Chibzuieli

Epistemologii teologice competitive si ecoul lor romanesc: (4) Oradea

În ultimul timp viața nu s-a purtat tocmai cu mănuși cu noi, așa că am fost nevoit să mă opresc din blogat pentru o vreme. Încerc acum să plătesc una din polițele restanțe și să închei seria de postări pe tema epistemologilor evanghelice cu postul promis despre Oradea.

Să recapitulăm pe scurt, în primul post am argumentat că sub impactul modernității, care printre altele a rezultat în controversa modernist-fundamentalistă, școli teologice ca Princeton s-au divizat, unele luând o traiectorie liberală (a la Princeton) altele una fundamentalistă (a la Westminster).

Am argumentat în al doilea post că școala principală baptistă din Louisville nu s-a divizat pentru că E. Y. Mullins, președintele ei și profesor de teologie a propus o via media în epistemologie care afirmă validitatea rațiunii umane în explorarea universului, pe de o parte, și autoritatea ultimă a revelației în Hristos, așa cum ne este prezentată în Scripturi, în sfera aspectelor existențiale fundamentale ale ființei umane, pe de altă parte. Aceasta nu înseamnă că cele două sfere nu se întâlnesc și nu se influențează reciproc, ci că între ele se cere un dialog al respectului reciproc.

În al treilea post am arătat că teologia acestei via media în epistemologie este teologia tradițională baptistă a românilor – am putea spune „teologia clasică baptistă românească,” deși însăși principiul religios fundamental al competenței sufletului, afirmat de baptiști, conduce la existența unei anumite diversități teologice tolerabile între aceștia.

În acest post tatonez potențialul impact pe scena românească baptistă a unor evoluții ulterioare între baptiștii din Statele Unite care par să vină în Romania pe traiectorie orădeană. Frământările din Convenția Baptistă de Sud, care istoric vorbind este mama baptiștilor români, sunt destul de bine cunoscute, precum și influența SBC asupra școlii baptiste din Oradea. Mă voi referi aici la două situații care cred că reflectă într-o anumită măsură impactul orientării recente a acesteia asupra baptiștilor români.

1. Teologia de la Institutul Teologic Baptist București este liberală! Oare?

Prima situație derivă dintr-o conversație avută cu profesori de la Institutul teologic baptist din București cu mai mulți ani în urmă, pe vremea când conducerea baptistă din Romania era cu precădere orădeană. În acel context unii mi-au povestit cum ei, profesorii de la București au fost somați să se prezinte la verificare de către conducerea cultului pentru că sunt suspectați de… liberalism! Am rămas cam năucit, fără să pot pricepe cum i-ar trece cuiva așa ceva prin cap. Nu știu exact dacă aceasta s-a petrecut în conjunctura tentativei de închidere a acelui institut din partea aceleași conduceri, pentru că fiind pe partea opusă a globului pământesc, sunt cam neinformat, așa că despre această tentativă am aflat mult mai târziu. Oricum, o bună bucată de vreme am fost cu totul luat prin surprindere de creativitatea excepțională a celor ce i-ar fi acuzat pe bucureșteni de liberalism! După ce am făcut școală acolo cu profesori care se grăbeau să-l trimită în iad pe scurtătură pe Wellhausen cu ipoteza lui documentară cu tot, chiar înainte de a-mi explica prea bine ce-i aia, sau care avea să introducă la un moment dat un curs de creaționism „științific” (ghilimelele îmi aparțin), cum ar putea fi o așa școală acuzată de liberalism? A trecut o bucată de vreme până să pricep că mănușa orădeană care mângâia bucureștenii ar putea avea în ea o mână lungă, întinsă peste ocean :).

