Chibzuieli

Elemente de islam și provocarea globalizării

Islamul a fost întemeiat într-o perioadă de declin a creștinismului, în sec 7. Până la acea perioadă, triburile de beduini din deșertul Arabiei erau dispersate religios, închinându-se la diferite zeități și trăind din comerțul prin caravane de-a lungul deșertului. Resursele puținelor oaze cauzau nu puține lupte între triburi. Mecca, era un fel de centru oarecum cosmopolitan, unde se intersectau caravanele, și ca atare un centru religios politeist. Tribul din care provine Mohamed era păzitor al locurilor sfinte ale multiplelor zeități din Mecca, prin asta făcând nu puțini bani. Încă înainte de întemeierea islamului, o înțelegere a fost făcută între triburi să nu se lupte în luna Ramadan, pentru a se dedica rugăciunii și ritualurilor religioase (un cod de onoare între hoți :)). În acest context Mohamed a pus bazele unei noi religii, islamul, care a reușit să unifice majoritatea arabilor (nu toți arabii sunt musulmani), și să creeze un imperiu. Pare neobișnuit? Studiați mormonismul pentru un fenomen mai recent!

Privind de departe, pare evident că această religie trebuia să fie distinctă de iudaism și creștinism, pentru a se constitui ca religia unui popor nou unificat. Este clar că nu vorbim aici simplu de religie. Dar până la urmă, creștinismul nu s-a legalizat ca religia imperiului? Nu religia identifică poporul Israel? Nu religia a continuat să identifice principatele europene după Reformă? Cât sânge al Reformei Radicale și cât sânge a strămoșilor noștri Anabaptiști, vărsat de mâna creștinilor uniți cu statul, a curs în Europa? OK, uneori nu a curs sânge pentru că pe unii i-au spânzurat, pe alții i-au înecat că doar erau „rebotezători” iar pe alții i-au ars de vii. Ca să nu mai zic că până în ziua de azi unii ortodocși încearcă să ne convingă că este normal ca religia ortodoxă să fie declarată religie națională, iar alții să ne convingă că dacă nu suntem ortodocși nu sunt români. Dar, asta-i altă poveste, să ne întoarcem la oile noastre. Care sunt elementele acestei religii? Iată pe scurt ce știu, că nici eu nu știu prea bine.

The Sultan Ahmed Mosque (Blue Mosque) (8290130241).jpg
The Sultan Ahmed Mosque (Blue Mosque) (8290130241)” by Jorge Láscar from Australia – The Sultan Ahmed Mosque (Blue Mosque). Licensed under CC BY 2.0 via Wikimedia Commons.

A. Monoteismul

Revelația monoteismului a primit-o Mohamed în timpul rugăciunilor într-un Ramadan. O fi meditat asupra istoriei, că doar de la Avraam se trage? O fi meditat asupra creștinilor și evreilor și o fi și a realizat puterea monoteismului de a unifica și crea imperii? Whatever!

Mohamed a avut contacte semnificative cu evreii și creștinii, din a căror religii a copiat și a modificat pentru a crea noua sa religie. Erau evrei și creștini peste tot, inclusiv în Mecca. Mai întâi, evreii l-au primit bine pentru că se simțeau opresați de politeismul cetății. Apoi, fiind persecutat (distrugerea politeismului ducea la pierderea biznisului clanului său), a fugit peste gârlă, pe teritoriul Etiopiei de azi, care era ținut creștin (monofiziți). Împăratul, cam dezorientat de credința lui, l-a acceptat, totuși ca monoteist, credincios in singurul Dumnezeu.

Ce fel de creștinism a cunoscut Mohamed? Să nu uităm controversele cristologice care nici măcar la Calcedon (451) nu s-au stins cu totul și pe vremea aceea nu exista internet :). Ca să nu mai zic că nici Biblia nu fusese tradusă în arabă. În plus, conciliile ecumenice s-au impus în timp printr-un proces de asimilare a doctrinei nu prin votul instantaneu al participanților. Procesul de „primire” (recepțion) a doctrinei a continuat mulți ani după Calcedon. Așadar, putem spune că Mohamed a venit în contact cu nestorianismul (opuși folosirii numelui de Teotokos – purtătoare de Dumnezeu – pentru fecioara Maria). De asemenea a venit în contact cu monofiziții (susțin că Cristos are o singură fire – divină), în Etiopia.

