Chibzuieli

Evanghelicii români între ghetoizare și civilitate: Volf la ITP, crislamul și alte asemenea

Măcar că nu am timp de pierdut, furtuna în paharul cu apă evanghelic românesc cauzată de vizita lui Miroslav Volf la ITP, cât și faptul că am lucrat pentru o vreme cu Miroslav, mă face să zic și eu două vorbe despre eveniment.

E drept, sunt douăzeci de ani de atunci, dar conținutul cărții Exclusion and Embrace a fost parte din lecturările lui în clasa de teologie sistematică pe care am luat-o cu el, înainte ca această carte să fi văzut lumina tiparului.  Tot cu Miroslav am început să lucrez la programul de doctorat pentru că era cel mai aproape de contextul meu, pe de o parte, și pe de alta, era versat atât în teologie ortodoxă cât și în teologia lui Moltmann.  De fapt, eu știam că vreau să studiez ceva în context românesc/ortodox, dar nu cred că mi-ar fi venit ideea să lucrez pe Stăniloae.  A fost pastila lui pentru că citise mai mult Stăniloae decât mine (sistematica lui Stăniloae fusese tradusă în germană pe atunci – eu nu o aveam și nu o văzusem nici pe cea românească!).

Teologic, nu am fost niciodată cu totul pe o mână.  Mai precis, preocupările lui și felul lui de a face teologie nu erau de nasul meu, eu fiind un novice și având altfel de preocupări.  Dar fără îndoială, faptul că am lucrat pentru o vreme scurtă cu el, mi-a deschis ochii către perspective diferite din care se poate face teologie și către domenii asupra cărora cred că dacă noi, evanghelicii, nu deschidem ochii la timp și nu le abordăm în mod cât mai obiectiv și onest, riscăm să devenim și mai marginalizați și irelevanți pentru lumea în care trăim, cu senzația naivă că l-am prins pe Dumnezeu de-un picior.

Nu sunt un cititor avid al lui Volf, de aceea nu mă voi pronunța asupra teologiei lui în mod exhaustiv. Să clarific, sunt familiar cu ideile din Exclusion and Embrace, dar mai mult prin memorii din vremuri imemoriale.  De asemenea sunt familiar cu After Our Likeness: The Church in the Image of the Trinity.  Și de câteva luni, poate de un an, mă tot învârt în jurul cărții lui Allah: A Christian Response, dar nu am avut timp să o disec destul ca să scriu o recenzie, deși dat fiind momentul, cred că ar fi foarte necesar.  Să vedem ce face Emanuel Conțac, care a promis o recenzie în curând.

Nu am vorbit cu Vof de douăzeci de ani, în afară de câte un „Salut!” în trecere pe la vreo-o conferință.  Acum o lună a fost oaspetele nostru, la Fuller, la conferințele anuale Payton (orice șccoală serioasă are ceva similar – de aici și ITP).  Tema lui a fost tocmai despre relația creștinismului cu religiile lumii – am luat niște note la repezeală și le postez aici (needitate, ne-traduse, etc.).  În ele, Volf propune șase puncte de confluență car ar putea constitui puncte de dialog și dezbateri între religiile lumii.  Creativ! Dacă aș fi tânăr din nou (și chiar și acum dacă aș avea banii), aș mai face un doctorat luând tiparul propus de Volf și făcând o comparație între creștinism și una din aceste religii mondiale.  Aș fi înclinat către budism, întrucât și acesta prinde rădăcini rapide în vest. Bineînțeles, fiind declarat pierdut pentru că am studiat teologie ortodoxă, în acest caz aș avea distincția de a fi și mai pierdut între frații mei (mai puțin surorile, că ele sunt mai pocăite). Cum Volf este întotdeauna asaltat la evenimente, nu am avut timp să vorbesc cu el decât vreo zece minute și am avut o întâlnire de o oră la un prânz comun cu vreo douăzeci de studenți, un timp de discuții libere.

Acum, că am dat pe față cam tot la ce mă pot gândi că ar avea relevanță ca background, mă voi exprima asupra următoarelor:

Vizita lui Volf la ITP. 

ITP a devenit o instituție academică de grad universitar. Felicitări! Este un pas de a ieși din ghetou și a se angaja în dialog cu „domni de tot felu’” cum se și cere unei astfel de instituții.  Aș fi surprins dacă până acum nu a avut ortodocși, protestanți, catolici, agnostici, atei, și alți astfel de invitați la astfel de ocazii.    Dacă nu a făcut-o, nu și-a făcut datoria. Acum a reușit să aducă un teolog de la Yale. Din nou, felicitări! Dacă până și Baptiștii de Sud pot primi un student musulman la doctorat, la un seminar baptist, de ce nu l-ar putea avea ITP pe Volf la o conferință? 🙂

Faptul că cineva prezintă ceva la o conferință academică nu înseamnă că noi toți trebuie să îi acceptăm toate ideile.  Printre altele, acesta este rostul acestor evenimente: confruntarea de idei.  Dacă ITP sau cultul penticostal nu are oameni care să dezvolte în studenți abilități de discernere între ce este de primit și ce nu, inclusiv dintr-o conferință ca cea cu Volf, situația este deplorabilă, pentru că studenții lor tot vor veni în contact cu ideile lui Volf – poate chiar mai interesați acum, din cauza controversei, și dacă e să piardă ceva, tot vor pierde. Din fericire, cred că ITP are oameni cu cap pe umeri, că altfel nu-l invitau pe Volf.

Cu oricâtă bună credință și har încerc să citesc gestul oponenților vizitei, mă tem că vine din frică, sau din lipsă de organ teologic, ori poate din lipsă de abilitate și credibilitate academică sau de orice alt fel. Sau dintr-o combinație de motive asemănătoare  Sper să nu fie și o doză de invidie (de care eu ca baptist coșer mă fac un pic vinovat față de penticostali).  Cum oponenții sunt frații mei în Cristos, încerc să fiu și mai pozitiv gândindu-mă că poate este o refulare naivă, din frică și neștiință, într-o poziție de auto-îndreptățire și apărare a ce consideră dreapta lor credință pe care vor s-o impună cu forța, dacă dragostea și alte capacități persuasive lipsesc.  Dar nu pot să spun decât că a-i urma înseamnă a presa către ghetoizare. Dumnezeu să aibă milă de ei.

