Islam, ISIS și violența religioasă

O mulțime de cerneală s-a consumat în ultimul timp în jurul întrebării dacă Islamul este în mod fundamental violent sau o religie a păcii. Nu vreau să mai risipesc și eu, mai ales că nu cunosc destul ca să pot aduce o contribuție originală. Nici nu cred că întrebarea este bine pusă, pentru că este evident de-acum că nici unul din cele două răspunsuri implicite în ea, luat în mod necalificat, nu este corect. Impresia mea este că cei mai mulți care pedalează pe una sau cealaltă din aceste poziții o fac din motive politic-ideologice, mai degrabă decât din judecată la rece și voință de a spune lucrurilor pe nume. Nici nu cred că duelul între aceste două poziții duce undeva.

Nu sunt priceput în ale politicii, dar în urma unor postări anterioare despre islam, acum, cu apariția Statului Islamic (ISIS), am fost bâzâit de câteva persoane să opiniez la subiect (parcă cu o sugestie subtilă de tipul – “vezi, ți-am spus noi” :)). Așadar, iaca, contribui și eu cu doi bănuți, că la a “da cu părerea” se pricepe tot românul.

Ce este ISIS?

Ceea ce cred că cel puțin administrația americană actuală refuză să declare public este că ISIS este o mișcare fundamentalistă religioasă islamică, care caută să instaureze un “islam pur,” așa cum îl înțeleg adepții ei. În această viziune, fundamentată în Coran și în exemplul lui Mohamed, și direcționată escatologic, există un singur Dumnezeu, un singur stat așezat de Dumnezeu (Califat), și o singură lege – cea islamică. Dată fiind conexiunea dintre religie și stat, implicit, aceasta întrupează o ideologie politică. Istoria nu a cunoscut un astfel de stat islamic unificat – tradiția tribală și lupta internă pentru putere între urmașii lui Mohamed nu a permis să apară așa ceva. Oricum, aceasta este viziunea acestei ideologii politic-religioase și aceasta este ce adună juhadiștii din toate colțurile lumii sub ISIS. Pedalarea, precum recent o doamnă de la secretariatul de stat american, pe idei cum că condițiile economice, lipsa de locuri de muncă, etc., adună jihadiștii sub ISIS este o perdea de fum care accentuează polarizarea vizavi de extrema cealaltă, care condamnă islamul en gros. Nu că aspectele menționate mai sus nu ar conta, dar în mod fundamental, nu aceasta sunt cauza primară care determină pe cineva sin vest să se alăture cauzei ISIS. Și de fapt, ideologii și executanții cei mai feroce ISIS-iști sunt educați și provin din familii înstărite (de exemplu Jihadi John).

Un califat n-a mai existat de la căderea imperiului Otoman iar acum, că mișcarea are un succesor legitim al profetului, ceea ce lipsește acestui califat/imperiu este teritoriu geografic.

Ultimul califat a fost dezmembrat de Ataturk, care a pus bazele Turciei moderne folosind modele politice și educaționale din vest. De exemplu, restructurarea sistemului educațional s-a făcut cu consultanță SUA, iar sistemul constituțional a urmat alte exemple europene. Dar visul unui califat/imperiu islamic a rămas viu pentru un segment fundamentalist semnificativ din toate țările islamice și a mocnit până acum. Cu căderea cortinei de fier și schimbarea situației geo-politice care a urmat, cazanul clocotit a explodat în afară. De aici și suportul extins geografic al ISIS.

Este TOT islamul violent?

Nu.

Cât de extins este islamul violent în lumea islamică?

După prof. J. Scott Bridger de la Southern Baptist Theolgical Seminary, sub 20% din musulmani susțin o formă mai mult sau mai puțin violentă a islamului, și cam 10% susțin un o formă de violență extremă. Afirmația pare să fie bazată pe un studiu efectuat de Pew Research Center (probabil, acesta). În numere concrete, cam 32 de milioane susțin o formă sau alta de violență religioasă (odată și jumătate populația României – scape cine poate!), aproximativ 16 milioane susținând o formă de violență extremă.

Este ISIS și islamul violent înrădăcinat în Coran și islam?

Da. Potrivit acestei interpretări islamiste, există doar două sfere: islamul și ceilalți. Pentru ceilalți, există trei opțiuni: convertirea, executarea, sau (uneori) pentru “people of the book” (evrei și creștini), acceptarea statutului de clasă socială inferioară, care plătește bir.

Specific oricărui fundamentalism, este de remarcat că această interpretare radicală atacă orice altă interpretarea a islamului, pentru care a inventat un mod și mai crud și mai violent de executare criminală – precum arderea de vii – dacă după incinerarea pilotului iordanian, se confirmă că în Irak au ars de vii 40 de persoane din forțele de securitate irakiană.

Poate mișcarea ISIS fi oprită prin mijloace pașnice?