Din cele zise până aici, nu mi se pare că Mohamed ar fi știut vreodată ceea ce vedem noi ca fiind „creștinismul clasic.” În a afirma monoteismul, el a mers la străbunul său, Avraam. De aici încolo a interpretat cum a vrut el istoria urmașilor lui Avraam, într-un fel care să justifice unitatea și supremația arabilor, nu a evreilor sau/și creștinilor, afirmând un monoteism radical și strict.

Un cuvânt despre cuvântul Allah. Nu știu multe, dar în arabă, acesta este compus din două cuvinte – unul fiind articolul hotărât, celălalt fiind cuvântul pentru divinitate. Tradus exact cuvântul nu permite folosirea noțiunii de dumnezeu cu referință la diferite divinități (din cauza articolului hotărât). Nu poți spune pe arabă că există mulți allahi, cu spui pe română sau engleză (there are many divinities but only one is „the God”). Aud pe ici pe acolo că Allah ar fi fost „the moon god” / „dumnezeul (semi)-lunii” dintr-o tradiție tribală mai veche, etc.. Nu știu multe. Dar pe baza a ce știu mie mi se pare că Mohamed a stabilit credința musulmană bazată pe Dumnezeul lui Avraam, așa cum l-a interpretat el, în opoziție cu evreii și creștinii. O fi luat și din alte tradiții? Poate.

B. Revelația / Cartea

De peste patruzeci de ori se face referință în Coran la evrei și creștini ca fiind „popoarele cărții” / „people of the book,” acesta însemnând că ei au revelație (bună sau rea, după Mohamed) în timp ce celelalte popoare, inclusiv arabii, care nu au o carte autoritativă, nu au revelație. Normal, și noua religie trebuia să fie bazată pe revelație. Nu pe cea evreiască-creștină, ci pe „adevărata” revelație.

Islamiștii zic că Mohamed a primit Coranul prin dictare în mai multe stadii, de la îngerul Gabriel. Aceasta se aseamănă cu vederile acelor creștini care zic că Biblia a fost primită prin dictare. Nu există cu privire la Coran ideea personalității autorului, așa cum o au creștinii care afirmă că Biblia a fost scrisă prin inspirația Duhului Sfânt.

Aranjarea Coranului este după dimensiunea capitolelor (primul capitol este un fel de sumar al întregului Coran, și de aceea este mai scurt), nu în ordinea cronologică a revelației. Aceasta face lucrurile și mai dificile, pentru că islamul afirmă că o revelație mai nouă are autoritate asupra celei anterioare sau o abroghează.

Impresia mea este că distanțarea de VT a fost de la început, dar a progresat și mai mult pe parcurs, Mohamed creând o istorie diferită prin alterarea celei deja existente și acceptate de evrei și creștini. Cum am zis la început, un popor nou coagulat avea nevoie de o religie diferită, deci istoria lui Avraam trebuia rescrisă.

Coranul este considerat sursa de revelație supremă de musulmani, dar există multiple alte surse. De fapt, cele mai multe practici islamice nu se găsesc deloc în Coran (Ce dacă? Practicile rituale elaborate ale ortodocșilor și catolicilor sunt în Biblie?). După cum noi avem, de exemplu, „what would Jesus do” și ei au „what did Mohamed do?” Apoi este tradiția (Hadit), sau mai precis tradițiile. Apoi, consensul comunității. Apoi imamul, mai ales aceia care sunt considerați profeți și poartă mantaua profetică, putând astfel emite fatwa. Ce să zic, cam precum la creștini! Biblia-Tradiția-Sfinții, dar nu mă complic mai departe.