Teologia lui Miroslav Volf

Cu siguranță sunt aspecte nefundamentale în care Volf și eu nu suntem de aceeași părere sau nu adoptăm aceeași strategie.  Însă din tot ce știu prin contact direct, din ce am auzit din surse demne de încredere și am putut cântări despre el, nu s-a abătut de la dreapta credință decât în feluri care nu duc la pierderea sufletului.  Așadar, în toată tărășenia iscată nu am probleme să mă solidarizez cu el și cu conducerea ITP.

Dincolo de cele de mai sus, totul în teologia lui Volf este „fair game.” S-o mazilim! Dar nu atribuindu-i lucruri care nu îi aparțin.  Abilitatea de a auzi argumentul unuia și a-l exprima în termenii autorului este prima deprindere a unei persoane capabile de dialog.  (Și a unei recenzii de cărți, de altfel – la clasă, acesta este unul din multiplele aspecte prin care cântăresc și dau note unei recenzii de carte). Numai după aceea critica are forță și credibilitate, prin calitatea ei.  Din ce am văzut până aici, criticii lui Volf au călcat în gropi și și-au rupt picioarele în acest prim pas. Nu cred că unul este în stare să repete în cuvinte proprii ceea ce a spus Volf, fără a-i distorsiona ideile.  De aceea mazilesc cu forță omul de paie (crislamul) creat de ei înșiși.  Și de aceea avem nevoie de o recenzie aptă a cărții lui Volf.

Crislamul lui Miroslav Volf

O stupizenie tâmpită pe care, iaca, ptiu drace!, am risipit și eu 15 cuvinte degeaba.

Cu siguranță Volf nu susține combinarea religiilor. Ceea ce susține el este un dialog civilizat, în care participanții  se angajează de pe picior egal și fac efort serios să se audă unii pe alții. Nu cu scopul de a compromite creștinismul, sau de a crea vreo religie comună, ci de a-l pune pe tarabă în mod onest, și a-l lăsa pe Dumnezeu să-și facă lucrarea mai departe.  În contextul globalizării și a pluralismului ideologic care ne înconjoară nu se poate altfel, decât dacă alegem să ne războim, pentru că noi avem săbii, tunuri, tancuri, avioane și tehnologie militară mai avansată, și astfel putem dovedi că dumnezeul nostru este mai tare (d mic intenționat – cei ce operează astfel nu au  dreptul să pună D mare).  Din păcate, în islam unii gândesc așa, și sânge de martir creștin continuă să curgă gârlă, probabil mai mult decât în trecut.  Din păcate, și în creștinism unii au gândit așa.  Sau dacă nu au gândit așa, și-au îmbrăcat interesele militare în haină creștină.  Cât despre noi… „noi nu luptăm împotriva cărnii și sângelui.” Să fie clar, nu sunt pacifist și nu m-am opus războaielor din Afganistan și Irak. Asta pentru cei ce vor să facă săpături și vor să-mi bată cuie-n talpă.

Azi am prânzit cu un prieten ortodox din Liban. Printre altele îmi povestea cum imamul din orașul lor a venit la un preot ortodox să discute ceva probleme de interes comun.  Când trăiești împreună nu se poate să nu ai interese comune.  Discuția s-a întins peste ceasul de rugăciune al musulmanului.  Preotul ortodox l-a condus la baie să își poată face spălările rituale și apoi i-a căutat un preș, să își poată face rugăciunile.  După ele, au continuat discuția.  Și-a vândut credința preotul în acest caz?

Dialog, am zis? Civilitate? Sper că unii din cei ce au stârnit valurile nu au dificultăți să silabisească vreo unul din aceste cuvinte. Deci, încotro o luăm? Ghetoizare sau civilitate?

60 Comments

  1. Dyo

    Reblogged this on Frică şi cutremur and commented:
    Mă plângeam odată, cu vreo câțiva ani în urmă, de incapacitatea prea multor evanghelici ieșiți de pe băncile școlilor noastre teologice de a dialoga civilizat pe piața ideilor. Eugen Matei pune și el degetul pe rană: e un mediu în care predomină frica, un mediu care preferă îndoctrinarea surdă unei ucenicizări creative, dinamice, în care ucenicul lui Hristos alege ce cunoaște și cunoaște ce crede … Un articol musai de citit, având în vedere chestiunea arzătoare a zilei și miza (ne)ghetoizării. Crislamul e doar cireașa de pe tort. De care ne putem lipsi, zic eu.

    Reply
    1. napoleonus

      cine vb de dialog…. [etc, etc]…

      Reply
      1. Eugen

        Am moderat acest răspuns nu pentru că ar avea ceva indecent sau nepotrivit, ci pentru comentarii despre un alt blog care nu au loc aici. Nu vreau să mă angajez în vreun război al blogurilor sau în separarea pe partide. În plus, conține niște complimente adresate mie direct de care nu sunt vrednic și mă sfiesc să le fac publice. Oricum, mulțumesc!

        Reply
    2. Eugen

      Ai dreptate, ne putem lipsi. Mai ales că a fost culeasă din ograda vecinului… După aia mi-a părut rău, dar era prea târziu. Nici măcar nu pot da vina pe Eva. Eu am trecut pe lângă cireș, și am întins mâna… Mai să-mi compromit marca distinctivă. Ușor este să păcăutuim când vorbim/scriem mult.

      Reply
  2. Radu O.

    Bineinteles ca preotul nu si-a pierdut credinta,dar ,involuntar,a contribuit la legitimitatea unei credinte eronate. E pacat sau nu? A dialoga pe picior de egalitate cu cineva despre care esti convins ca adduce blasfemie la adresa Mantuitorului lumii, nu inseamna oare un gest de recunoastere a ereziei a celui cineva ? Ap.Pavel, in Areopagul din Atena, a tinut un discurs si a plecat,nu a dialogat sau propus ceva pentru imbunatatirea relatiilor cu cei care se inchinau la fel de fel de zeitati ! Daca o facea,cine stie cum ne-am fi numit noi astazi si la ce Dumnezei ne-am fi inchinat.

    Reply
    1. Eugen

      Eu nu am întrebat dacă și-a pierdut credința ci dacă a vândut-o. Întrebare retorică de altfel.