Tradițional, baptiștii din București au predat teologia după doi teologi iluștri baptiști din America: A. H. Strong și E. Y. Mullins. Ori, odată cu divizarea Convenției de Sud, liderii actuali afirmă că acești teologi sun responsabili pentru liberalismul din Convenție de după 1900. Pentru edificare citez dintr-o prezentare făcută de Malcom B. Yarnell, profesor de sistematică la Midwestern Baptist Theological Seminary la una din întrunirile liderilor de la New Covenant Baptist Church în Parkville, MO, la 21 Apr. 2002:

Această mutație teologică poate fi atribuită în mare măsură mai multor teologi cum ar fi A.H. Strong și mai ales unui singur om, E.Y. Mullins, care a fost ales președinte al Southern Baptist Theological Seminary în 1899. De pe această platformă Mullins a creat o nouă teologie pentru baptiștii de sud care continuă să influențeze aripa liberală și cea moderată din convenția de sud, precum și câțiva conservativi.

Mullins a refuzat să adopte metoda teologică a profesorului său calvinist, J.P. Boyce, primul președinte al seminarului și a adoptat metoda teologică a lui Friederich Schleiermacher, părintele liberalismului Protestant. Deși Mullins însuși a fost ortodox în multe din doctrinele lui, metoda lui teologică a permis creșterea unui liberalism virulent în convenție pe la mijlocul și sfârșitul sec. xx. În loc să dea prioritate Scripturii, Mullins, fără să respingă Scriptura, a accentuat autoritatea experienței personale a individului. Aceasta poate fi văzut în felul în care tradiția lui a interpretat doctrina competenței sufletului și a preoției credinciosului. Prin competența sufletului Mullins și urmașii lui afirmă capacitatea omului de dinainte de a fi regenerat să se raporteze la Dumnezeu fără vre-un mediator uman. De cele mai multe ori aceasta s-a făcut fără referință la medierea lui Isus Hristos ca preotul nostru uman (și divin)…

Din lipsă de timp și spațiu nu continui citatul, nici nu mă angajez masiv în comentarea lui, deși din unele afirmații despre Mullins (nu neapărat și despre unii epigoni ai lui) nu pot deduce decât fie că Dr. Yarnell nu-l înțelege pe Mullins, fie că nu îl interpretează onest. Orientarea generală a lui Mullins, inclusiv cu privire la Scriptură este reflectată într-o oarecare măsură în postul meu anterior (vezi citatul lung). Oricum, Mullins nu a preluat metoda Schleiermachiană ca atare în teologie, nici nu a elevat experiența individului deasupra Scripturii (această afirmație este de-a dreptul ridicolă). El a afirmat caracterul istoric și normativ al revelației lui Dumnezeu în mod unic, în Hristos. Doctrina competenței sufletului în fapt, după Mullins, nu este o doctrină teologică ci o afirmație fundamentală despre natura umană (un principiu al religiei). Nici nu a afirmat Mullins capacitatea care ar rezida exclusiv în om înainte de regenerare să se raporteze la Dumnezeu fără un mediator. Aceasta de asemenea este o afirmație ridicolă, căci, „cum vor crede fără să audă și cum vor auzi fără propovăduitor?” Mai ales, a-l asocia pe Mullins cu afirmația că raportarea omului la Dumnezeu s-ar face fără Hristos este de-a dreptul jignitore. Asta dacă luam textul lui Yarnell la „face value.”  Sau, cum toți avem nevoie de o măsură de har, cine știe?

Oricare ar fi situația, dacă afirmațiile despre teologiile lui Strong și Mullins sunt corecte, ar trebui ca baptiștii români, mai ales cei formați la București, să fie marcați de un liberalism „virulent” :). Mă întreb dacă această presupoziție s-a extins cumva din SBC peste unii baptiști români.  Oricum teoria aceasta aplicată la Romania… a cam falimentat.

Destul despre această situație… o scurtă notă despre cel de-al doilea caz.

2. Baptiștii români trebuie aliniați celor din SUA în controversa ineranță – infailibilitate. Sau nu?

Despre aceasta voi fi foarte scurt pentru că am comentat destul în altă parte. Supun doar spre atenția cititorilor de limbă engleză comunicatul Baptist Press din 6 Aprilie, 1992 la subiect:

BP_Ineranta

Documentul aflat întâmplător, recent, dă mai multe detalii în mod mai oficial decât am știut vre-odată.

1 Comment

  1. Alexandru Nădăban

    parcă s-a terminat prea brusc postul…

    Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.