Chibzuieli

Începe școala! Back to business… cu iz trinitar

Vara s-a terminat! În USA se zice că vara s-a terminat cu sărbătoarea Labor Day (Ziua muncii :)).  Adică… gata cu sezonul de vacanțe – la treabă!  Pentru noi, ca instituție, vara s-a terminat astăzi, când toți angajații, profesori și administratori, luăm micul dejun în comun, urmat de un timp de închinare împreună.

La micul dejun, noi, cei mai de jos, stăm la masă iar cei mai de sus, președintele, cabinetul lui, și oamenii cu greutate din instituție, iau șorțurile și ne servesc. Asta ca măcar simbolic, să ne aducem aminte că rânduiala mădularelor în trupul lui Hristos nu bate întotdeauna cu rânduiala instituțiilor, chiar și a celor de teologie.  Am trecut pe lângă decan, i-am admirat șorțul și cele două căni din mână, și l-am întrebat în glumă:

„Ce faci? Ai lăsat Cuvântul să servești la mese?”

„Măcar pentru o jumătate de zi” – a răspuns râzând. 

Și uite așa, începem un nou an școlar cu o cafea și un  suc de portocale servit de boss. Restul, ne servim singuri, buffet-style :). Cursurile nu au început încă. Încep pe 24 septembrie. Acum e doar încălzirea.

În timpul capelei mi-a atras atenția cât de profund trinitar este textul ales ca laitmotiv pentru acest an școlar (temă este aleasă de un grup de colegi). Textul este din Efeseni 3:14-21 și ne-a dăruit tema anului: „mai mult decât putem noi cere sau concepe”:

Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.

Rareori am privit acest text ca un text profund trinitar, care exprimă dinamismul dansului perihoretic al Sfintei Treimi care a dat naștere creației și o conduce providențial spre împlinire. Câteva gânduri trinitare adunate în timpul închinării:

Tatăl

Este un singur Dumnezeu, prezentat în text ca „acela care … poate” dincolo de ce ne putem noi oamenii imagina sau de ce putem cere. Cred că adesea când suntem obosiți sau descurajați, când ni se pare că în societatea post-modernă, secularizată, Dumnezeu lipsește cu desăvârșire, uităm că tot ce există nu doar a fost adus  în ființă de el, dar este și susținut în mod continuu de el. El, Unul, care este viu, și rostește Cuvânt prin a sa Suflare. „Să fie!” – și așa a fost (Gen. 1).

Și astfel, el, unul, în dinamica divniă creatoare, este trei. El, unul, este cu totul în Cuvântul său, cu totul în Suflarea (Duhul) sa, adevărat și credincios lui însuși în toate lucrările lui. Trei în Unul, niciodată despărțiți pentru că acest Cuvânt care capătă trup prin Duhul este întotdeauna în „sânul Tatălui” (Ioan 1:18). Și Unul în trei, pentru Dumnezeu nu este ca idolii muți, care au gură sculptată de mână omenească, dar nici nu vorbesc nici nu respiră (insuflă). Dumnezeu este viu, vorbește, inspiră, și cuvântul lui este eficient și aduce în ființă lucrurile care nu sunt ca și cum ar fi!

Fiul

Acest Dumnezeu unul – „izvorul dumnezeirii” după Părinții capadocieni, acest Dumnezeu unul „singurul care are nemurirea, care locuiește într-o lumină de care nu poți să te apropii, pe care nici un om nu l-a văzut nici nu-l poate vedea și care are cinstea și puterea veșnică…” (1 Tim 6:16), acest Dumnezeu unul și-a arătat puterea și gloria pe fața lui Hristos, în nebunia propovăduirii crucii lui! Pe Golgota, noi, înțelepții acestui veac ne străduim din răsputeri și nu putem desluși slava lui Dumnezeu pentru că fața este atât de schimonosită de durere încât îți vine să îți întorci privirea (Isa 53:3). Cum nu o vedem nici pe cea a suferindului pe nedrept în temnița sau camera de tortură a vre-unui despot. Nici pe fața pruncului subnutrit din sub-Sahara Africană, care va muri înainte de a ști cu adevărat ce-i viața. Nici pe fața vecinului pe care ne-am enervat, l-am urât și l-am blestemat – „prostul!” (Mat 5:22).

Nu încă, pentru că Hristos nu a luat cu totul chip în creație, în om. Dar într-o zi, când această putere care lucrează în creație va aduce totul la împlinire, când și pentru noi teologia crucis și teologia gloriae (Luther) for fi una în odihna divină, atunci vom pricepe… sau mai precis, atunci vom intra în odihna lui și o vom trăi. Când și cum se va face aceasta? A început deja! N-o pierde! Este deja în desfășurare în „putere care lucrează în noi.” Already but not yet!

Duhul

Puterea care lucrează în noi” este suflarea lui, Duhul lui care ține toate lucrurile în ființă prin Cuvântul pe care l-a rostit (Evr 1:3). Nici biznisul vieții de zi cu zi, nici biznisul pe care îl începem cu noul an școlar nu este al nostru, ci al lui. Și aici este un pic de bai, pentru noi, creștinii evanghelici. În căutarea noastră (justificată) după o biserică curată am uitat că sfera lucrării acestei puteri este întreaga creație.

Măcar că nu putem pricepe taina fărădelegii care este la lucru în lume, taina evlaviei nu este mai puțin activă, iar lucrarea lui Dumnezeu prin Duhul în creație trece dincolo de poarta bisericii. Realitatea este că nu noi avem un plan de misiune în lume, ci că Duhul lui Dumnezeu conduce lumea către noi, și ne împinge din spate către ea, ca să-i dăm Cuvântul, pentru ca până la urmă el să devină totul în toți. Noi vrem să fim introverți și riscăm să ne gheto-izăm. El vrea să fim extroverți, să răspândim o veste bună! Noi nici măcar nu ne putem imagina ce face Dumnezeu cu adevărat în creație. O, de câte ori nu suntem atât de sfinți și facem planuri atât de mari, că suntem total desincronizați față de Duhul Lui! Și atunci… obosim fără rezultate.

Începe școala… back to business! De undeva, din resursele suflării lui Dumnezeu asupra creației, reîncepem și noi, fiecare din noi. Businessul lui, nu al nostru. Back to business… înapoi la biznis – și cel al blogatului, sper :)! Începe școala!

2 Comments

  1. Ovidiu

    Frumos motto, super!

    Reply
  2. Dyo

    Reblogged this on Frică şi cutremur and commented:
    Welcome back, Eugen!

    Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.