Chibzuieli

Epistemologii teologice competitive și ecoul lor românesc (3): București

În primul post din această serie am încercat să scot în evidență competiția dintre două epistemologii creștine în conflict, cauzate de impactul modernității. Am numit prima abordare creștin-modernistă pentru că încearcă să modernizeze credința creștină potrivit cu interpretarea științifică a realității, rezultatul fiind punerea sub semnul întrebării a teologiei clasice creștine. A doua am numit-o raționalist-fundamentalistă pentru că afirmă elementele de bază ale teologiei clasice creștine ca rezultat al studiului rațional al Scripturii, adesea în conflict cu abordarea științifică.

În al doilea post am evidențiat încercarea unor baptiști ca E.Y. Mullins să găsească o via media între extremele de mai sus, aducând în ecuație valoarea experienței imediate pe care o are creștinul, trăind realitatea lui Dumnezeu în vița personală. Influența acestei abordări destul de populare între baptiști la începutul secolului xx, exemplificată în Mullins, este influența majoră în teologia baptistă românească la începuturile ei, chiar înainte de formare a Uniunii baptiste (înainte de unirea Transilvaniei cu Romania și formarea Uniunii în 1920-21) și de venire a baptiștilor români sub influența mai puternică a Baptiștilor de sud din SUA. Se știe că baptiștii români au venit sub influență mai accentuată Southern Baptist după adunarea baptiștilor de la Londra de după al doilea război mondial, unde baptiștii din țările mai dezvoltate și-au împărțit câmpul de slujire în Europa, și Southern Baptist a preluat printre altele și Romania (de aici cumpărarea terenului în București și zidirea seminarului cu sprijinul lor, etc.).

În mod mai consistent teologia lui Mullins a fost predată la București de prin anii ’71-72, de către Bunaciu. Este de așteptat că înaintea lui Socaciu de asemenea a folosit Mullins în mare măsură, de vreme ce el studiase în SUA cu Mullins, deși Bunaciu afirmă că Socaciu s-ar bazat mai mult pe A. H. Strong.

Desigur, întrebarea este în ce măsură abordarea epistemologică amintită mai sus a influențat în mod efectiv pe baptiștii români? Eu cred că influența acesteia se poate vedea cel puțin în următoarele aspecte:

  • Rolul mai puțin pronunțat și contextualizat/integrat al Mărturisirilor de credință în viața și spiritualitatea bisericii ca Trup viu al lui Hristos. Acesta este, desigur, cuplat cu o abordarea mai minimalistă în mărturisirii de credință despre care am vorbit anterior.
  • Afirmarea autorității Scripturii în materie de credință / trăire / religie. Nu se afirmă nimic în mod explicit despre folosirea Scripturii în alte domenii (istorie, știință) și nu cred că aceasta formulare a fost făcută doar întâmplător.
  • Accentul pe experiența spirituală a creștinului, cu precădere pe experiența nașterii din nou. Interesant, în mărturisirea de credință din 1951, în funcție până astăzi, se păstrează acest accent, ba chiar se întărește. De unde deduc aceasta? Din faptul că în ciuda preocupării cu elemente doctrinare care contracarează diferite orientări teologice competitive, articolul de credință care a fost extins cel mai mult este cel despre nașterea din nou (compară cele două mărturisiri).

Teologia sistematică a lui Mullins s-a predat la București până după anii 90. Din păcate, această predare a fost în mare măsură de-contextualizată. Adică s-au scos din ea anumite lucruri care s-a considerat că „nu se potrivesc” contextului românesc. Într-o oarecare măsură aceasta este de înțeles din două motive. Unul este că anumite părți din text nu ar fi trecut de cenzura comunistă. Un altul este că studenții ar fi avut nevoie de cunoștințe de filozofie mult mai profunde pentru a o înțelege decât s-au cultivat în mod obișnuit în seminar. Accentul în seminar a fost pe formarea de păstori – predicatori (nu de filosofi :)). Un alt aspect care trebuie luat în considerare este că materia a fost predată după metoda dictării-primirii (mai degrabă decât a dialogului și interacțiunii) atât de comună în toate școlile din Romania – nu numai celor de teologie (profesorul dictează, studenții iau notițe, memorează și repetă). Rezultatul este că metodologia abordării lui Mullins și semnificația ei nu a fost cu adevărat înțeleasă de cei mai mulți.