Nu. Acesta este un conflict ideologic cu rădăcini teologice-religioase și de aceea, nici un compromis nu va fi acceptat de promotori. Practic, nu există nici o soluție pașnică de rezolvare. Pe termen scurt, cred că singura soluție este răspunsul armat, dacă nu din alte motive, cel puțin de dragul martirilor măcelăriți zilnic de ISIS fără milă, martiri de care nu prea pasă multora. Pe termen lung… depinde. În primul rând de islamiști. Pot să ofere o alternativă a unui islamism reformat care să cucerească mințile și inimile celor acestor urmași radicali ai lui Mohamed? Responsabilitatea de a submina ideologic și teologic islamul violent aparține în primul rând musulmanilor. În al doilea rând, depinde de noi, creștinii. Câți vom reuși să aducem la Cristos?

Sub aspect mai larg, s-ar putea pune întrebarea dacă fundamentalismele în general, și cel islamic în particular, se port reforma. De ce “da” sau de ce “nu”?

Aici ar fi mai multe de socotit și subiectul merită o postare aparte. Ca o paranteză, înclin să cred că totul derivă din modul în care înțelegem revelația lui Dumnezeu în istorie. Islamiștii fundamentaliști cred că revelația le-a căzut din cer în Coran, deci nimic nu se poate schimba. Coranul autentic nici nu este cel tradus. Este suficient să memorezi Coranul original fără să-l înțelegi, să îl repeți papagalicește, și gata! De aici și un fenomen ca ISIS, care încearcă să forțeze istoria și să o miște înapoi cu 5-6 secole, la Coranul “literal” (nu că terminologia ar fi folosită de ISIS-iști).

Creștinii – cu excepția fundamentaliștilor care în mod oarecum similar cred că Biblia a căzut din cer (prin dictare) – au o înțelegere dinamică a revelației. Dumnezeu se angajează într-o relație personală, dinamică, cu omul și îl inspiră. Scriptura este un produs divin-uman în care integritatea autorului uman nu se compromite. Pentru creștin Universul este un Univers deschis, care progresează spre scopurile lui Dumnezeu prin lucrarea Fiului și a Duhului care pătrunde fiecare fibră a Creației. De aici și întruparea Fiului, etc., etc. De aceea, creștinismul se poate reforma. Multe de zis – merită o postare aparte.

Impresia mea este că și creștinii fundamentaliști, din cauza modului în care înțeleg revelația și lucrarea lui Dumnezeu în istorie, vor să miște istoria înapoi, la secolul unu, când s-a scris NT. Din fericire, spre deosebire de islamiști, creștinii la origine au fost martiri motivați de iubire, mai degrabă decât vărsători de sânge. Cel puțin, până la unirea bisericii cu statul.

Dacă ISIS și islamul violent, cel puțin pe moment, pot fi oprite doar prin conflict violent, cine ar trebui să lupte împotriva acestuia?

Cine poate și vrea! Cred că de aia o fi dat Dumnezeu sabie unora. Acesta este rostul guvernelor. Că altfel, degeaba ar vrea unii, dacă nu pot, iar cei ce pot, nu vor. Oricum, nu cred că sunt prea muți capabili – forțele ar trebui unite. Calea politică cea mai înțeleaptă… nu am zis ce la început că nu mă pricep la politică?!

Cum cred că trebuie să ne raportăm noi, creștinii, la situația prezentă?

În calitate de creștini cred că trebuie să pătrundem dincolo de superficial și să operăm cu nuanțe, dacă vrem să pricepem lucrările celui rău. Aceasta am încercat să fac cu postările mele anterioare despre islam.

Măcar că războiul cu islamul violent este promovat de inițiatori ca război religios, pentru creștini acesta nu este un război religios. Ceea ce face ISIS în numele lui Allah este inuman – orice persoană care are un dram de omenie, indiferent de credință sau ideologie, se va opune acestora. Practicile ISIS sunt împotriva naturii umane.

Dialogul cu islamul capabil de dialog trebuie continuat. Noi trebuie să comunicăm și când este posibil, să ne împrietenim cu musulmani. Evanghelia se transmite de la inimă la inimă, atunci când înțelegem și suntem înțeleși. În orice condiții, creștinii dau socoteală de nădejdea care este în ei “cu blândețe și teamă.” Aceasta implică un grad de vulnerabilitate din partea unui creștin și de încredere în Dumnezeu. Agitarea spiritelor nu duce la nimic bun.

Tot felul de scenarii apocaliptice de nuanță creștin-evreiască proliferează în cârca circumstanțelor actuale. Evanghelicii care promovează astfel de scenarii ar trebui să se calmeze. Vorba caricaturistului: “Nu-i sfârșitul lumii! Rabdă și învață să faci față!

Cu asta, sper să fi răspuns unor întrebări pe care le-am primit despre lucruri la care nu mă pricep.