Chibzuieli

Fie că trăim, fie că murim…

Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; și dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. (Rom 14:8 CNS)

Dintr-o anumită perspectivă, faptul că mai postez odată pe blog este o minune. Sau mai corect, un șir de minuni. Minuni de fiecare zi. Nu le identific pe fiecare – o pot face cititorii – dar s-au întâmplat cam așa:

Aprox. 4:40 am. Mă trezesc cu un sentiment ciudat. Ies din scurtul popas din baie și îmi dau seama că nu e de glumă. Durerile din piept nu încetează. Mă dau la laptop să google, să văd ce să iau de dureri de piept. N-apuc să citesc prima pagină care îmi iese la îndemână dar văd o propoziție care zice că dacă ai atac de cord, să nu conduci mașina, să lași pe alții, că s-ar putea să treci pe lumea cealaltă înainte de a ajunge la spital, și mai poți intra și în vreun stâlp pe parcurs (ca să nu zic că mai poți lua și pe altcineva cu tine).

Fug la dormitor, sar la cutia cu aspirină. Mai este o singură bulină! E suficient. O înghit și îi spun Danielei (care se trezise între timp) că plecăm, să iasă afară urgent. Pe când se îmbracă ea și iese, mașina este afară din garaj, motorul fierbinte, și nu mai pierd vremea să apăs pe butonul care închide garajul sau să schimbăm locurile. Rămân la volan. Din fericire, e înainte de 5 am și străzile sunt libere, așa că bat și viteza legală de autostradă, că cea de o oraș am lăsat-o în urmă demult.

La spital, abandonez mașina în stradă, în față, fug înăuntru, mă întind peste masa recepționistului și zic: „I have chest pains.”

Astfel, am ajuns să văd ce înseamnă să ai aproape un spital bun și sistemul medical american atât de ponegrit. Mi-au cerut doar numele și data nașterii în câteva secunde, Urgent am fost înăuntru sub ECG. Erau cel puțin 6-7 persoane pe lângă mine, fiecare avea altă slujbă, și nu se călcau pe picioare unul pe altul deloc. Primul spray sub limbă pentru dilatarea vaselor de sânge. Un scurt interval. Al doilea spray. Un alt interval. Al treilea spray – maximul care se poate da.

Între timp, fără ca măcar să-mi dau seama ce se petrece, sunt deja îmbrăcat de alții în cămașa de spital, stând pe orizontală în patul cu rotile. Cardiologul de asemenea este adus de acasă între timp, și pe când ajung în sala de operație ajunge și el. Mă întreabă două lucruri despre simptome, și mă întreabă dacă eu am întrebări, că dacă nu, trebuie să ne mișcăm rapid pentru că, zice el, „time is of the essence.” Știu ce înseamnă asta că de aia am fugit la spital. „Ne mișcăm rapid” – zic.

Nu știu chiar tot ce au făcut, pentru că eram imobilizat și m-au amețit puțin, dar am fost tot timpul conștient. Teoretic știam: incizie în aortă pe la șold, sondă la inimă, etc…

Ei, și aici, întins pe spate pe masă, privind la tot felul de brațe mecanice atârnate de tavan și tot felul de aparatură deasupra mea, fără să mai pot face nimic, am început să pun totul în perspectivă și mă gândesc la implicații. Conversație îndeaproape cu Făcătorul meu. Nu spun totul că e personal. Normal, am întrebat dacă este timpul să ne întâlnim, și în inima mea (în cea fizică alții zgâlțâiau cu sculele lor și așezau stenturi 🙂 ) am intuit că probabil nu.  Nu găsesc o expresie mai bună, deși nu cred că exprimă exact ce se petrecea. Voci de sus nu am auzit, dar nu a fost nici simplu ideea mea de om deștept.