      Ce te face dă crezi că fiecare musulman îl blasfemiază pe Christos? Musulmanii îl onorează pe Isus ca profet, dar nu pot discerne divinitaea lui și nici faptul că el este singurul mântuitor. Nu este o chestiune de blasfemiere ci de orbire spirituală.

      Primul obiecti al dialogului – cel puțin al celui în cae se angajează Volf – este de a găsi o platformă comună pe care să trăim în pace, într-o lume distrusă de ură și război (religios, adesea). Fenomenul globalizării, care nu poate fi oprit și/sau controlat ne forțează și mai mult la aceasta. Acesta nu este un fenomen dușman Evangheliei (cred că ar zice Volf), ci dimpotrivă, înclin să cred că este calea lui Dumnezeu de a o duce „până la capătul pământului,” nu prin mergerea noastră la la „capăt” ci prin venirea acestuia la noi. Dar „capăt” poate fi înțeles și în profunzime nu doar geografic.

      Este loc pentru angajare și loc pentru separare a celor ce cred și ucenicizare a acestora. Pavel le-a făcut pe amândouă și nu le-a pus în opoziție. Chiar crezi că s-ar fi dat înapoi vre-odată de a folosi orice ușă deschisă pentru cuvânt/dialog? Pavel a fost de asemenea misionar itinerant. El nu a advocat niciodată separarea nici măcar de curvari, ca să-mi ierați cuvântul, dar e biblic (1 Cor 5:10). Scriptura cred că oferă și o teologie a trăirii în pace cu toți oamenii într-o lume în care suntem străini și călători. Ca să trăiețti în pace trebuie să te cunoști în mod onest, și aceasta nu se poate face fără dialog în care înlăturăm concepțiile greșite ale unora despre alții. Aceasta nu pote fi dușman Evangheliei ci dimportirvă! Mă rog, dacă creștinismul nostru este autentic și nehabotnic. „Cinstiți pe toți oamenii” zice Scriptura. Nu face deosebire după calitatea lor morală sau corectitudinea religiei lor.

      Reply
      1. Radu O.

        Da, aveti dreptate…era o intrebare retorica.

        “Ce te face sa crezi ca fiecare musulman il blasfemiaza pe Christos ?”

        Conform Wikipedia, ” blasfemia este folosirea nerespectuoasa a numelui unei divinitati,defaimarea religiei,comiterea unui sacrilegiu.In Israelul antic,pentru blasfemie se aplica pedeapsa cu moartea prin lapidare, conform Bibliei (Levetic 24).Aceasta prevedere a fost pastrata la redactarea Coranului…”

        Dupa cum ati afirmat,musulmanii il “onoreaza” pe Isus (doar) ca profet ! negandu-i divinitatea,implicit nerecunoscand faptul ca este singurul Mantuitor. Conform definitiei, aceasta nu inseamna oare…blasfemie ?

        Reply
        1. Eugen

          După părerea mea, nu.

          Reply
        2. Eugen

          După cum am mai spus, musulmanii nu vorbesc despre Isus în mod nerespectuos sau defăimător. Dimpotrivă. Apoi, ei nu cred că Isus este divin, asemenei lui Dumnezeu, pentru că nu cred că cineva sau ceva poate fi pus pe pieior egal cu Dumnezeu. Conceptul de „întrupare” este un concept creștin. Deci nu pot blasfemia, oricum, nu în mod intenționat.

          Blasfemia este un act INTENȚIONAT, din ȘTIINȚĂ/CUNOȘTINȚĂ. De aceea am zis că nici Saul din Tars nu a blafemiat când a acționat din neștiință împotriva lui Isus. Sau a blasfemiat? Nici musulmanii nu au nici o intenție de a defăima, de nerespect, etc. atunci când afirmă că Isus a fost (doar) un profet.

          Noi, copiii lui Dumnezeu, desigur, defăimăm numele lui Dumnezeu ori de câte ori ne purtăm în moduri nedemne de caracterul lui. Blasfemiem?

          Reply
      2. napoleonus

        si de ce, nu, dupa parerea dvs?
        a nu Ii recunoaste Cuiva identitatea si a vb neadevar despre El, cam unde ar intra?

        Reply
        1. Eugen

          Musulmanii au o părere mai înaltă despre Isus decât avea Saul din Tars înainte de a-l întâlni pe drumul Damascului. Saul a fost un credincios în Dumnezeu, dedicat, sincer, și… total greșit când prigonea pe creștini. Dar nu a blasfemiat. Citiți definiția cuvântului într-un dicționar.

          Nu sunt versat în islam, dar atâta știu că ei cred că Isus a fost un profet – ultimul profet trimis pentru poporul Israel, că a fost născut din fecioară, că a făcut minuni, și că se va întoarce pe pământ înainte de judecata finală să-l distrugă pe anticrist. Nu cred că a fost divin, că a făcut ispășirea păcatelor, că a murit pe cruce și a înviat, ci cred că Dumnezeu l-a luat la El. Mai cred și alte aiureli dar nu din lipsă de respect ci din orbire spirituală. Adesea când rostesc numele Isus adaugă „pacea fie peste el.” Mie nu-mi sună asta a blasfemie. Noi trebuie să-i iubim, să-i repsectăm, și să ne rugăm ca Dumnezeu să le deschidă ochii. Nu mă refer aici la criminalii care vor să ne ucidă în numele lui Allah. Aia e o chestiune mai complexă, dar în principiu pe aceștia trebuie să-i tratăm la fel cum tratăm pe criminalii noștrii.

          Reply
      3. napoleonus

        dar o luare in desert a Numelui lui Isus, Dumnezeu-Om inaltat, tot fac si musulmanii…:D

        Reply
        1. Eugen

          Nu. Dimpotrivă, când nu-i rostesc numele fără a adăuga formula „peace be upon him / pacea fie peste el,” ca și atunci când rostesc numele lui Mohamed, musulmanii nu-i iau numele în deșert. Mai mult îl iau creștinii când trag câte un „oh, Jesus” aiurea, în conversațiile lor mundane. Musulmanii se joacă mai puțin cu numele sfinților decât noi cu numele lui Dumnezeu.

