Chibzuieli

Pentru prietenii mei ortodocși și calviniști: mântuirea la baptiștii români

Aproape în fiecare carte de teologie ortodoxă teologia este casificată în trei categorii mari: ortodoxă, catolică și reformată,  cea din urmă cu referință la reforma magisterială. Următoarea afirmație de obicei este că teologia reformei înțelege mântuirea în termeni legali. De aici, mai ales la nivel popular, în discuții între baptiști și ortodocși români, se presupune în mod automat că baptiștii înțeleg mântuirea în termeni legali, calviniști, etc., pentru că se trag de la Reformă.

Această înțelegere este eronată și în contradicție atât cu puținele formulări teologice oficiale, cum ar fi Mărturisirea de credință baptistă, cât și cu realitatea istorică a pătrunderii baptismului în România, pe fondul ortodox.

Istoric vorbind, baptiștii nu au primit credința în România cu înaintea-înapoi. Adică, primind o teologie elaborată mai întâi și apoi primind pe Christos. Baptismul a venit în România prin oameni simpli, care au trăit realitatea lucrării lui Dumnezeu în inima oamenilor, au trăit bucuria mântuirii și a nașterii din nou, și au spus și altora despre aceasta.

Când a venit vremea ca baptiștii români să formuleze o mărturisire de credință a lor, în context românesc, natural, s-au uitat în jur și au preluat mărturisirea de credință a baptiștilor Germani (primii baptiști recunoscuți legal în Europa) ca model, dar au transformat-o să corespundă lor.

O comparație între mărturisirea germană (în engleză pentru că nu citesc germana) și cea românească poate fi descărcată ca un fișier pdf într-o postare a mea anterioară.

Cu privire la mântuire, mărturisirea germană are un articol intitulat „Alegerea spre mântuire.” Când au prelucrat mărturisirea de credință germană baptiștii români au rupt acesta articol în două: „Despre mântuire” și „Despre alegere.” Articolul despre alegere este transformat, eliminându-se o înțelegere unilateral-calvinistă din el. Articolul despre mântuire afirmă lucrarea preoțească a lui Christos prin jertfa lui mântuitoare, aplicată omului prin Duhul Sfânt, care aduce pe om la credință.

La reformularea Mărturisirii în 1948-50 (care este în efect și astăzi) se afirmă și mai clar că mântuirea „are de a face cu natura omului.”  Teologic gândind, nu pot să nu-mi fie gâdilate urechile într-un mod patristic :), și să nu mă gândesc la tratatul sfântului Atanasie, Despre întrupare, care afirmă că întruparea, adică asumarea naturii umane de către Fiul lui Dumnezeu, a fost necesară tocmai pentru că păcatul a corupt natura umană, deci mântuirea nu putea fi simplu, un act declarativ (vezi postarea aceasta în engleză).

În Mărturisirea baptistă actuală imediat după articolul despre mântuire s-a adăugat un articol extins despre nașterea din nou, explicând că a fi mântuit are de a face cu a fi născut din nou.  Acest articol de asemenea afirmă: „Nașterea din nou ne dă calitatea de copii ai lui Dumnezeu; ea ne face părtași firii dumnezeiești” (sublinierea mea). Acesta este limbajul din 2 Petru 1:4, text accentuat de ortodocși când vorbesc despre mântuire ca theosis.

Deci ideea principală aici este că nu există o diferență fundamentală între baptiști și ortodocși cu privire la ce înseamnă să fii mântuit.

Desigur, există alte diferențe majore privind cum ajungi să te faci părtaș firii dumnezeiești.  Baptiștii cred că ortodocșii pun căruța înaintea cailor cu botezul pruncilor și cu felul în care înțeleg că lucrează faptele bune în viața credinciosului (vezi tot paragraful din Mărturisire despre nașterea din nou), dar despre asta în alte postări.

5 Comments

  1. DanutM

    Reblogged this on Persona and commented:
    Eugen Matei incearca sa argumenteze in acest scurt articol ca ‘nu există o diferență fundamentală între baptiști și ortodocși cu privire la ce înseamnă să fii mântuit’.
    Desi inteleg argumentele lui si sunt de acord cu ele, in principiu, ma indoiesc de faptul ca din ele se poate trage in mosd ferm si categoric aceasta concluzie
    Sincer sa fiu, m-as bucura sa fie asa, dar ma indoiesc ca aceasta concluzie este justificata.
    In plus, teologia profesata de baptistii romani nu provine din Marturisirea de credinta, ci este influentata in mare masura de diversele teologii baptiste formulate mai ales in Statele Unite, care, atit in versiunea arminiana, cit ssi in cea calvina, pornesc de la o intelegere mai degraba juridica a mintuirii.
    Subiectul insa este un ul care merita mai multa atentie decit a primit pina in prezent.
    Multumim, Eugen.

    Reply
    1. Eugen

      Dănuț, apreciez remarca incisivă privind „diferitele teolgoii baptiste” și cred că fenomenul devine tot mai acut, pentru că o mulțime de practici și învățături se iau prin imiatre fără abilitatea, dacă nu și fără voința de a încerca să punem totul împreună într-un mod coerent teologic și contextualizat. Ce să-i faci, dacă nu avem teologi? Avem doar „diplomați și ordinați,” ca să citez un alt preten al meu, care într-un mod foarte diplomat zice că nu este diplomat ci păstor (cine citește să înțeleagă)! Și teologii care ar trebui să-i avem ne părăsesc sau sunt puși la respect în bancă :). Cel puțin la un moment dat când au fost strâși cu ușa să pună ceva jos pe hârtie (ca nevoia nu a venit din-năuntru ci din afară), instinctul a fost OK.

      Reply
      1. DanutM

        Eugen, sper ca n-ai folosit termenul ‘incisiv’ in sens negativ, caci nu aceasta a fost intentia mea.
        Da, din pacate, desi avem probabil peste 100 de evanghelici romani cu doctorate in teologie, inca nu avem teologi, in adevaratul sens al cuvintului. Iar cei care au ‘organ’, asa cum bine spui, sunt ejectati permanent de institutiile evanghelice (vezi Emanuel si, mai nou, ITP). Si nu s-a incheiat. Nici pe departe. Din pacate.
        Asteptam generaytia viitoare. Cu asta a noaastra nu mai este nicio sansa. Cu cit disparem mai repede, cu atit mai bine. Problema este mostenirea pe care o lsama in urma. Si, din pacate, aceasta este in cea mai mare parte absolut penibila.

        Reply
        1. Eugen

          Nu m-am gândit deloc negativ. Dimportrivă, intenția a fost pozitivă, gândindu-mă la teze lungi de doctroat, care vorbesc mult dar nu spun mai nimic cu impact! Teologii în sensul în care spui tu sunt fenomen rar și nu știu cum ar putea supraviețui în contextul din Romania. Dumnezeu cu mila…

          Reply
  2. alincristea

    Reblogged this on Romania Evanghelica.

    Reply

Leave a Reply to alincristea Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.