Cred că au trecut vreo două ore de când am fugit la spital, poate un pic mai mult, și iată-mă în salonul de terapie intensivă, unde am stat și peste noapte. Dimineața vine doctorul. „Gata, merg acasă?” – zic. „Stai cuminte că nu ai decât 24 de ore de când ți-am plasat trei stenturi în inimă.” OK, mai stau o noapte într-un salon obișnuit, mai scriu din textul acesta, și a doua zi dimineața (adică astăzi) vin acasă cu o nouă perspectivă asupra vieții! Am fost aproape, extraordinar de aproape de a pleca… se vede că Tata mai vrea să bloghez pentru o vreme :). Am multe, multe alte gânduri, dar le mai gândesc puțin.

spital

PS: Pe parcurs m-a vizitat Carson, un câine instruit să participe în terapia pacienților. S-a urcat și s-a întins pe picioarele mele și și-a odihnit capul pe mine – un fel de a spune… „I love you, get well!” Scuze, dar timp de bărbierit și pieptănat n-am avut.  Mai bine un urât viu decât un frumos mort :).

42 Comments

  1. Cal

    Slavă Domnului că ești OK! Vorba lui Carson, We love you, get well!

    Reply
    1. Eugen

      🙂 Thanks Cal

      Reply
  2. evedyahu

    Domnul sa fie cu tine si sa te intareasca frate!

    Reply
  3. evedyahu

    P.S. Si sper sa fi f bine si sa ne intalnim la ETS/SBL in San Diego!?

    Reply
    1. Eugen

      Sper! M-am înscris la amândouă. Din păcate am pierdut o conferință pentru directori de programe de doctorat care este în două zile, în Indianapolis. Am biletele de avion cumpărate și după mintea mea și cum mă simt m-aș duce, dar cred că e mai deștept să ascult de ații și să stau cuminte. În toată povestea asta cred că a sta cuminte și a asculta de alții va fi unul din lucrurile cele mai dificile. 🙂

      Reply
  4. DanutM

    Eugen, slava Domnului. Ne bucuram ca ai revenit intre noi.

    Reply
  5. DanutM

    Reblogged this on Persona and commented:
    Iata cit de usor putem pleca de aici. Si cit de important este sa fim pregatiti pentru asta in price clipa.

    Reply
  6. Tim Dubhy

    si deci, exista totusi minuni… interventii supranaturale in natural… ca traim minunea vietii si minunea harului, e un adevar!
    dar mai sunt si minuni care tin de lumea fizica (viata noastra fizica)..iar acelea sunt interventii ale Supranaturalului in natural!
    Nu-i asa?
    se mai schimba perspectivele! 🙂
    Sanatate!

    Reply
    1. Eugen

      Oh Tim, cu privire la textul meu anterior acest eveniment nu face altceva decât să-l întărească! Vezi cât de prezent a fost Dumnezeu în toate? Atât de prezent încât prezența Lui e parte din cotidian. Numai noi suntem fraieri și nu-L vedem decât ici și-acolo. Iar dacă plecam de tot, până la reașezarea din nou a tuturor lucrurilor, realitatea aceasta nu ar fi fost diferită câtuși de puțin. Sper că tu ai fi văzut asta și în lipsa mea, nu?

      Reply
      1. Tim Dubhy

        si totusi!!!!
        de ce a mai fost nevoie de minunile lui Isus si ale ucenicilor (in afara de a fi semne, ele au si schimbat o directie in care luasera lucrurile!)????
        Ce au fost minunile (pe unele Ioan le numeste semne) lui Isus? ca ele au existat!! si nu erau ceva normal (in normalitatea fizica, a oamenilor, din punctul de vedere al oamenilor!), ci ionterventii supranaturale in normal! 🙂
        Acei oameni au fost bolnavi si au fost vindecati redevenind sanatosi… altii au ramas bolnavi, nefiind vindecati… ce au experimentat cei vindecati, daca nu minuni pe care altii nu le experimentasera? era ceva normal? daca ar fi fost normal si continuu, de ce sa mai fie videcati?