          Reply
      4. napoleonus

        v-am asculta sfatul…si..ce sa vezi? :)))

        BLASFEMÍE f. livr. 1) Cuvânt prin care se ultragiază o divinitate. 2) Act de defăimare a lucrurilor considerate sfinte (sau demne de un respect deosebit); profanare; sacrilegiu; pângărire. [Art. blasfemia; G.-D. blasfemiei; Sil. -mi-e] /<lat. blasphemia Sursa: NODEX (2002)

        a nu II recunoaste divinitatea lui Isus este o forma de ultraj/ultragiere (ofensa, jignire…)! :)))

        Reply
        1. Eugen

          Vezi răspunsul dat lui Radu O. Parcă ați fi una și aceeași persoană :).

          Reply
      5. napoleonus

        adaugare:

        a nu II recunoaste divinitatea lui Isus este o forma de ultraj/ultragiere (ofensa, jignire, SACRILEGIU…)! :)))

        Reply
        1. Eugen

          Nu, pentru că nu-i văd divinitatea. Este un act de necredință din pricina orbirii spirituale nu o ofensă intenționată. Vezi răspunsul dat lui Radu O.

          Reply
      6. napoleonus

        vad ca si dvs moderati aiurea… nu am vb urat, dar mi-ati moderat ultimele comentarii!
        ok!

        Reply
      7. napoleonus

        scuze ptr ultimul comentariu… credeam ca m-ati moderat anterior..:)
        nu sunt una cu Radu! 🙂 (serios!)

        eu, totusi, cred ca, intr-un sens, musulmanii aduc ofensa lui isus nerecunoscandu-I divinitatea!
        Si, apoi, sunt unii muslmani care blasfemiaza pe Isus (aia ultra-islamisti si violenti!), altii care nu… 🙂
        cat despre ce ati spus, cu “oh, Jesus!”, aici chiar ca aveti dreptate! 🙂

        Reply
  3. marcel s

    …religia practicata nu iti schimba caracterul ci iI pune in evidenta…crestinismul este prin excelenta religia nasterii din nou,a descoperiri fiilor lui Dumnezeu… sau asa ar trebui sa fie…ori nasterea din nou nu schimba nici macar ea caracterul…ori crestinismul a descoperit pina acum atit de putini fii de Dumnezeu…

    Reply
    1. Radu O.

      Napoleonus zice bine,suntem doua persoane distincte !
      In alta ordine de idei,cred ca nu trebuie dramatizat in extrem. Avand in vedere atitudinea si intelesul diferit fata de islam,cred ca cei de la ITP ar fi trebuit sa fie totusi mai precauti,eventual sa fi dat niste lamuriri inainte de a se apropia de zona gri…vorbim totusi de un institut de prima mana in cadrul cultului penticostal.Referitor la “blasfemie”, ati enuntat un punct de vedere la care multi nu ne-am gandit.

      Reply
  4. Editura Casa Cărţii

    Reblogged this on Editura Casa Cărţii.

    Reply
  5. DanutM

    Reblogged this on Persona and commented:
    Eugen Mtei adauga si dramul lui de intelepciune si competenta teologica in chestiunea mult disputata a intitatiei facute de ITP lui MIroslav Volf.
    Apreciez cu atit mai mult ceea ce scrie Eugen pentruca, atunci cind a plecat de la Fuller, desi ii era coordonator de doctorat, Volf nu l-a anuntat e plecarea la Yale, asa cum ar fi fost elegant. Eugen, deci, ar fi avut mult mai multe motive ca altii sa-i poarte pica lui Volf. Dar este nu este un pigmeu al spiritului, ci a trecut cu eleganta peste acest lucru, pe care nici nu l-a amintit. Chapeau bas.
    Si inca ceva. Asa cum bine spune Eugen, decit sa tot arunce ‘cu mucii in fasole’ (iertati-mi licenta, dar se potriveste perfect acestui caz penibil), detractorii lui Volf ar face mai bine sa sa scrie citeva recenzii consistente la cartile lui. Matem insa ca nu-i duce mintea, si ca nu sunt in stare de nimic altceva decit de discutii la ‘radio shantz’.

    Reply
  6. Pingback: Eugen Matei „Faptul că cineva prezintă ceva la o conferință academică nu înseamnă că noi toți trebuie să îi acceptăm toate ideile.” | Istorie Evanghelica

  7. Shogun

    Universitatea Emanuel a încercat ceva similar prin 2007, când profesorul Simuț – pe atunci doar lector, ca și Conțac acum…) l-a invitat pe profesorul Iain Torrance (la acea vreme, president la Princeton Theological Seminary și, din câte îmi dau seama de pe net, fost profesor de-al lui Simuț la Aberdeen), să inaugureze Conferințele anuale Bunyan. Anunțul dat pe internet pe blogul lui Marius Cruceru a stârnit un val de proteste de la o grămadă de evanghelici în frunte cu Cristi Rață (așa reiese de pe fostul blog al lui Cruceru) care s-au suit în capul celor de la Emanuel (cu comunitatea baptistă de Oradea cu tot) pentru că ar fi invitat un profesor pro-gay. Din păcate pentru ei, cei de la Emanuel au cedat sub presiune și au anulat conferința lui Iain Torrance (sau a anulat-o ei, pesemne nu vom ști degrabă). Acum, văd că și penticostalii o iau razna într-o chestiune absolut idioată pentru că nici baptiștii de la UEO în 2007, nici penticostalii de la ITP în 2014 nu au de gând să facă praf credința evanghelică. Ba mai mult, nici Simuț și nici Conțac nu par niște teologi liberali puși pe călcarea în picioare a ineranței Scripturii sau a altor învățături atât de dragi comunității evanghelice din România. Păcat, mare păcat… Sper să nu se anuleze vizita lui Volf – ar fi o greșeală imensă. Pe de altă parte, cred că cei de la ITP greșesc comentând pe net și apărându-și punctul de vedere. Am spus-o și o mai spun: se luptă cu morile de vânt, iar justificările nu fac decât să dea amploare nefastei situații.

    Reply
    1. alincristea

      “cu comunitatea baptistă de Oradea cu tot” – această expresie induce în eroare, ca și cum Comunitatea Baptistă de Oradea e “eroul” care a salvat situația, de parcă ar fi fost nevoie de intervenția Comunității.

      Președintele Comunității era Florin Negruț / Negruțiu, fratele lui Paul Negruț.

