Ortodoxia limitelor, limitele ortodoxiei și rolul crezului la baptiști (3)

Această postare este a doua dintr-o serie cu titlul de mai sus. Prima postare se găsește AICI, a doua AICI.

Studiu de caz: Rolul crezului la Convenția Baptistă de Sud (SBC)

Acest comentariu se bazează pe comparația variantelor preambulului la trei afirmații de credință numite Baptist Faith and Message (Credința și mesajul baptist – voi folosi acronimul BFM) din 1925, 1963 și 2000 ale Convenției Baptiste de Sud din SUA. Pentru a înțelege schimbările introduse avem nevoie de puțin context. Aceste afirmații se găsesc AICI.

După Mullins, care a fost persoana cheie în formularea afirmației de credință din 1925, credința baptistă este bazată pe principiul că fiecare om este creat după chipul lui Dumnezeu și este competent și chemat răspundă pentru sine față de Dumnezeu. Orice circumstanțe exterioare ar folosi Dumnezeu pentru a-l confrunta pe om în viața lui (biserica, Scriptura, etc.), în ultimă instanță, un dialog sau o tranzacție de natură spirituală are loc între Dumnezeu și om. De natură spirituală pentru că Dumnezeu este duh, și omul ca ființă completă este un suflet. Acesta este motivul pentru care baptiștii botează în biserică doar persoane care afirmă deschiderea ființei lor pentru Dumnezeu (botezul credinței).

Principiul unității în trupul lui Hristos, Biserica, este Isus Hristos. Unitatea într-un trup viu nu este o lege externă ci un principiu lăuntric. Biserica, afirmă Scripturile, este trupul lui Hristos. El este capul trupului, al Bisericii. Mullins s-a referit la această stare de lucruri ca la „monarhia absolută a lui Hristos.” Această afirmație este mai mult decât o metaforă. Este o realitate a dinamicii sufletești a fiecărui credincios. Aceasta înseamnă că Hristos activ în fiecare credincios este principiul care ține trupul împreună ca organism viu. După cum zice Scriptura:

Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos. Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh. Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe. (1Co 12:12-14 CNS)

Pentru că bisericile baptiste se definesc pe baza acestui principiu, în înțelegere baptistă Biserica se constituie de la firul ierbii, de jos în sus, de acolo unde „doi sau trei” animați de Hristos se adună împreună în Numele lui Isus și se angajează unii cu alții și cu El să trăiască în Numele lui. Există anumite semne care definesc biserica, dar acestea nu sunt subiect de discuție acum. Pentru că Hristos este unul, nu există o astfel de biserică locală sănătoasă în izolare, sau fără o anumită deschidere ecumenică, căci l-ar diviza intenționat pe Hristos. Baptiștii știu că Hristos are un singur trup, Biserica sa compusă din oameni născuți din El, de pretutindeni. Din acest motiv, bisericile locale se asociază în diferite forme, după cum le permit condițiile istorice și sociale, și după cum ajung de acord unele cu altele (e.g. uniuni în țările europene, convenții / conferințe, etc. în USA).

Pentru că practic fiecare credincios este în această relație cu Dumnezeu, și în relație cu celelalte mădulare din trupul lui Hristos, o problemă delicată devine evidentă atunci când există o anumită diversitate de crez între credincioși. Cum funcționează crezul în acest caz? Istoria Baptiștilor de Sud (SBC) din USA ne învață câte ceva despre aceasta.

Pe timpul lui Mullins (pe timpul adoptării mărturisirii din 1925) SBC se confrunta cu trei controverse. Una din ele a fost focalizarea Calvinism – Arminianism. O a doua a fost așa numita controversă landmakistă, între cei ce susțineau că baptiștii se trag din vremurile NT și pot fi trasați în istorie prin diferite grupuri dizidente cum ar fi montaniștii, donatiștii, și alții, la vremurile prezente. O astfel de potențială interpretare mai era prezentată la seminarul din București la cursul de istorie a baptiștilor de avocatul Pavel Bărbătei, spre sfârșitul anilor 1980, deși academic vorbind, poziția nu are nici o tracțiune. În SUA, predecesorul lui Mullins ca președinte de seminar a publicat prin 1896 o carte arătând că baptiștii se trasează istoric până la anii 1600. Cartea aceasta a dus la demisia lui ca președinte, Mullins a fost cel ce i-a luat locul. O a treia controversă cu care s-au confruntat baptiștii în acele timpuri a fost controversa dintre moderniști și fundamentaliști. Se poate face o afirmație de credință care să țină toate aceste facțiuni împreună?

Principiul aplicat de Mullins în acest caz a fost să afirme că crezurile / mărturisirile de credință se formulează în biserici locale, adunate de Hristos împreună, ca o expresie a spiritualității lor. La nivel de convenție, se pot face dezbateri, se pot indica direcții, și se pot scrie afirmații cu caracter general, dar ele ar trebui să restrânse și să cuprindă numai acele aspecte care sunt absolut esențiale. Astfel s-au născut afirmațiile de credință numite Baptist Faith and Message (BFM), care în esență preiau o mărturisire de credință populară anterior.  În privința acestei metodologii însă, se poate observa în timp a anumită evoluție între cele trei BFM menționate mai sus. Reamintesc că în această postare nu mă ocup atât de mult de conținutul în sine al afirmațiilor de credință cât de rolul sau funcția lor. Observații despre conținut, pe viitor.

