de unul din cele mai frumoase ritualuri de nuntă la care am participat odată, acum câțiva ani, aici în SUA, între români. Un aspect care era oarecum nou pentru mine a fost că nu mai participasem la o nuntă românească desfășurată după obiceiuri americane. Tatăl miresei, păstor cu vază între baptiști, a condus mireasa la altar și să o „dea” mirelui. Satisfăcut, la un moment dat când în cadrul ceremoniei tatăl miresei s-a adresat nouă, mulțimii, ne-a strecurat ideea că ar vrea ca aceasta să fie o nuntă model între baptiștii români.

Nu sunt lingvist, sociolog, critic al culturii, savant în istoria religiei, sau orice altceva care să mă califice cât de cât să analizez un ritual, dar înclin să cred că ritualul este o creație a spiritului uman care țintește spre anumite realități specifice omului ca ființă spirituală, ireductibilă la material. Adică există realități invizibile și impalpabile ale experienței umane (adevărate sau închipuite), realități dincolo de văzut și auzit cărora le dăm dimensiune în lumea văzută prin ritual (bun sau rău, etc.). Cred că unele realități în dimensiunea de dincolo s-ar pierde în neant, în nefinalizare, în ne-realitate dacă nu le actualizăm printr-un „act” ritualic.

Doi tineri se iubesc. Ar putea face ca mulți din America, să trăiască împreună fără a le pese de orice rânduieli sociale sau religioase, sau pur și simplu să încheie căsătoria ca act civil (sunt unele beneficii sociale care derivă din aceasta) și să își vadă de treabă. Pentru creștini, însă, căsătoria are originea în inima lui Dumnezeu care a creat de la început bărbat și femeie ca să poarte fiecare și împreună chipul Lui. Astfel, căsătoria pentru creștin este un act pecetluit de Dumnezeu pe care omul nu-l poate desface. Și astfel, este săvârșit în fața altarului, de o față religioasă. Este un act de cult care țintește spre taina cea mai profundă a creației, taină revelată acum în Hristos – unirea Lui cu Biserica (Efes. 5:21-33) – un act ce aparține familiei lui Dumnezeu, bisericii din care cei doi de la altar îi aparțin. Sau cel puțin așa părea să fie oarecând, când contextul permitea ca aceasta să se petreacă în cadrul serviciului divin al bisericii locale…

În postul Credința Baptistă ca Spațiu Teologic am prezentat principiul credinței baptiste așa cum era moda vremii să fie definit la începuturile congreselor baptiste mondiale, în prima jumătate a sec. xx, principiu care afirmă că indiferent de acțiunile umane în împrejurările vieții, în ultimă instanță Hristos are autoritate imediată și ultimă asupra fiecărui suflet pentru că „este un singur Mijlocitor între om și Dumnezeu – omul Isus Hristos” (1 Tim 2:5-6). Prima din implicațiile acestui principiu pentru baptiști a fost definit de autorul menționat acolo ca „anti-ritualism.” De fapt autorul elaborează puțin asupra subiectului, argumentând că acest aspect implică anti-sacerdotism și anti-sacramentalism. Cred că are dreptate. Am menționat însă în același post că fiecare din implicațiile principiului baptist ar trebui calificat, dar nu am făcut-o atunci. Încerc să elaborez puțin aici pe tema „anti-ritualismului” baptist…

În ultimule zile mi-au atras atenția câteva recenzii la cartea Căderea în ritual a lui Iosif Țon, scrise de:

Nu am cartea (încă) și nu am citit-o, dar din recenzii cred că este destul de mult în ton cu Credința Adevărată, căreia Dionis Bodiu i-a făcut o recenzie aptă, cred eu (citește toată seria de șapte postări urmând link-ul de la sfârșitul fiecărui post). Cartea pare însă să fie un exemplu de anti-ritualism baptist (să fi fost mai potrivit titlul „căderea în ritualism”?), de data aceasta în context românesc, care mă face să fiu ambivalent față de acest demers. Mă abțin de la a comenta mai departe, ceea ce n-am citit, dar mă întreb, oare nu avem toți ritualuri? Dacă operăm cu o definiție elementară, comun acceptată a ritualului, să zicem ca în Encyclopedia Britanica, ritualul reprezintă o trăsătură fundamentală a societății umane:

Ritual: îndeplinirea unor acte ceremoniale prescrise prin tradiție sau prin decret sacerdotal. Ritualul este un mod de comportare specific, observabil, prezent în toate societățile omenești cunoscute. Este, astfel, posibil să înțelegem ritualul ca un mod de a descrie ființele umane.