      Și nu se aveau deloc rău, eufemistic vorbind… 🙂

      Reply
    2. Eugen

      Anularea vizitei lui Volf în acest moment ar fi o rușine pe obrazul evanghelicilor care nu s-ar spăla cu orcâtă apă de pe Dunăre.

      Reply
      1. Shogun

        Țin minte că în vremea aceea – iar blogurile sunt o excelentă arhivă pentru documentele circulate la acea dată, adică 2007 – după ce Comunitatea de Oradea s-a autosesizat și a cerut anularea vizitei lui Torrance (a se citi fostul blog al lui M. Cruceru) – Universitatea Emanuel a venit cu o serie de comunicate de-a dreptul belicoase și extrem de jenante în care se spunea că vizita lui Torrance va fi totuși acceptată dar că se va organiza o masă rotundă cu public, la care să participe studenții și pastorii din Comunitatea de Oradea și în cadrul căreia să se discute despre homosexualitate și, eventual, profesorul Torrance să fie călcat oleacă în picioare și mătrășit serios ca să vadă toată lumea că deținătorii adevărului adevărat sunt baptiștii din Oradea. Foarte urâtă fază… Nu știu a cui a fost inițiativa cu masa rotundă și nici nu vreau să știu în ce postură a fost pus Simuț (omul cu invitația și cel care l-a cunoscut pe Torrance) cu acea ocazie. Încep însă să-mi dau seama uitându-mă la reacțiile de-a dreptul idoate (dar învăluite într-o aură pretins duhovnicească de grijă față de studențimea fragedă la minte – vezi pseudo-argumentele lui Cristian Ionescu) proliferate de cutare și cutare în blogosfera evanghelică. Îmi vine în minte un individ care menționa că are un doctorat de la Universitatea de Vest din Timișoar (instituție, după părerea lui, mult mai prestigioasă decât ITP) și totuși NU e de acord cu vizita lui Volf. Deh, doctoratele nu fac pe nimeni mai inteligent și cu siguranță nu-l fac expert în teologie (mai ales doctoratele care nu sunt în teologie)… În fine, ăștia suntem…

        Reply
        1. Eugen

          Nu știu povestea de la Oradea și nu mă pronunț. În plus, din cât știu eu, Torrance a încurajat ordinarea homosexualilor pe când era într-o poziție de conducere în biserica Scoției. Personal, nu cred că aș sta ca mădular și nu aș lua cina în mod constant într-o biserică dacă aceasta afirmă practica homosexuală. După cum nu aș sta nici într-una care legitimează mândria, bârfa, ura, minciuna, și toate păcatele similare în care cădem în fiecare zi. Este o diferență între a cădea în ce este rău și a numi răul bine. Deși, lucrurile cu părăsirea unei biserici sunt mult mai complicate decât par la prima vedere – să ne ferească Dumnezeu!

          Nu l-aș pune pe Volf în aceeași categorie. Cu siguranță, dacă știam ceva de acest gen despre Volf, o ziceam. Eu nici nu am aprobat pe Volf cu totul nici nu l-am condamnat cu totul, nici nu m-am pronunțat asupra lucrurile care nu le știu despre el. Dar nu am văzut o evaluare critică competentă a lui Volf care să mă îngrijoreze și să justifice afirmațiile făcute despre el, și să mai și fabrici ceva despre cineva pentru a-l desființa este nedemn de un creștin.

          În principiu, într-un context academic, oricine poate fi invitat. Uneori poți căuta dialog tocmai cu cei care au poziții diametral opuse. Mai ales, dacă vrei să ai credibilitate în piața publică. Participarea la un eveniment singular, într-un dialog academic, nu înseamnă părtășie în jurul trupului lui Cristos. În ce termeni este invitat fiecare… asceasta este o chestiune negociabilă. Dar negocierea se face cu clasă și eleganță, din timp. Acolo unde este este clasă și eleganță.

          Reply
  8. Shogun

    Și cei de la Emanuel s-au justificat – pe bună dreptate și cu argumente rezonabile, chiar de bun simț, dar n-au făcut decât să pună paie pe foc.

    Reply
  9. Daniel Lucescu

    Reblogged this on Daniel Lucescu and commented:
    O parere a uni domn care a “lucrat pentru o vreme cu Miroslav Volf

    Reply
  10. bloglobalta

    din wiki-pieta:

    – miroslav = simtul mirosului teologic in lumea slava

    din aceeasi familie:

    – miroslam = [definition needed here]

    Reply
    1. Eugen

      Nu pricep, care-i punctu’? Pricep că vrea să fie unul dar nu pricep care este.

      Reply
  11. alincristea

    Sărut mîna, Eugen. LA PROPRIU!

    De departe Postarea Anului (în blogosfera evanghelică). Scrisă într-un moment foarte important. Cu un ton pe care, fără periuță!, îl invidiez.

    Astfel de articole (mai ales astfel de articole, care depășesc palierul de reflecție al lui Teofil Stanciu, avînd și latura “civică”, dinamică) îmi furnizează o bună parte din pastilele de entuziasm de care am nevoie pentru a rezista cu brio în activitatea pe care o desfășor în spațiul public.

    Reply
    1. Eugen

      Ei, nici chiar așa. Nu sunt popă, și chiar dacă aș fi, la baptiști nu se sărută mâna :). Cât despre alte bloguri… sunt departe de ele și în calitate și în cantitate.

      Reply
      1. alincristea

        N-am zis Blogul Anului, ci Postarea Anului… 🙂

        Foarte rău dacă baptiștii nu știu să sărute mîna celor care i-au crescut, au avut grijă de ei, i-au șters la fund, le-au dat să mănînce, le-au suportat ifosele, le-au deschis orizontul, le-au plimbat nepoții (chiar și în străinătate), le-au cîntat din fluier, le-au cîntat de jale, le-au adus profesori din străinătate, numai să vrea să bage la cap ce trebuie și să nu bage ce nu trebuie…

        Reply
  12. alincristea

    Reblogged this on Romania Evanghelica.