C. Crezul și practica religioasă

Islamul nu este o religie a crezurilor ci una a practicii. Desigur, are un crez, format prin preluarea și modificare declarației centrale a evreilor, care încapsulează monoteismul ebraic, și asocierea acesteia cu Mohamed. ”Ascultă, Israel! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn” a devenit ”Nu este alt Dumnezeu decât Dumnezeu” cu adăugarea „și Mohamed este profetul lui.” În principiu, islamismul preia Dumnezeul lui Avraam și îl leagă direct de Mohamed. Ascultarea de Mohamed este echivalentă cu ascultarea de Dumnezeu în islam.

Islamul este o credință a supunerii (islam = supunere). Ca atare, se bazează pe cinci principii / piloni care unifică pe toți musulmanii, indiferent de sectă. Aceste principii definesc ce face un musulman nu ce crede un musulman, deși există elemente de crez în ele. Nu le discut ci le enumăr succint:

1. Mărturisirea credinței în singurul Dumnezeu („Mărturisesc că nu este alt Dumnezeu decât Dumnezeu/Allah și Mohamed este profetul lui Allah”).

2. Rugăciunile rituale. Nu este vorba aici de rugăciuni spontane (pentru că „noi muncim nu gândim” :)) ci de practicarea rugăciunilor prescrise în mod exact, la chemarea din minaret (turnul moscheii). Și aici sunt preluate și „îmbunătățite” elemente din iudaism și creștinism. Chemarea la rugăciune prin voce umană, din minaret, înlocuiește chemarea la rugăciune a creștinilor prin clopotele din turla bisericilor. Orientarea către Mecca în rugăciune copiază orientarea evreilor către Templu, sau a creștinilor către răsărit (altarul în bisericile ortodoxe este întotdeauna orientat la răsărit). Plecăciunile (un număr prescris de plecăciuni) și pozițiile corpului copiază practicile evreilor și chiar a creștinilor în timpul NT. Spălările rituale înainte de intrarea în moschee la rugăciune copiază spălările rituale evreiești. Etc.Etc.

3. Dărnicia / Pomana. Pentru ajutorarea văduvelor, orfanilor și progresul islamului. 2,5% din venit dar obligatoriu, nu ca în iudaism și creștinism, unde dărnicia este de voie.

4. Postul de Ramadan. Abstinența de la mâncare, băutură, relații sexuale, fumat și orice intră în trup, în timpul zilei (nu și al nopții), timp de 21 de zile, în timpul Ramadanului, când a fost dat Coranul. Și acesta este inspirat din creștinism și islam. Și unii și alții postesc alternativ, deși nu ziua și noaptea. De exemplu, în postul Paștelui creștinii nu postesc Dumineca pentru că este ziua învierii.

5. Pelerinajul la Mecca. Inspirat din pelerinajul evreilor la templu, sărbătorind anumite evenimente legate de viața lui Ismail.

Mecca.JPG
Mecca” by Ariandra 03Own work. Licensed under CC BY-SA 3.0 via Wikimedia Commons.

În primii o sută de ani de la întemeiere, considerați de islamiști epoca lor de aur, islamul a pus la pământ imperiul bizantin la apus și pe cel persan la răsărit. Bineînțeles, nu fără lupte interne de partide pentru putere, și alte fracționări. Suniții și șiiții sunt partidele mai cunoscute în parte și pentru succesul în a-și vărsa unii altora sângele frățesc. Totuși, nu cu chiar atât de mult succes ca și creștinii, să zicem, în Războiul de treizeci de ani. Diferențele între șiiți și suniți nu sunt doar legate de cum se stabilește urmașul lui Allah ci și de doctrină. Adică dacă darul profetic s-a terminat cu Mohamed sau mantaua profetică se transmite până în zilele noastre (ayatolahul Khomeini a fost considerat de unii șiiți profetul generației lui). De asemenea sunt divizați pe ideea predestinației, și altele, cum ar fi etnicitatea. Cei mai mulți musulmani nu sunt arabi. Arabii musulmani tind să fie suniți iar cei persieni șiiți (predominant Iran și sudul Irakului), dar asocierea nu este strictă.

