Întâlnire cu mormoni (5): Devine personal!

De câteva zile m-am gândit că date fiind direcțiile clar divergente în care ne deplasăm teologic, și faptul că acum ne cunoaștem destul de bine pozițiile, ferme de altfel, ar fi poate timpul să închei discuția cu noii mei prieteni mormoni și să continuăm fiecare pe drumul nostru. Dar înainte să decid cum să procedez, a venit noua vizită! Cumva am încurcat zilele și am fost surprins puțin, crezând că vor veni ziua următoare. Fără îndoială, cu precizia acelor de ceasornic, prietenii mei au sunat la ușă! De data aceasta, în sfârșit, AM FOST SALUTAT PE ROMÂNEȘTE!

Dat fiind faptul că nu am cerut permisiunea să fac nume cunoscute, voi folosi „Maria,” un nume fictiv, pentru prietena româncă venită cu ei.

Privind din perspectivă, nu cred că am atacat aspecte cu adevărat noi. Am repetat unele lucruri discutate înainte, ne-am reafirmat convingerile ferme, etc.

Ceea ce a fost now a fost că, practic, Maria și eu ne-am prezentat experiența spirituală personală! Maria a crescut ortodoxă, într-un oraș din Moldova. În facultate a obținut o bursă de studiu în Spania, la un colegiu iezuit. A fost o perioadă oarecum de singurătate, dificultăți și întrebări, fiind cu totul independentă în aces timp. Iezuiții sau diferite persoane cu care a venit în contact nu au avut răspunsuri pentru unele din întrebările ei. Într-o zi, pe când era în parc, a fost abordată de niște misionari mormoni… și astfel, totul a început să aibă sens! Acum, vre-o 13 ani, a venit în SUA. Este căsătorită cu un mormon care a fost misionar în Polonia, și au doi copii. O fetiță, de șapte ani, cred, se va boteza anul viitor, pentru că la opt ani este – consideră ei – o vârstă mai potirivită pentru botez, și va avea o înțelegere mai bună a semnificației a ceea ce face. Se pregătește pentru botez de pe acum.

Unul din aspectele care a venit în discuție în repetate rânduri este cel al autorității în materie de credință, eu punând accentul pe rolul Scripturii, ei pe cartea lui Mormon. Pentru că pozițiile noastre au fost destul de solidificate și nu păream să progresăm în nici o direcție, Maria a găsit un „cârlig” de care să se agațe ca să nu iau încă o decizie ultimă. Problema, după părerea ei, era că eu nu am citit destul carea lui Mormon. De aceea, m-a forțat puțin într-un târg. Dacă eu citesc până data viitoare o carte din Cartea lui Mormon, ei vor citi o carte din Biblie, și vom discuta. Împărțit, am făcut târgul! Ei vor citi Evanghelia după Ioan, eu voi citi Cartea lui Moroni (ultima din Cartea lui Mormon, cu evenimente petrecute pe la anul 400 d.Hr.).

Ziua următoare am citit cartea. Impresia generală este cea a unei cărți apocrife. Îmi pare ca o carte scrisă de cineva (să zicem, Joseph Smith) care a cunoscut Biblia si a constituit teologie ori interpretări, or elemente în jurul unor scrieri biblice. În termeni pur teologici, doar două aspecte au ieșit cumva în evidență. O secție discută faptul că botezul copiilor mici este incorect. Cineva care nu este conștient de păcat nu trebuie botezat pentru că este „viu în Hristos” (alive in Christ). Aceasta se aplică și la cei ce nu au legea (aș zice, la ce ce nu au auzit de Hristos). Impresia imediată este că avem aici o combinare a unor elemente din Romani 2 cu idei arminiene/metodiste (conceptul de previnient grace).

Un al doilea aspect teologic este legat de natura mântuirii, a experienței religioase. Ideea generală este în jurul secvenței: pocăință urmată de >> botez urmat de >> împlinirea poruncilor care aduce >> iertarea păcatelor (remission of sins) urmată de >> un duh smerit urmat de >> primirea Duhului Sfânt.

Probabil despre acestea vom vorbi data viitoare, dar voi avea și unele întrebări legate de Evanghelia după Ioan. Este Evanghelia lui Ioan, teologul, și cu conceptul despre Dumnezeu au mormonii probleme majore!  Să vedem ce aduce săptămâna viitoare.