    Reply
  13. Pingback: Eugen Matei: Anularea vizitei lui Volf în acest moment ar fi o rușine pe obrazul evanghelicilor care nu s-ar spăla cu oricâtă apă de pe Dunăre | Romania Evanghelica

  14. Shogun

    Torrance a fost chemat pentru prelegeri de patristică, nu pentru a lua Cina Domnului – asta reiese, cel puțin, din invitația disponibilă pe fostul blog al lui Marius Cruceru. Chiar nu văd nici o problemă într-o astfel de invitație și nu reușesc să pricep de ce au anulat-o. Aș fi curios, pe de altă parte, să aflu ce ar spune Volf – dată fiind poziția pe care o are la Yale – dacă ar fi întrebat despre homosexualitate. Foarte curios aș fi, chiar așa… Nu zic că nu s-ar dezice de ea, zic doar că aș fi curios să aflu ce ar spune, nu neaparat ce crede în această privință.

    Reply
    1. napoleonus

      poti sa fii expert in patristica, dar daca sustii un pacat condamnat dur de Dumnezeu (ptr care au fost distruse doua orase antice!), DEGEABA!!!!

      Romani 1:26-32

      Reply
      1. Shogun

        Ce are a face una cu alta?…
        [Moderat].

        Reply
        1. Eugen

          Propun să nu ne lansăm pe acest blog în discutarea unei situații trecute pe care personal nu o cunosc. De asemenea, să nu ne lansăm în atacuri la persoane. Încerc să păstrez acest blog ca un spațiu de discuție decentă a unor idei, mai degrabă de a ne lansa în controverse între persoane și instituții. Mulțumesc pentru înțelegere.

          Reply
  15. Cal

    Ar fi interesant de explorat rolul si valoare dialogului cu cei de altă religie. Tendința ghetoizării este o problemă și în mediu academic și pentru adunări. Chiar din puțina mea experiență am văzut că dialogul cu cei de o altă religie mă ajută sa apreciez mai mult credința mea și în același timp să găsesc moduri în care pot mărturisi pe Christos într-un mod in care să răspundă nevoilor lor adânci. Demonizarea și frica ne pune împotriva celor pe care trebuie să-i evanghelizăm. Dialogul, dacă există, este limitat la un joc de pinpong apologetic care caută să câștige dezbaterea, nu omul.

    Reply
  16. Pingback: Atenție la dezinformările de pe blogul lui Ioan Joldeș – 8 iunie 2014 | Romania Evanghelica

  17. Maria Istoc

    Cu intirziere aflu de acest articol neavind timp insa sa citesc comentariile.
    Cu privire la felul in care musulmanii il privesc pe Isus iata ce scrie John Moorhead de la Uniersitatea Brisbane, Australia, nu vreau sa va dau doar autori francezi pentru ca unii cred ca pe aici nu se flutura standardul ideologiei politic corecte.

    “Infidelii sunt de acuma si cei care cred in Trinitate pentru ca Allah nu poate fi Trei (sourate 4.171). Infidelii sunt aceea care spun ca Isus este Dumnezeu intrupat, Messia, (sourate 5.17). Intruparea si Trinitatea sunt déjà subiecte de controversa si adversitate intre cele doua religii (Informatia apara la John Moorhead in articolul Chrétiens et musulmans ; l’ouverture d’un débat, in Histoire générale du Christianisme, publicata de Presse Universitaire de France. 2010).
    Mohomed este profetul suprem evoluat fata de Isus, adica aducand o revelatie nou. Ei neaga nu numai divinitatea lui Christos dar neaga Rastignirea si Invierea.
    Rastignirea si Invierea, negate in mod vadit de care Islam, sourate 4.157.”

    In incercarea lor de prozelitism pe care il fac azi cel putin aici la Paris vor vorbi imediat de Jésus qui va revenir de la fin des temps dar nu este decit o momeala.

    Intrebarea pe care s-ar pune, mi se pare este, Era o necesitata sa se aduca in discutie in Romania aceste subiecte cand in Romania se pare ca dialogul ecumenic este foarte timid. Trebuie sa sarim calul; daca expresia este corecta, direct in dialog inter religios? Si apoi; chiar daca ITP este la nivel universitar care este maturitatea studentiilor care vin dintr-un mediu adesea destul de limitat in idei?

    Cat despre cartea Allah and the Christian response am gasit interesant videoclipul pe care l-a publicat Teofil Stanciu in care Adonis Vidul dialogheaza cu Wolf. Daca am urmarit bine videoclipul Vidul il devedeste gresit pe Wolf folosind propria lui metodologie, “Sufficient similarities” cand demonstreaza ca pe acesta baza exista similaritati de continuitate intre Dumnezeul evreilor si al Chrestinilor si discontinuitate intre Dumnezeul Islamului si Dumnezeul Crestin.

    Reply
    1. Eugen

      Cu privire la cine sunt infidelii, concepția musulmanilor despre trinitate, identitatea lui Isus Cristos, răstignirea, învierea, etc. – cred că concepția musulmană despre toate punctele menționate sunt bine cunoscute și necontestate. După cum noi păgânizăm pe cei ce nu cred ca noi și ei ne infidelizează.

      Chestiunea angajării ca credincioși în viața publică (aceasta este tema conferinței) este una inevitabilă. Chiar și între creștini de diferitele nuanțe. Mai dăună zi am contestat pe bună dreptate tentativa de a numi BOR biserică națională. Că vrem sau nu, într-o lume care se globalizează, indiferent unde suntem, trebuie să găsim un mod civil de a trăi în societate. Cum trăim civilizat împreună? Cred că de aici pleacă interesele lui Volf. Balamucul a început cu acuzații că Volf vrea să fuzioneze creștinismul și islamul pentru a crea o nouă religie și de aceea nu ar trebui invitat deloc în România. Afirmația aceasta, până la proba contrarie, este nonsens. În rest, ce propune Volf sau nu este „fair game” dar discutând pe idei nu fabricând ceva despre o persoană.

      Reply
    2. napoleonus

      eu nu am gasit video-ul la care faceti referire…
      imi puteti da un link?

      Reply
      1. Eugen

        Bănuiesc că Maria se referă la discuția pe care am comentat-o și eu pe vremuri la:Alah: Un răspuns creștin (cu Adonis Vidu). Mă mir că atunci nu s-a scandalizat nimeni :).

        Reply
  18. @CriniTweet

    Eu nu numai că m-am învârtit în jurul cărții “Allah, A Christian Reponse”, dar am și citit-o. Am terminat-o ieri, așa că îmi este proaspătâ în minte.