Ca mai toate religiile, Islamul are și o mișcare mistică (cu zeci de variante), care a luat formă în sec. viii, ca reacție tocmai la succesul și preocuparea cu cele lumești ale oficialilor acestuia. Există sufiți și între șiia și între suni. Apogeul sufismului a avut loc în sec xi-xii. Iată o definiție de dicționar a sufismului (dexonline.ro):

„Sectă mistică în cadrul islamului, care se opune doctrinei oficiale, punând în centrul vieții religioase dragostea reciprocă dintre Allah și oameni respingând dogma inaccesibilității lui Allah. Sufismul nu are o dogmatică precisă, ca alte secte, doctrina sa bazându-se pe o concepție influențată de budism și de teozofii iranieni și propagând apropierea de Allah prin cunoaștere mistică, iubire și asceză. – Din fr. soufisme.”

Mevlana Konya.jpg
Mevlana Konya” by User:Intension –  Licensed under CC BY-SA 3.0 via Wikimedia Commons.

(Dansul este interzis în islam dar sufiștii dansează).

Poate ar fi momentul aici să subliniez din nou că deși cei mai mulți care s-au alambicat în discuția despre Volf pe internet tratează islamul în mod monolitic, Volf nu o face. El explică clar că se referă la Dumnezeu așa cum este exprimat în Coran (asta nu înseamnă că acceptă tot ce este în Coran, ca de exemplu punctul doi al mărturisirii credinței musulmane, despre Mohamed) și la islamul sufist așa cum a fost exprimat la apogeu de Abu Hamid al-Ghazali (1056-1111) – vezi punctul 5 din poziționarea lui Volf.

Un subiect aparte aici ar fi să înțelegem procesul ascensiunii fundamentalismului islamic, care este un fenomen relativ recent. Probabil începutul poate fi identificat în anul 1926, când Ataturk a abolit califatul (forma statală islamică) în Turcia, creând un stat laic, într-o țară cu 95% musulmani, încercând să transfere islamul din sfera publică în sfera vieții spirituale a indivizilor. Reacția a fost formarea mișcării Frățietatea Musulmană (Muslim Brotherhood), inițiată în Egipt și întingându-se peste toată lumea musulmană, până în Indonezia. Sunt multe alte evenimente, pe care nu le putem aborda, dar în principiu, fiecare cooperare a islamicilor cu vestul este văzută de fundamentaliști ca un compromis. Așa au fost pacea făcută de Sadat cu Israelul după războiul de șase zile din 1967, sau ajutorul cerut de Arabia Saudită americanilor, permițând-le acestora să aibă baze militare pe „teren arab sfânt” împotriva lui Sadam Husein., și multe altele. Apoi, ideologia fundamentalismului musulman care a creat mujahedinii sinucigași este practic definită de două cărți: 1965, Sayyid Qutb, Signposts on the Road și 1981, Al- Faridah al-Gha’ibah, The Neglected Duty.

Fapt este că islamul se află în spasmele unei lupte interne al cărei rezultat va decide ce formă a acestuia va supraviețui. Personal, cred că există milioane de musulmani care sau adoptează, sau tolerează această formă de islam. După cum există și milioane de musulmani care sunt pașnici. Fundamentalismul musulman care a creat mujahedinii sinucigași este religios și ideologic. În anumite faze nu cred că se poate lupta împotriva lui decât prin forță armată. Ca și creștin, cred că în același timp trebuie să creăm punți de dialog cu cei pașnici. Numai Evanghelia poate transforma inima unui om, și acesta nu poate ajunge la ei fără aceste punți.

În contextul post-modernismului cu ateismul s-a cam terminat. Adică în ultimii 20-30 de ani ateismul este în scădere și religiile în ansamblu sunt în creștere. Globalizarea, prin imigrare, mijloace de informare în masă, schimb de bunuri și tehnologie, etc., duce la o întâlnire a religiilor fără precedent. Ce este de făcut? Putem trăi împreună fără să ne scoatem ochii? În principiu, efortul lui Volf este în această direcție, de aceea el spune că nu se preocupă cu cele veșnice ci cu cele prezente. Nu că acelea nu ar conta. Din cât pricep eu, Volf propune democrația și toleranța ca fiind calea de mers înainte. Să precizez că toleranța nu înseamnă fuziunea religiilor, într-una singură. Dimpotrivă! A tolera înseamnă a trăi în pace împreună, cu diferențele inerente fiecărei religii (de la lat. Tolere = „a trăi cu”). Religia este o formă ultimă de interpretare a vieții, și competiția pentru adevăr este caracteristica fundamentală a acesteia. Pluralismul religios ca ideologie practic desființează fiecare religie și se situează el însuși pe post de religie universală. Și nu aceasta afirmă Volf.