Oricât am încerca să evităm acest aspect, fără îndoială, botezul și cina au o dimensiune puternic ritualică, inclusiv la baptiști. Această dimensiune este și mai mult accentuată de evoluția socială a bisericii, când astăzi aceasta nu se mai întrunește prin casa vre-unui credincios ci ne adunăm zeci și sute de credincioși, într-o clădire dedicată ca biserică și săvârșim actul într-un gest comun (nu în cadrul unei agape mai puțin formale), orchestrat de o persoană ordinată (la baptiști cel puțin), act prin care trăim și proclamăm ceva. Vechiul Testament este plin de ritual rânduit prin Lege, iar Hristos, nu cred să-l fi negat. Altfel, de ce a trimis pe leprosul vindecat să se arate preoților, să facă ce a prescris Moise (e.g. Mat 8:4 și textele paralele)?

După părerea mea, o teologie simplistă, care neagă o trăsătură fundamentală a ființei umane, aplicată în mod simplist la actele de cult riscă să le dezbrace de puterea care se răsfrânge asupra lor, confirmată atunci când Hristos a dat putere urmașilor lui să „lege și să dezlege” pe pământ (e.g. Mat. 18:18). Baptiștii sunt convinși că atunci când proclamă evanghelia și chemă oamenii la o relație personală cu Dumnezeu, destine se „leagă și se dezleagă” pentru eternitate (în cer) prin răspunsul omului la proclamare lor pe pământ. De ce ar crede că actele fundamentale, definitorii pentru Trupul lui Hristos, prin care acesta se naște, respiră și trăiește, ar fi mai puțin eficiente? Cel puțin, în tradiția baptistă românească, multă atenție se dădea acestui aspect. În generația părinților mei, dacă un baptist nu lua cina pentru un motiv sau altul, acesta trăia sub grozăvia întrebării dacă riscă să îți piardă sufletul. Întâlnesc astăzi unii baptiști care, ca să arate că „botezul nu mântuie,” se joacă cu afirmații ca „nu trebuie să fii botezat neapărat ca să fii mântuit” că vorba ceea, nici tâlharul de pe cruce nu a fost botezat. Cel puțin, nu așa învățau înaintașii noștri pe vremuri la seminar :), dacă ar fi să-l citez pe Socaciu din nou (Catechism Apostolic, Copyright Ioan Rose Socaciu, 1918, p. 117-8, gramatica veche a autorului):

I.- Este botezul de lipsă pentru fiecare?

R.- Botezul este de lipsă, cu toată siguranța, pentru cel ce poate mărturisi credința lui și crede în Christos ca Mântuitorul lui și fiul lui D-zeu. Marcu 16:16.

I.- Ce este cu cei nebotezați?

R.- Dacă cineva, crezând în Christos, are dorință ca să urmeze după comanda Domnului în botez, dară îl ajunge ceva pacoste și neavând ocazia a se boteza trece, cu credință în Domnul, din această viață nebotezat, acesta este mântuit, cum a fost și tălhariul de pe cruce (Luca 23:43). Iar cel ce este îndoielnic a urma Lui Christos în botez și ar fi avut timp a se boteza, dară necredința nu l’a lăsat și a murit nebotezat, acesta este condemnat la chin etern, precum cei credincioși sunt părtași vieței de veci (Marcu 16:16; Mat. 25:41, 46).

Desigur, cele afirmate mai sus nu se petrec așa pentru că așa spune un catehism baptist (și altele nu se petrec altfel pentru că așa spune un catehism ortodox sau catolic), ci pentru că credința fără faptă este moartă, și nu numai prin credința din inimă se ajunge la mântuire ci dându-i acesteia existență reală, obiectivă, prin mărturisirea cu gura (în apa botezului). Teologic vorbind, când experiența creștină este privită împreună în toată complexitatea dimensiunilor ei multiple (nu un ordo salutis dezmembrat și rânduit de fiecare după standardele personale), este o aberație să afirmi că mântuirea fără botez e posibilă (credința fără fapte este moartă), sau că botezul fără credință mântuie (mântuirea prin faptele altora).