    Pentru mine este clar ce vrea Dr Volf, dar tot așa de clar îmi sunt și metodele lui de a-și atinge scopul.

    Dr Volf propune ca dialogul (răspunsul) nostru la teologia Islamului să se caracterizeze prin a declara că atât Creștinii cât și musulmanii se închină la același Dumnezeu. Tema centrală repatată mereu în carte este “Allah and God are the same” (Allah și Dumnezeul găsit în Biblie sunt același).
    Volf personal a fost affectat de războiul civil din Iugoslavia și infuențat de tatăl său penticostal care (după cum ne spune Dr Volf îin carte) nu nici nu vorbea de rău pe nimeni și nici nu suporta pe copii lui (incluzînd autorul) să îi vorbească de râu pe alții.

    Dr Volf ia Catolicii ca martori că Allah=Dumnezeu (pe drept fiind martori, fiindcă Vaticanul s-a pronunțat de mai multe ori pe această linie). Chiar și Luther este citat ca fiind de acord; așa deci că (spune Volf) atât Catolicii cât și Protestanții sunt deacord.

    Similaritățile dintre Allah a mahomedanismului (mă exprim corect?!) și Yahve (“Eu sunt”) a creștinismului sunt magnificate și diferențele minimalizate.

    În concluzie, “Allah, a Chrisitan response” e carte-manifesto care încearcă – din greu și în zadar – să împace doua religii atât de diferite. Notați, Islam= Supunere vs Dumnezeu (Yahve)= Dragoste! Avem la bază ori supunerea ori dragostea; alege azi!

    SDG

    Reply
    1. Eugen

      Cred că teza lui Volf este destul de evidentă. Dar pe ce o bazează? Ce argumente aduce? Sunt valide? De ce da sau de ce nu? Când spune că așa zice și Luther, are dreptate? A zis Luther așa ceva? Îl interpretează corect? Aceasta este o chestiune verificabilă. Sau, când musulmanii se opun trinității, o fac înțelegând-o? Mă tem că cei mai mulți sunt cam încurcați aici! Când musulmanii spun că este un singur Dumnezeu, spun ceva diferit de ce spun creștinii? Nu suntem și noi monoteiști? Toate acestea sunt idei pe care Volf le abordează. Cum o face? Ce interpretează greșit?

      Ce vreau să spun este că avem nevoie de o angajare cu substanța ideilor lui Volf, pe care nu am văzut-o încă îl lb. română. O citire rapidă a cărții am făcut-o și eu, cu mai mult timp în urmă. Este o carte destul de tehnică. Cere mai mult de 2-3 fraze pentru a o desființa.

      Hai să încurc lucrurile și mai mult :).

      Există un singur Dumnezeu. Evreii, musulmanii și creștinii sunt de acord cu aceasta (hai să spunem, indiferent de cum îl numim).
      Dumnezeul adevărat este Dumnezeul lui Avraam. Evreii, musulmanii și creștinii cred că sunt de acord și cu aceasta.
      De aici încolo căile se despart. Personal, nu mă deranjează să încep discuția cu un musulman cu premisa că Dumnezeu este unul singur, indiferent cum îl numim, și să-i prezint cine este acest Dumnezeu. Îmi spune că el nu crede în trei Dumnezei? Îi răspund că nici eu. Etc… Ei, aici trebuie să încep să fiu în stare să „dau socoteală” de ce cred. Și fără să înțeleg mai profund unde este interlocutorul și să disting diferențele adevărate între noi, nu voi putea să-L prezint pe Cristos cu adevărat.

      Reply
  19. Maria Istoc

    Sunt absolut de acord cu un dialog civilizat atita vreme cit el se bazeaza pe onestitate intelectuala. A spune que tout se valle, adica tooate sunt la fel, nu cred ca este o baza corecta de la care putem porni. Si mi se pare ca, comenntatorul de mai sus, scrie clar ca, Wolf in cartea mai sus mentionata nu ne da o baza corecta de portnire.
    Cit despre video eu l-am vazut abia in urma cu trei zile.

    Un adevarat dialog se bazeaza mai intii pe recunoasterea diferentelor si nu pe negarea lor. Dialogam aceptind ca suntem distincti ca religie si credinta personala.

    Reply
    1. Eugen

      Nu am motive să cred că Volf este neonest. Nici că nu ar vedea diferțele între religii. Nici nu spune că toate sunt la fel. Din cât am citit eu, nici nu cred că ar compromite creștinismul (dar o să mai citesc – la noi e săptămâna de închidere a anului și momentan nu pot atinge nimic). Dar cred că încearcă să corecteze înțelegerile greșite stereotipe pe care e au unii despre alții. Dacă este să dialogăm, să o facem pornind de al o înțelegere reciprocă corectă.

      Reply
  20. Alexandru Nădăban

    fain postul! felicitări!

    acum 400 de ani philip spener spunea că nu trebuie să punem accent pe disputele religioase. înclin să cred că avea dreptate. teoretic putem discuta, accepta sau nu. mă gîndesc la anularea anatemelor din 1054 de către papă și patriarhul ecumenic din 1967. aceiași poveste cu papa și patriarhul de azi și cu volf și islamul.
    nu cred că vor exista efecte benefice pentru că de-a lungul secolelor multe evenimente au lăsat răni emoționale ce nu pot fi șterse prin simple declarații sau prin prelegeri, cărți și predici.
    cea mai bună dovadă la noi acasă este lipsa de reconciliere dintre biserica ortodoxă și cea greco-catolică.
    din păcate omul nu uită și nu iartă. sau iartă, dar nu uită.

    Reply
  21. Maria Istoc

    Adonis Vidiu da o referintqa din caretea lui Wolf in care acesta ar fi afirmat ca un musulman poate sa fie in acelasi timp foarte bine si crestin. Nici eu nu vreau sa judec ce am citit, trebuie sa recunosc insa ca argumentele lui VIdu mi s-au parut bine intemeiate chiar daca nu am mai avut rabdare sa ascult replica lui Wolf. La fel cu Luther, ce a afirmat si unde si ce a vrut sa spuna de fapt?