        Reply
      2. Tim Dubhy

        sau, ce spui de cazul in care situatia cuiva arata intr-un anume fel, ce nu poate fi schimbat in mod normal, si care arata intr-un fel “normalitatea” lumii degradabile a omului, incat acel om nu mai are alta resursa decat sa strige la Dumnezeu, iar Dumnezeu intervine intr-un mod supranatural in natural, si intr-un fel de care nu au parte toti oamenii, ci doar cel implicat?
        caci astfel de minuni au existat!!!!

        Reply
  7. Tim Dubhy

    de ex, minunea lungirii zilelor lui Ezechia, dp vedere al omului nu era ceva normal (desi dpv al lui Dumnezeu, cred ca in planul Sau era inclusa si aceasta minune de lungire a vietii, caci El are in fata Sa si in planul Sau toate zilele omului!)
    in planul omului, interventia supranaturala a lui Dumnezeu intr-un mod vizibil si personal se numeste minune (de care ceilalti nu pot avea sau nu au parte, cgiar daca sunt credinciosi!) , deci aceasta interventie supranaturala in natural se numeste minune..
    in planul lui Dumnezeu aceasta este ceva NORMAL! caci El lucreaza cu putere!

    Reply
    1. Tim Dubhy

      frumos stil de a modera ce nu iti convine? dictatorial chiar… frumos!
      cred ca trebuie sa ne revizuim ce inseamna de fapt minunile si faptul ca ele chiar exista si nu sunt la tot pasul…. altfel nu ar mai fi nevoie de minuni…si nici la tot pasul nu se poate sa fie numai minuni, ci mai trebuie sa existe si normalul (lasat de Dumnezeu, ingaduit de Dumenzeu, controlat de Dumnezeu)!

      Reply
      1. Eugen

        Tim, dragule, fie-ți milă. De la 4:00 am sunt sus și răspund la mesaje după cum pot. Tocmai am avut un atac de cord, nu mă forța :).

        Te-am rugat frumos și data trecută să nu mă mai iei la foc automat, ca acum cu 4 mesaje consecutive în care te învârți în cerc fără să fiu sigur că înțelegi ce spun. Combină-le și tu într-un singur mesaj scurt și bine gândit. Știi doar că cine vorbește mult păcătuiește mult.

        Apoi, nu-ți dă de gândit că experiența ta cu răspunsuri la bloguri este cam similară cu diferite persoane? Unii au ajuns să-ți interzică să mai postezi pe blogul lor. Gândește-te și tu de ce, că poate nu suntem căzuți în cap chiar toți care nu gândim după tiparul tău. Oricum, darul de a pune la încercare răbdarea altora îl ai din abundență. Roagă-te Domnului să-ți ia darul :).

        Reply
  8. Camix

    Bine că te-au făcut la loc. 🙂 Și că te-a făcut și El la loc. Să fie refacerea de luuuuungă durată ca să mai poți – printre altele și – blogui!

    Reply
    1. Eugen

      Mulțumesc frumos! Sunt de-a dreptul copleșit de toate dorințele de bine venite din toate părțile.

      Reply
  9. Doru Radu

    Dumnezeu sa va dea recuperare deplina. El sa intareasca credinta intregii familii si prin aceasta incercare.

    Reply
    1. Eugen

      Mulțumesc frumos! Harul Domnului e mai mare decât încercările prin care trecem.

      Reply
  10. alincristea

    Eugen, ce fel de baptist esti tu, nepieptanat si nebarbierit?

    Unul re-suflat, se pare… 🙂

    Salutare, paminteanule!

    Reply
    1. Eugen

      Salut, salut! Ce bine să mai poți saluta din când în când, chiar nebărbierit și nepieptănat :).

      Reply
      1. alincristea

        Asa-i?… 🙂

        Iata, in sfirsit, cineva care, in mod public, poate reconsidera moaca mea, cu atitea fire in barba, lungi, poate nepieptane uneori, dar cu atitea ginduri… pieptanate. 🙂

        Reply
  11. 2c4me

    Iti sade bine cand zambesti,
    Cand inima ta-i buna,
    Cand stii sa-alergi, sau sa vorbesti
    Chiar daca-afara tuna

    Pe tonul fiului primit
    In Casa bucuriei
    In haina celui mai iubit
    Fiu al Imparatiei…

    Iti sade bine printre noi
    In Cultura Onoarei
    Printre pastori si printre oi,
    Esti binecuvantare!..