Așadar, diferența fundamentală dintre baptiști, catolici și ortodocși nu este că unii au și alții nu au ritualuri. Fiecare serviciu divin la baptiști, în ultimă instanță este un ritual, care devine o tradiție de care cu greu ne despărțim de la generație la generație. Ritualismul este un pericol și pentru baptiști! Diferența fundamentală sau „anti-ritualismul” baptist trebuie înțeles în felul în care funcționează ritualul în cadrul experienței creștine complexe, personale și în comun, ca Trup al lui Hristos. Diferența nu este nici măcar de terminologie (sacrament, taină, rânduială/ordinance in eng., etc.), deși în timp s-au făcut eforturi serioase să se facă distincția în acest fel, și încă se mai fac. Aceste încercări doar trunchiază și reduc un eveniment complex și multidimensional în ceva simplist și inadecvat. Dacă baptiștii români vor să dialogheze teologic cu compatrioții lor și să definească o teologie baptistă în context ortodox, trebuie să treacă dincolo de bătălia de terminologie (ritual-neritual, taină-simbol), la limbajul Duhului care lucrează într-un fel sau altul în toți.

Oh… să nu uit, tatăl miresei din primul paragraf era Iosif Țon.

25 Comments

  1. waynicecitizen

    Eugen et al,
    Thanks for a very thought-provoking, or more, a wake-up-from-your-slumber blog! A brief response to the premise of the article, the idea that a ritual is born out a human desire to reach out/up to an un(fore)seen reality …which premise helps you to reveal the bridge between individuals/groups/organizations who engage in a ritual overtly or covertly, consciously of subconsciously …
    We, human beings, need to ask ourselves, where is that innate desire coming from, and then to answer to ourselves, but not by or from ourselves, that the desire to engage in ritual is divinely ordained in the structure of the Cosmos (order) through the incarnated Logos … This is extraordinarily important to hold on unto as a deeper layer of connection between us, human beings, since the playground where this is taking place is not just a theological space (orthodox, catholic, baptist) – but truly, we live our lives Coram Deo, before the face of God, in the secular arena …Think Los Angeles Angels basketball team, or the Lakers, now that we are in the playoffs …

    Reply
    1. Eugen

      Agree. We all share the same human nature and belong together in Christ, through whom all things were made. We are poorer without rituals. We are false with false rituals. And we risk to throw the baby out with the water if we are not careful.

      Reply
  2. DanutM

    Reblogged this on Persona and commented:
    Eugen Matei ataca o tema delicata pentru lumea baptista. De citit, neaparat.

    Reply
  3. alincristea

    Ah, de cîți ani aștept un astfel de ton (teologic) în blogosfera evanghelică, dar pe înțelesul tuturor…

    A meritat așteptarea…

    Reply
  4. Pingback: Eugen Matei: Ritual, ritualism și anti-ritualism la baptiști « Romania Evanghelica

  5. Doru Radu

    “Oh… să nu uit, tatăl miresei din primul paragraf era Iosif Țon.”
    Chestia asta mi-a placut cel mai tare.
    – Am crescut intr-un mediu baptist fiind un dusman al ritualurilor baptiste… inclusiv cele de la nunta. Colegii mei de generatie care au facut nuntile cele mai simple/modeste posibile (din filozofie, nu din saracie) cind au ajuns sa-si marite fetele au facut nunti a la Hollywood. Ce nu face tata pt fiica?
    – Cu background-ul de mai sus, unde pina si aritualismul baptism este prea mult as putea sa va dau dreptate. Ramin insa probleme:
    a- Ritualurile ne tin la nivel emotional si nu la unul spiritual; iata de ce exista motive pt a fi suspicionate la inchinare. Un ex. banal: eu n-am Paste daca nu cintam Hristos a inviat. Nepotul meu crescut in AMerica – cu o impresionanta cultura in domeniul istoriei, teologiei si artelor plastice- il considera unul