Baptist Faith and Message, 1925:

1. Ce sunt BFM: O expresie a unității baptiștilor, reprezentând „un consens de opinie.”
2. Ce NU sunt BFM: „mărturisiri de credință finale și infailibile.” Fiecare grup de baptiști este liber să formuleze mărturisirea lor, singura autoritate de credință și practică pentru baptiști fiind Scripturile.
3. Ce conțin BFM: Nu detalii sau aspecte ne-esențiale, ci „acele articole de credință creștină care sunt cu siguranță condiții pentru mântuire revelate în Noul Testament.” Acestea sunt identificate de regulă ca fiind „pocăința în fața lui Dumnezeu și credința în Isus Hristos ca Mântuitor și Domn.” Să remarc că acestea sunt minimul de mărturisire de credință pentru a fi botezat.
4. Ce rol/funcție au BFM: Nicidecum instrumente coercitive ci „călăuziri” în interpretarea Scripturilor, fără autoritate asupra conștiinței.

Baptist Faith and Message, 1963:

După părerea mea, o citire comparativă a mărturisirii din 1963 față de cea din 1925 nu prezintă schimbări semnificative în aproape toate cele patru aspecte anterioare. Există totuși o nuanțare de funcție sau rol a BFM. BFM continuă să rămână „călăuziri” în interpretarea Scripturilor, fără autoritate asupra conștiinței dar se adaugă un accent pe faptul că BFM au scopul „de a prezenta anumite învățături” specific baptiste. Se face afirmația că nu se intenționează să se adauge nimic la punctul 3 – la ceea ce este esențial pentru mântuire.

Baptist Faith and Message, 2000:

În acest document există un salt semnificativ de la conținutul și rolul mărturisirii de credință din 1925. Fiind preocupat cu precădere de rolul afirmațiilor BFM, remarc că diferite persoane văd că adăugirile la rolul și funcția mărturisirii creează contradicții în BFM. Două aspecte majore care au creat controversă sun faptul că BFM devin:

• – Mărturie față de lume
• – Instrumente de verificare doctrinară (n.t. instruments of doctrinal accountability).

Contradicțiile în această variantă provin din faptul că pe de o parte se reafirmă principiile tradiționale baptiste cu privire la libertatea de a scrie crezuri, că crezurile la baptiști nu forțează conștiința, și chiar, se adaugă, „nu sunt intenționate să limiteze libertatea de gândire și investigare în alte domenii ale vieții.” Pe de altă parte, fiecare persoană este „verificată” doctrinar pe baza BFM. Ca să folosim gluma comunistă, poți gândi cum vrei, dar să nu vorbești :). Adăugarea de funcție la BFM are un efect cumulat în conjuncție cu schimbările de conținut lamărturisirea de credință. Anumite schimbări de conținut au fost făcute în mod expres să elimine din părtășia baptistă persoane cu anumite convingeri doctrinare despre care mulți se întreabă dacă într-adevăr sunt condiții esențiale pentru mântuire.

Concluzie

La baptiști, idealul spiritual și teologic este că unitatea în trupul lui Hristos este creată prin principiul de viață spirituală al prezenței lui Hristos în fiecare credincios. Cortul baptiștilor de sud din SUA a fost destul de larg și unitatea și libertatea lor a fost păstrată prin încredere în Hristos. Liderii, prin convenție, etc. dau un semnal, călăuzesc, și turma urmează. Aceasta i-a ținut pe baptiștii de sud împreună în 1925.

În timp, unele forțe interne în convenție au dorit o triere a acesteia, sau o impunere prin alte mijloace decât principiul unității spirituale create de Hristos ca principiu de viață. Au realizat această triere prin două mișcări. Prima, a fost să transforme funcția BFM. BFM nu mai este simplu o expresie a unității baptiștilor ci un instrument de luptă cultural-socială (mărturie față de lume) și un instrument de triere a instituțiilor baptiste. A doua mișcare a fost să se adauge anumite aspecte la elementele fundamentale de crez (extindere a crezului). Întrucât se declară de la început că BFM se restrânge la condițiile esențiale pentru mântuire adăugarea unor elemente la crez, în efect, face ca elementele adăugate să fie declarate condiții pentru mântuire. Sper să abordez și aspecte de conținut la un moment dat, dar scopul meu aici a fost să mă ocup de prima mișcare.

Trebuie să afirm din nou că nu sunt adeptul abandonării crezurilor sau a mărturisirilor de credință. La cei ce practică botezul credinței (la baptiști) nu există creștin adevărat fără crez. O persoană fără crez este o persoană fără coloană vertebrală, în colaps continuu. Dar de asemenea sunt convins că un crez impus din afară nu este altceva decât un schelet fără carne și viață, respingător, și nu va crea unitate prin har niciodată. Între aceste extreme, în Hristos există o cale mult mai bună! SBC a căutat și a găsit calea proprie prin problemele cu care s-a confruntat. Problemele și metodele lor nu trebuie transplantate între baptiștii români. Sunt convins că există o cale mult mai bună în Hristos, și baptiștii români trebuie să o caute pe aceasta.