Volf însă merge mai departe, și afirmă că în timp ce există diferențe fundamentale în felul în care cele trei religii monoteiste Îl concep pe Dumnezeu, există și unele similarități fundamentale care îi permit să spună că toate trei religiile se închină aceluiași Dumnezeu. De exemplu, între musulmani și creștini, tot ce condamnă musulmanii despre Trinitate în Coran nu este de fapt credința creștină, spune Volf. Să dau un exemplu mai specific, creștinii nu cred că Tatăl a avut relații conjugale cu fecioara Maria, care au rezultat în Nașterea lui Isus, care apoi a fost adoptat ca Dumnezeu – cum afirmă musulmanii despre creștini. Și altele, și altele. Eu nu m-am oprit încă asupra acestora. Nici nu o voi face degrabă – săptămâna viitoare încep un curs de seară, peste slujba de zi cu zi, așa că s-a subțiat de tot cu blogul pentru o lună!

Globalizarea nu este un fenomen opus creștinismului autentic. Dimpotrivă, aceasta ne pune în contact unii cu alții dincolo de granițele religioase, și expunerea inimii unui creștin celor din afară nu poate fi decât metoda lui Dumnezeu de a-și transmite mai departe dragostea pentru întreaga lume, dragoste din care a dat pe singurul Său Fiu. Deci, din nou ca mieii în mijlocul lupilor! Ca atare, fiți înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii! Schimbările profunde din societatea contemporană ne provoacă la moduri noi de interacționare cu cei din jur. Ce facem? Ne închircim în noi înșine sau ne deschidem pentru dialog? Dacă ne deschidem, suntem gata să tratăm pe alții cum vrem și noi să fim tratați de ei?

30 Comments

  1. strainisicalatori

    Dupa multa politica ce ai facut in postare la sfarsit ai venit cu panglica:Ce facem? Ne închircim în noi înșine sau ne deschidem pentru dialog? . Uite ce deschidera pentru dialog e una si acceptare si imbratisarea ideilor straine de Cuvantul lui Dumnezeu e alta. Crestinismul nu e o religie a compromisului, daca se compromite isi pierde numele nu mai poarta numele dupa Numele celui care a pus bazele crestinismului, adica Christos, privind la ce a spus Moise alta data nici o unghie pentru strain… Orice dialog trebuie facut inafara unei instituti care se numeste Penticostala ori Baptista, si nici un compromis, caci datoria crestinului e sa aduca oameni la Hristos si nu invers.

    Reply
    1. Eugen

      Ce politică? Unde? Cum? Când vorbești de acceptare și îmbrățișare la ce te referi? La postarea mea? Poți fi mai specific?
      Ce compromis? Poți fi specific? Hai să discutăm concret, pe ce avem în față. Altfel, entuziasmul tău este de admirat!

      Reply
      1. strainisicalatori

        Nu ma refer la postare d-voastra ci in general in cele discutate pana acuma, pe bloguri, iar compromisul se face atunci cand sub panglica: evanghelia pana la marginile pamantului si sa iubim pe toti ii aducem intr-o institutie sa ne spuna ideile lor (chiar daca ar fi bune, nu e de acceptat ca de la o catedra penticostala sau baptista sa tina discursuri alti care n-au nimic a face cu interesele noastre crestinesti ci numai cu ale lor) Pastorul Gog cand a fost asa ceva a fost un om de admirat la conventia pe care a tinut-o in south California a aparut preotul Calciu. (Pe preotul Calciu l-am cunoscut bine un om care si-a mentinut ce a crezut pana la moarte). La aparitia acestuia, fr. LAZAR S-A DAT JOS DE LA AMVON S-A APROPIAT CU MICROFONUL DE PREOTUL CALCIU SI A SPUS: “aveti un cuvant pentru multimea de romani care s-au adunat aici? “da am- a spus Parintele, l-a care Pastorul Gog i-a inminat politicos microfonul spunand cuvintele , de aici puteti sa vorbiti, amvonul este pentru noi. La lasat sa vorbeasca un salut in felul lui si totul s-a terminat cu bine, aici sub ideia iubind pe toti, cred ca se greseste cu prea mare imbratisare data la toti.