Afirmația de mai sus este probabil cel mai bine ilustrată în documentele legate de ceea ce a devenit cunoscut ca „răscoala” seminariștilor din 1977 (disponibile în cartea lui Daniel Mitrofan, Pași), care reflectă că una din plângerile seminariștilor a fost că nu înțeleg teologia sistematică a lui Mullins. După douăzeci de ani, când am fost și eu la seminar, trebuie să spun că nu am dobândit o înțelegere mai adecvată a ei. Memorarea conținutului unei teologii fără a-i trăi forța spirituală care derivă din viziunea ei nu este tocmai eficientă. În ce mă privește, nici nu m-am atins de această teologie timp de douăzeci de ani în America, aproximativ până când am început să bloghez pe românește, cu subiecte de interes pentru baptiștii români. Am făcut-o pentru că încercând să înțeleg izvoarele și metoda teologiei baptiștilor români am ajuns implicit la ea, și trebuie să recunosc că sunt surprins…

Tentativa lui Mullins de a încerca să bazeze teologia pe un principiu epistemologic care încearcă să deschidă o via media între fundamentalism și liberalism nu a ajuns niciodată la maturitate teologică și probabil are unele deficiențe din start. În plus, după 90 de ani, este învechită și nu știu nici o altă teologie care să fi încercat să construiască substanțial pe aceeași metodologie. Mai mult, după anii 60, cu creșterea influenței fundamentaliste între baptiștii de sud, aceștia au început să atace metodologia lui Mullins afirmând că ar conduce inevitabil la liberalism (vezi comentariul meu despre Mohler-Mullins). Cu toate acestea, Mullins însuși nu este acuzat că ar fi liberal. Aceste observații mă duc cu gândul la școala baptistă de la Oradea. În ce fel?… într-un post viitor.

10 Comments

  1. DanutM

    Reblogged this on Persona and commented:
    Eugen continua periplul lui printre epistemologiile evanghelice, cu mult folos pentru toti cei interesati

    Reply
  2. Pingback: Chibzuieli: Teologia sistematică a lui Mullins « Romania Evanghelica

  3. Adrian Popa

    Îmi plac chibzuielile tale, Eugen. N-am prea ținut pasul cu tine, dar am recuperat oarece în zilele acestea libere.

    Reply
    1. Eugen

      Thanks Adi,
      Din păcate am intrat din nou în conul de penumbră – sper să ies în câteva zile, după ce termin un proiect la care m-am angajat.

      Reply
  4. ermit

    off topic. sorry.
    http://latheology.com/
    v-ar interesa?

    Reply
    1. Eugen

      Da, Oliver Crisp (profesor de sistematică la Fuller) este unul din participanti. Am făcut advertising și vor veni studenți de la noi. Anul viitor conferința va fi la noi cred, dintr-o discuție succintă cu Oliver. M-ar interesa f. mult pentu că provabil în vară voi preda Hirstologie și conferința este tocmai pe temă. Din păcate, este în conflict cu alte activități deja programate și nu pot veni :(. Sad.

      Reply
  5. Pingback: Epistemologii evanghelice competitive și ecoul lor românesc: (1) Princeton | Catastiful dogmatic

  6. Pingback: Epistemologii teologice competitive si ecoul lor romanesc: (4) Oradea | Chibzuieli

  7. natanm

    In ce masura credeti ca se poate spune ca metoda teologica a lui Mullins e una de factura existentiala, kierkegaardiana chiar prin refuzul sistemului si accentul pe experienta? Indraznesc sa speculez un motiv pentru care o abordare ca a lui Mollins e dezavuata de adeptii sistemelor teologice (calvinist, eclectico-fundamentalist etc.) dincolo de factorii de politica eclesiala (in special ‘vointa de putere’ in varianta crestina) :): sistematizantii au o fundamentala lipsa de rabdare pentru nuanta, paradox, itze nelegate si deci fata de toti cei care le integreaza in metoda lor teologica. Odata construit, sistemul aduce cu el o anumita rezolvare intelectuala (intellectual closure) si implicit sentimentul sigurantei (mandriei!) epistemice. Pentru sistematizant, cel care refuza sistemul este suspect in prima faza, condamnabil in a doua si in ultima instanta el trebuie atacat activ fiindca pericliteaza integritatea sistemului si erodeaza sentimentul sigurantei al ‘locatarilor’ din sistem. Si uite ca pana la urma nu am reusit, Foucaldian, sa nu trimit la factorii politici si in special la factorul ‘putere’. 🙂 Just a thought…

    Reply
    1. Eugen

      Adică un fel de existențialist înainte de existențialism? Mi se pare evident că o rupe cu felul scholastic de a face teologie, dar nu mi se pare că ar căuta interpretarea experienței umane în termenii propuși mai târziu de existențialism. Mai degrabă un fel de experimentalist (ori epxerianțialist, dacă termenul al exista)!

      Reply

Leave a Reply to Adrian Popa Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.