    din cele mai doll melodii..Iar la Craciun se duce pacea din bisericile romano-americane daca nu cintam Oh ce veste minuntata!
    b- Nunta este pina la urma un eveniment unic -almost- in viata motiv pt care batistii n-ar trebui sa-si bata capul cu anti-riualizarea ei. Problema e, domnul meu, ca si mie imi place ritualul american descris de dvs. Din pacate a devenit extrem de scump -thanks God for the recession. Ex.: florile pina la 3 mii, sala de receptie, fetele de masa, decorarea scaunelor -vreo 2 mii-, limuzina, rochia? miresei – depinde- rochiile perechilor de onoare, costumele flacailor -daca nu platesc ei-, fotograful -operatorul 5 mii, si inelul intre 5 mii si 15 mii (platit de mire pe credit-card)..Fereasca Dumnezeu sa fii tata de mireasa. Unde mai e simplitatea crestina in care totul -inclusiv administrarea banilor- e dat Domnului? Si de cite ori casatoria dureaza prea putin? E asta off- topic? Nu, pt ca acest incident indica tocmai superficialitatea impactului ritualurilor asupra noastra; cu toata argumentatia dvs pe care o accept. Dar cel mai timpitut obicei luat de romani de la americani e ca best friend/girl poate fi cineva casatorit si care pt moment poate face pereche cu cineva aleator. Nu, nu zic ca e pacat, doar ca-i o timpenie care nu trebuia copiata.
    c) Mai importante mi se par ritualurile pe care le repetam duminica de duminica. AM crescut intr-un mediu de libertate a Duhului, un fel de jazz in care ritualurile erau complet descurajate din cauza supreficialitatii/formalismului lor.
    Ramin un anti ritualist si nu din polemica.

    Reply
    1. Eugen

      Ritualurile ne tin la nivel emotional si nu la unul spiritual

      Nu sunt sigur… înclin să cred că e tocmai invers. Omul crează ritualuri pentru că prin ele vrea să realizeze ceva de natură spirituală. Poate că nu operăm cu aceeași înțelegere a ce este un ritual.

      Reply
      1. Doru Radu

        Ritualurile devin automatisme; repetate de multe ori le facem fara a mai gindi/participa efectiv. Ele isi pierd cu vremea semnificatia sau capata o cu totul alta semnificatie. Multe dintre ele adopta voluntar/involuntar elemente din cultura locala, inclusiv pagine. Respectarea unui ritual ne poate da satisfactia implinirii unei slujbe duhovnicesti fara implicarea lui Dumnezeu desi ne emotioneaza. In plus, consuma timp pt repetare/desfasurare, etc. Exista manifestari cu caracter patriotic ce pot stirni acelasi grad de emotivitate precum ritualurile rligioase.
        PS -Apreciez si eu calitatiea scrierilor dvs; inclusiv ale celor legate de Duhul Sfint, misticism, etc.

        Reply
      2. Doru Radu

        Este evident ca dvs nu pledati ptsuperficialitate in inchinare/sarbatoare crestine. Dar asta se intimpla. Involuntar gindul mi-a zburat spre sf. anilor 60 incep. anilor 70 in batismul romanesc cind pusttirea spirituala comunista a atins apogeul (opinie personala). Trezirea prin Olah, apoi Tzon plus alte evenimente ulterioare au mai adus lucrurile spre normal (parere personala). Ei bine, in perioada de care vorbeam se instalase un autoritar ritualism baptist peste o golire de sacru. In biserica baptista fanion din Ro, unde pastorul era nu doar informator dar a reusit s-o aduca in completa obedienta fata de regimul ateu,apogeul serviciului divin era cind la 11:58 am (nici mai devreme, nici mai tirziu) pastorul inheia solemn si emotionat, organistul dadea acordul si toata congregatia aumtomatizata incepea la semnal “Laudat fie Dumnezeu, Tatal, Fiul si Duhul Sfint”… Apoi pastorul, om inteligent si talentat, rostea emotionat “Si harul Domnului nostru Iisus Hristos…”(benedictie preluata din liturghia sf. Ioan gura de aur). Doxologie perfecta, trinitariana& benedictie perfecta/biblica emotionau sincer pe multi. Totul, la sfirsitul unei slujebe golite de orice putea trezi “efervescenta religioasa a maselor”. Greata ma apuca pe mine si pe cei din anturajul meu teologic anti-ritualist. Stiu ca nu pt asta pledati dvs; dar asta este ceea ce creaaza ritualismul, automultumirea. Si atsa in comunitatile cele mai diverse.
        O gluma. Cunoasteti desigur umor involuntar produs de ritualurile religioase:
        – Candidat la functia de pastor anglican, emotionat, nu poate deschide porita ce duce spre amvon. Speriat se-ntoarce spre public: “there’s something wrong with this door!”
        – “And also with you” – raspunde congregatia.

