Chibzuieli

Principiul competenței sufletului în materie de religie

Acest comentariu se referă la Introducerea lui E.Y. Mullins la cartea sa Baptist Beliefs în proces de traducere pe acest blog sub titlul Convingeri Baptiste (vezi meniul alăturat).

Este lesne de observat din introducerea la mărturisirea sa de credință că libertatea de conștiință este o temă majoră în înțelegerea lui Mullins, sau mai precis, un fel de principiu care controlează toate aspectele vieții religioase. Este greu de înțeles acest lucru fără a lua în considerare un concept exprimat de el prin fraza după care este recunoscut în lumea teologică: „competența sufletului sub autoritatea lui Dumnezeu în materie de religie.”

Ce înseamnă competența sufletului

Unii interpreți ai lui Mullins consideră că pentru el această frază exprimă identitatea credinței baptiste. Însă în cartea Axiomele Religiei (The Axioms of Religion, American Baptist Publication Society, 1908), care a devenit cea mai populară lucrare a lui, el clarifică faptul că nu definește conținutul credinței batiste prin această afirmație sau prin axiomele care le deduce din ea. Mai degrabă, aceasta afirmație exprimă o realitate, un adevăr evident cu privire la fiecare om, un fel de lege a naturii umane, a spiritului uman. Această realitate devine principiul călăuzitor la baptiști atunci când se folosesc de toate mijloacele și resursele de care se folosește orice creștin în definirea credinței lui. În planul personalității umane, în chestiuni de religie fiecare om are suficientă competență și responsabilitate să dea socoteală despre sine lui Dumnezeu.

Competența spirituală a fiecăruia derivă din faptul că în ziua judecății Dumnezeu va judeca pe fiecare om în mod personal. Nici autoritatea civilă, nici preotul, nici nașul, nici părinții, nici educatorii, nimeni nu poate da socoteală pentru noi. În cuvintele lui Pavel:

Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup. (2Corinteni 5:10 CNS)

Sau ale lui Ioan:

Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii cari erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii cari erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. (Apocalipsa 20:12-13 CNS)

Pentru a da socoteală în mod personal lui Dumnezeu, omul trebuie să aibă o anumită competență. Dumnezeu nu ne va trage la socoteală pentru ce este în afara sferei noastre de competență. Nu este vorba aici de individualism în relațiile noastre (dimpotrivă, acesta este pedepsit! Matei 25:41-46), ci de faptul că fiecare din noi dăm socoteală lui Dumnezeu în mod individual pentru faptele noastre. Când Dumnezeu ne-a creat ca ființe libere, El ne-a dat și competența alegerii – ca atare, El are dreptul și să ne tragă la răspundere.

Pe baza acestui principiu Mullins face șase afirmații care le consideră axiomatice (Axiomele Religiei pp 73-74):

  1. Axiomă teologică: Dumnezeul cel sfânt și iubitor este suveran
  2. Axiomă religioasă: Toate sufletele (toți oamenii) au acces direct la Dumnezeu
  3. Axioma eclezială: Toți credincioșii au privilegii egale în biserică
  4. Axioma morală: Pentru a fi răspunzător față de Dumnezeu omul trebuie să fie liber
  5. Axioma civico-religioasă: O Biserică liberă într-un stat liber
  6. Axioma socială: Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți

Mullins interpretează aceste axiome ca o expresie a principiilor Împărăției lui Dumnezeu.

Ce NU înseamnă competența sufletului

Pentru Mullins, și în general pentru baptiști, o consecință a principiului competenței sufletului este că fiecare om are privilegiul și responsabilitatea să citească și să interpreteze Scriptura pentru sine. Împreună cu rugăciunea și participarea în viața spirituală a bisericii, precum și cu experiența generală a vieții, potrivit axiomei #2, citirea Scripturii face parte din accesul omului direct la Dumnezeu.

Adesea baptiștii sunt ridiculizați pentru aceasta învățătură, în particular dacă înțelegerea personală a scripturii este pusă în contradicție cu autoritatea bisericii. Să observăm însă că Mullins spune că principiul libertății persoanei corespunde libertății confesiunii și a grupului. Ca atare, comunitatea de credincioși poate decide separarea de o persoană în anumite situații. Idealul baptiștilor este unitatea. Însă unitatea nu este ceva impus din-afară, ci ceva lucrat di-năuntru. În acest proces, în care fiecare suflet este răspunzător în primul rând înaintea lui Dumnezeu, se creează adevărata unitate a comunității de credincioși, ca o lucrare a Duhului lui Dumnezeu.

Principiul competenței sufletului, așadar, nu înseamnă că fiecare baptist aruncă la gunoi toată învățătura creștinilor de dinaintea lui, toată experiența bisericii lui Hristos de-a lungul veacurilor, și reinventează roata pentru sine, sau re-definește toată teologia după bunul plac. Dimpotrivă, un baptist îmbrățișează toată experiența bisericii istorice, judecând și ce este bine și ce este rău, asumându-și responsabilitatea să acționeze întotdeauna cu o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu.

2 Comments

  1. pasareaphoenixremixed

    sounds very christian. if you know what I mean…

    Reply
    1. Eugen

      I hopeI know, that’s why I am working on it :).

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.