PS (pre-script): Orice asemănare cu discuții de pe acest blog este absolut întâmplătoare… :).
Un cuplu de tineri proaspăt căsătoriți din satul X avea probleme serioase. Tot timpul o sfârșeau în ceartă și controversă.
Într-o bună zi, mergând amândoi cu căruța pe drum trecură pe lângă un câmp proaspăt cosit. Discuția se înfiripă:
El: Uite ce frumos și uniform e cosită această iarbă!
Ea: Nu e cosită că-i tunsă.
El: Ba nu, că e cosită.
Ea: Ba nu, că-i tunsă!
El: Ba nu…
Ea: Ba nu…
El: Ba nu…
Ea: Ba nu…
…..și tot așa …
La un moment dat trec cu căruța peste un pod deasupra unui râu.
El: Zi că-i cosită, că dacă nu te bag în apă!
Ea: E tunsă!
El, după ce o bagă în apă până la genunchi: Zi că-i cosită!
Ea: E tunsă!
El, după ce o bagă în apă până la brâu: Zi că-i cosită!
Ea: E tunsă!
El, după ce o bagă în apă până la gât: Zi că-i cosită!
Ea: E tunsă!
El o bagă cu capul în apă.
Ea scoate mâna dreaptă de sub apă și cu două degete face semnul unei foarfeci!
Oare de la ce a pornit controversa?…
Stubborn? Este o scenă care descrie începuturile curtării/căsniciei noastre. Nu am botezat-o 🙂 . Controversa a început în familiile celor doi, cu mult timp în urmă, când părinții lor au adoptat rolurile lor. Ce au prețuit mult? De ce le-e fost frică? Ce anume i-a făcut să se simtă valoroși? Care a fost dinamica conflictelor? Cum și-a iubit socru mare soția?
Cei doi tineri au ocazia să revizuiască aceste roluri și să decidă că pot să decidă altfel. Sper să găsească pe cineva care să-i anunțe că este voie și chiar indicat să nu asculte de exemplele părintești.
Probabil că întrebarea era retorică, dar suntem camping și caut o conversație cu un adult 🙂
Cand barbatii nu au argumente isi ascund lacunele sub caricaturi.
Reblogged this on tineridelanganoi.