        Reply
  6. Pingback: Eugen Matei: Ritual, ritualism și anti-ritualism la baptiști « Clujul Evanghelic

  7. Doru Radu

    Cautind esenta, baptistii gaseau ritualul ca un scop in sine, ceva fals si ca impiedicind o experienta reala. Pina la urma si ei au dezvoltat un ritual.
    Cred insa ca obiectiile lor ramin. Ba si mai mult, ritualurile ajung sa consume timp si chiar resurse.
    Din pacate, nu sunt un om cu creativitae/originalitate. Ii admir pe cei ce sunt si cei ce au curajul sa si-o exprime/ 2-3 exemple si-am termnat:
    – Am vazut pe film o nunta suberba din Ro (fetita unui prieten). Mirele, artist crestin, a facut nunta undeva la sat pe deal. Coroana miresei era din margarete impletite de el. Buchetul din flori de cimp. Rochia miresei era din ceva in alb (ca un tifon). Cadrul era din birne de lemn infrunzit. Totul s-a defasurat acolo, inclusiv slujba. Ceva ritual a fost: pastorul i-a intrebat ceva si s-a rugat. Totul a costat poate 150 lei noi. Negativ: nu orice mireasa/socru mic ar fi gustat o astfel de nunta.
    – Cel mai original pastor batrin (anii 70-80) era mosu Cure. Citea la nunta texte surprinzatoare, Psalmi, Cintarea CIntarilor, Apocalipsa. Pe vremea aceea, mirii nu comandau textele de nunta ca-n religia privatizata actuala. Modul de-a-i aborda pe miri era natural… Cu umor dar si dragoste. Nu toata lumea gusta originalitatea lui Mos Cure. Comparati-o dar cu rolul batos pe care pastorul trebuie sa-l execute acum cu grija sa nu se incurce in ceva, inghiontit fiind de microfoane si camere de filmat. Mai e ceva sacru? Si cea mai ramas din simplitatea pretinsa a evanghelicilor? Vorba dvs. pina la urma e bine ca se casatoresc. Banii/modestia nuntilor e ultimul lucru, ca importanta.
    – Poate cea mai grozava chestie erau nuntile ostasilor. Erau ocazii ca fratii sa se adune. Mirii n-or fi fost prea bucurosi…dar nunta servea si unui alt scop… al comunitatii. Puneti simplitatea aceea contra parazii actuale…
    – Ciudat e ca daca la baptisti inelul era pacat, azi e obligatoriu. Te fereasca Dumnezeu din Cer sa propui unei fete si sa n-ai inel… e mai mare pacat decit pacatul de a-l fi purtat in Romania comunista si baptista!
    Este originalitatea/creativitaea dovada a prezentei Duhului Sfint? Cu siguranta ca nu. Dar incercarea de-a rupe un ritual pt a ajunge la esenta e ceva ce merita incercat. Iertare pt lungile comentarii.

    Reply
    1. Eugen

      Este originalitatea/creativitaea dovada a prezentei Duhului Sfint?

      Depinde. Când este vorba de arta închinării în toate dimensiunile ei, se cere. Exod 31:3-11.

      Reply
  8. Bella Cazacu

    Eugen,
    am citit cu interes. Apreciez felul tau de a scrie. Mi-a placut sa citesc despre acest subiect. Fii binecuvantat!