    Precum in Cer si pe Pamant
    Cu toata bucuria
    Puterii Duhului cel Sfant
    Vestind Imparatia…

    Reply
  12. Dan Matei

    Tot ce pot spune sunt cuvintele psalmistului:
    „O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor! ” (Psalmi 31:19)
    Salutări din Baia Mare și more posts 🙂

    Reply
  13. barzilaiendan

    Mai lăsat fără cuvinte. Doar mulțumesc Domnului pentru tine.

    Reply
    1. Eugen

      Suspectez că nu e prima dată :). Oricum, acum mi-e drag să fiu certat pe blog :).

      Reply
  14. barzilaiendan

    Reblogged this on B a r z i l a i – e n – D a n and commented:
    Eugen era să gata plece la Domnul.

    Reply
  15. Mircea Mitrofan

    Draga Eugen, ma bucur ca pot incs sa te salut de partea asta a vesniciei. 🙂 Si ca putem inca, prin harul Domnului, sa ne impartasim gindurile si experientele. Sa crestem impreuna. Stiu ca suna banal, dar tu stii si stiu si altii care s-au apropiat putin de poarta aia, ca nu-i nimic banal in asta. E un har atit de mare! Ne bucuram ca esti cu noi! Fii binecuvintat!

    Reply
    1. Eugen

      Mulțumesc Mircea!

      Reply
  16. aurelmateescu

    get well soon!

    Reply
    1. Eugen

      Încerc și sunt foarte ascultător de doctor! Mulțumesc.

      Reply
  17. Ana Sauber

    Sanatate frate.Dumnezeu va mai dat inca o sansa de viata.harul LUI e minunat.

    Reply
    1. Eugen

      Într-adevăr, minunat. Mulțumesc.

      Reply
  18. pety

    Multumesc Domnului ca ti-a prelungit slujba pe Terra. Este nevoie multa si eu unul sunt recunoscator. Sanatate din belsug.

    Reply
    1. Eugen

      Mulțumesc frumos!

      Reply
  19. Aurora Sezonov

    Frate Eugen, ma bucur mult ca sinteti bine acum, aveti grija si mai blocati mesajele care va pot trimite din nou la spital.

    Reply
    1. Eugen

      Mulțumesc! Se pare că genetica și hamburgherele consumate de la venirea în America m-au trimis la spital, nu mesajele. Și pizza, cred. Oricum, cel puțin o bucată de vreme promit să fiu mai cuminte cu dieta.

      Reply
      1. Mircea Mitrofan

        Numai “o bucata de vreme”? Sper ca bucata asta sa tina pina ti se implineste slujba aici si, cine stie, asisti macar la nunta nepotilor. 🙂

        Reply
  20. Alexandru Nădăban

    uelcam bec! multe sunt de povestit acum.
    ai început să procesezi trecutul? tel iu ăbaut it!

    Reply
  21. Ovidiu H

    Slava Domnului, ca inca mai am un prieten “vechi” cu numele Eugen Matei, pe acest pamant!
    Ma bucur, ca acum esti bine!… ce a fost … ce mai conteaza!
    Apreciez, increderea ta in Tatal Ceresc chiar si in momente limita!
    Domnul sa te intareasca pe mai departe!

    Mereu imi amintesc de tine, …

    Reply
    1. Eugen

      Mulțumesc Ovidiu, good to hear from you!

      Reply
  22. Pingback: Opinie privind „A Common Word” și Răspunsul de la Yale (2): despre păcatele de comitere | Chibzuieli

  23. Pingback: Opinie privind „A Common Word” și Răspunsul de la Yale (2): despre păcatele de comitere

Leave a Reply to pety Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.