    Cu privire la shiftul musulman de la a privi pe crestini ca monoteisti si apoi ca pagani ce vroia autorul sa spuna, daca il citesc bine, este ca ei au folosit idea de Religiile Cartii si Monoteismul o vreme pentru a se legitima vis a vis de cele doua religii apoi, crestinii au fost infideli si au trecut prin taisiul sabiei.

    Si cum ati afirmat singele martirilor continua sa curga. Crestinismul fiind religia cea mai persecutata si astazi.

    Angajarea publica a crestinului e necesara nu stiu in ce masura cartile mai sus mentionate o incurajeaza si cum. De aceea nu voi reveni pentru ca nu pot discuta ce nu stiu.

    Reply
    1. Eugen

      Numele autorului este Volf. Cu V românesc.

      Reply
  22. Dorin

    Bine, bine musulmani sint buni, crestini sint buni, pina la urma toti care cred in ceva sint buni.totusi Dumnezeu își duce planul la îndeplinire!
    Adevarul sau realitatea e alta!
    Daca ai avea viziune si nu ti ar plăcea sa Vorbești doar ca sa iti exersezi mintea ai scrie adevarul!
    Islamul e o religie moarta e doar comercial susținută de interesele comune a celor ce locuiesc in Asia si o parte din Africa.
    Creștinismul asa cum il descri tu a murit si el
    Ca o gisca indopata cu teologie pina sa înecat si nu mai respira din frica ca o sa moara de foame.
    Unde esti?
    Cine esti?
    Studiezi ,cercetezi. Cu ce scop?
    Alimentezi tu duhul tau si nevoia ta de dreptate?
    Ei tu apărarea celor apăsați?
    Sau scri doar sa placi oamenilor care te plătesc!
    Gindesti.

    Reply
    1. Eugen

      Dragă Dorin, apreciez efortul de a mă înțelege ca persoană și a-mi înțelege motivațiile. Niciodată nu vom înțelege cu adevărat teologia cuiva dacă nu-l cunoaștem ca persoană și nu avem o ușă deschisă către felul în care acea persoană își trăiește viața cu Dumnezeu. Mărturisesc, prima reacție a fost să nu îți iau în considerație mesajul pentru că în parte sună ca un atac direct la persoana mea, atribuindu-mi intenții și atitudini care îmi sunt străine. Întrebările tale adesea par retorice, dorind mai degrabă să afirme ceva despre mine, decât să întrebe cu adevărat. Despre calificări nu vorbesc pentru că este treaba cititorului să judece. Totuși, mă gândesc că poate odată Dumnezeu ne dă harul să ne vedem față către față, și atunci aș vrea să am bucuria de a te privi în ochi cu drag, pentru că am căutat întotdeauna să mă raportez la tine, ca frate al meu în Cristos, cu aceeași dragoste pe care mi-a arătat-o și mie Dumnezeu. De aceea voi căuta să îți răspund mai detaliat, deși pe viitor nu cred că o voi putea face la astfel de comentarii. Iată răspunsul meu la câteva din problemele ridicate de tine:

      – Despre cei buni. Bun este Unul singur. Musulmanii, ca și creștinii, unii sunt buni în felul lor, alții răi. În raport cu toți, eu încerc să trăiesc după principiile predicii de pe munte, și să îi iubesc pe toți după modelul lui Dumnezeu care dă ploaie și peste buni și peste răi. „Dacă iubiți doar pe cei ce vă iubesc, ce răsplată așteptați?” – a spus Isus. Și musulmanii fac la fel.

      – Nu știu dacă islamul este o religie moartă. După statistica citată de Volf, între 2000 și 2005 islamul a crescut cu 1.84% iar creștinismul cu 1.38%. Unele instituții care se ocupă cu acest fel de studii estimează că în 2050 creștinismul va cuprinde cam 34.3% și islamul cam 25% din populația globului. O religie vie nu înseamnă că este o religie adevărată. În Israel la un moment dat câte un proroc avea impresia că a rămas singur, în timp ce prorocii păgâni erau cu grămada.

      – Nu am viziune și scriu dar ca să-mi exersez mintea – ca atare, spun lucruri neadevărate. Tot omul are o viziune – aceasta diferențiază pe om de animale. Adevărat, o viziune poate fi îngustă sau largă, perspicace sau nu, etc.. O glumă românească spune că unii au o viziune atât de îngustă încât se reduce la un punct. Atunci dau cu pumnul în masă și strigă „Acesta este punctul meu de vedere!” Desigur, când ieși în piața publică de idei, te expui și ești vulnerabil. Așa și eu – viziunea să mi-o judece cititorul. Tu ai făcut-o. Nu cu prea mult har, cred, dar oricum, mulțumesc. Cât despre adevăr, există lucruri obiective, măsurabile. Dacă am măsluit vreunul te rog să îmi spui concret care este. Cât despre opinii… acestea se evaluează pe o altă axă decât adevăr-minciună.

      – Creștinismul cum îl descriu eu. Eu nu descriu creștinismul. Mă străduiesc să îl trăiesc. După principiile predicii de pe munte. Sunt sigur că nu sunt perfect.

      – Unde sunt, cine sunt? Am adăugat mai multe despre mine la pagina „About.” Spune-mi ce altceva dorești să știi despre mine. Este acolo și adresa mea de email.

      – Alimentez eu duhul meu și nevoia de dreptate? Nu știu ce este aceea să-mi alimentez duhul propriu și cum s-ar face. Toți vrem să avem dreptate. Ca și tine, mai greșesc și eu.

      – Scriu să plac oamenilor care mă plătesc? Oamenii care mă plătesc nu au habar nici că scriu nici ce scriu, pentru că nu știu românește. În plus, profesional numai pierd cu blogul. Dacă aș avea un interes profesional aș scrie profesional și aș publica, așa cum fac alții. Scriu pentru că îmi sunt dragi evanghelicii români și sunt moștenirea mea spirituală. Prin ei l-am cunoscut pe Cristos și asta nu se poate uita niciodată.

      Reply
  23. Pingback: Atenţie la dezinformările din Mahalaua Vindecătorului – 22 august 2014 | Romania Evanghelica

  24. Pingback: Postarea anului 2014 – Nominalizări | Romania Evanghelica

  25. Pingback: Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice (2014) | Romania Evanghelica

Leave a Reply to napoleonus Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.