    Reply
    1. Eugen

      Thanks Bella! Ai grijă de artist! Imi aduc aminte cum a venit la Fuller intrigat de muzica vestică și a plecat entuziasmat de dorința de a găsi muzica sufletului românesc. I hope it works for you. Check him out: Cristi

      Reply
  9. pasareaphoenixremixed

    eugen, poate ar trebui sa interactionezi cu teologia nuntilor baptiste a lui paul negrut enuntata la ultimul congres baptist 🙂

    ramine aceiasi intrebare care trebuie pusa din nou: ce a fost la inceput, teoria sau practica? teologii spun practica, dupa care s-a exprimat teoria; ne-teologii spun teoria, pe care o punem in practica.

    istoria bisericii spune ca abia in secolul X casatoria a devenit “crestina”. i-a cam trebuit ceva timp… daca se lua dupa definirea celor 7 pacate capitale mai statea ceva…

    Reply
    1. Eugen

      Ce să fac, dacă sunt peste ocean! Sunt cam rămas în urmă și încă aștept să-mi parvină volumul oficial al lucrărilor congresului. Nu mă îndoiesc să s-au prezentat refereate de calitate! Cu două școli serioase de teologie baptistă, cu capacitatea de a da doctroate în domeniu pentru prima dată în istoria baptiștilor români! La ce altceva să mă aștept? Ca să nu mai vorbesc că utându-mă pe lista evanghelicilor români cu doctroate publicată de Mănăstireanu în East-West Church and Ministry Report încă acum cinci ani erau 39 de de baptiști români cu doctorate în teologie. Dacă o publica înainte de a trece la anglicani erau 40, număr rotund (să dea Domnul ca tot poporul Lui să fie alcătuit din prooroci!). Un exemplu minunat de simbioză duhovnicească între păstori, educatori, teologi, laici, etc. la baptiștii români în slujba Trupului lui Hristos și a neamului. Teologia baptistă autohtonă în context româneasc vibrează! Mă tot bătea capul să deschid subiectul dar n-am avut timp până acum…

      Reply
      1. pasareaphoenixremixed

        pe cind si euharistia, care e un simbol, sau ceva mai mult, ca nu poate fi doar un simbol…

        Reply
        1. Eugen

          Sunt două cărți pe care mi le-am propus să le citesc întâi, dar ce să-i faci, „too many books, too little time!…”

          More Than a Symbol: The British Baptist Recovery of Baptismal Sacramentalism (Studies in Baptist History and Thought)

          Baptist Sacramentalism: Studies in Baptist History and Thought

          A doua am luat-o de la bibliotecă acum o lună și mi-a cerut-o cineva înapoi că aveau nevoie de ea. Eu o citeam doar „for fun.”

          Reply
  10. pasareaphoenixremixed

    ok. e off topic, dar am deschis subiectul pt ca acolo nu te poate atinge nimeni si pt ca in urma cu destui ani un baptist de frunte a avut o conversatie pe tema asta cu un altul ce a ajuns teolog. poate ar trebui informat si poporu…

    Reply
    1. Eugen

      De două zile ma tot trudesc și partea cu baptistu de frunte n-o prind… Sorry dar sunt cam sărac cu duhu… la ce te referi?

      Reply
  11. pasareaphoenixremixed

    la faptul ca unu era un rector de la fostul tau seminar si altul un prof de acolo.

    Reply
  12. alincristea

    Presupun că ai vrut să scrii Mănăstireanu, nu Mănăstirau.

    Reply
    1. Eugen

      Corect! Nu am pretins niciodată ineranță, nici măcar în autografe :). Sper că inspirația nu lipsește în lipsa ineranței! Citit într-un duh potrivit mesajul se pricepe. Cui îi lipsește duhul potrivit, să urmeze link-ul și va vedea autorul :). Sper să mă ierte Dănuț.

      Reply
  13. Doru Radu

    d-le Matei:
    Va pot scrie in privat despe un eveniment care poate v-ar interesa?
    Adresa pe care o am pt Eugen Matei nu funtioneaza.
    Thanks.

    Reply
    1. Eugen

      Nici eu nu o post gasi pe a dvs. ematei[at]communio.org. [at]=@

      Reply

Leave a Reply to pasareaphoenixremixed Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.