        Reply
        1. Eugen

          Nu îmi propun să intru în războiul blogurilor ci prefer discuțiile concrete, la subiect.

          Reply
  2. Doru Radu

    Multumesc de articol. Nu cred ca cineva e opus dialogului. Biserica noastra romaneasca de 100 de membri s-a implicat in acomodarea in America 150 de irachieni; majoritatea crestini dar destui suniti si chiar siiti. Unii dintre noi au facut efroturi mari pt aceasta. Pina si eu am ajuns in relatii apropiate cu un tinar siit si cu un tinar sunit…. Unii dintre noi au facut eforturi materiale mari (puteti sa nu credeti) specific pt musulmani. AM vazut divorturi pt increstianrea unuia dintre soti -i in Ameica. Dramele crestinilor erau mari: sot si baiat omorit, femeia lasata in viata cu fetitele Ajunsa in America in trauma sta… Am vorbit cu un orthodox asirian caruia I-au dat jumattae de ora sa plece daca nu-i arunca in aer casa. Era fericit -fara bani in buzunar- ajuns in America cu 2 copii si sotie. D-le Matei: astea nu-s bancuri de televizor si islamofobie cum ma cuza unii din mri sustinatori ai lui Volf. Nu l-am acuzat de crislam si am luat marturia dvs vs Volf. Este insa o problema ca m-a indignat din sart. Toata idea din start din ” a common word” de a-ti cere iertare pt cruciade si a nu ridica problema fratilor ce sunt tratati asa cum siunt in tari islamice e orice vreti dvs numai o atitudine rezonabila nu e. Nu sunt admirator al Aliantei Mondiale Baptiste dar cel putin ei au pomenit in raspunsul la common word de dreturile crestinilor… Ce credeti dvs ca ar fi spus acesti amriti daca ar fi stiut si i-ar fi interest de chestia asta atita vreme cit soarta lor nu face nici macar cit o ceapa degerata pt Yale? Toate lucrurile sunt in context. Ce context e acela vechi de 800 de ani cind ignoram prezentul?… Un exemplu d efinal. Sunitul -cca 30 ani, inginer bichimist- spune: “Siitii si daca au phd tot spalati pe creier sunt. Noi ne urim si ne luptam intre noi de secole dar avem o pasiune comuna: ura fata de evrei”… Desigur, nu ne suprinde… Am dialogat cu ei; le-am vorbit de Hristos, ei ne-au povestit despre cei 4 stilpi ai Islamului… Concluzia: Pe fondul unei comunitati conservatoare de emigrant romani, nimic ura ci efortaltruist de dragul Domnului…. cu toata opozitia fata de “a common word”. Ceea ce incearca aparatorii vasnici ai lui Volf este sa ne caricaturizeze ca pe niste oameni fara minte, islamofobi cu nimic mai buni decit fundamentalistii islamici. Apreciez “academicul” dar Dumnezeul nostru nu e unul livresc si nici crestinul nu e o inventie ce sa se potriveasca cu teoriile lor.. La urma urmei, Duhul Sfint e duhul adevarului…Scuze pt tastare; sunt grabit….
    .PS- am intilnit tinar crestin din Irac ce-a stat in puscarie 14 ani (cit Wurbrand) – horror stories

    Reply
  3. alincristea

    Reblogged this on Romania Evanghelica.

    Reply
  4. Maria Istoc

    Islamul a fost intemeiat intr-o perioada de declin al Crestinismului. Nu stiu daca intemeiem o religie, dar ma intreb la ce va referiti cand vorbiti de declin. Este absolute fals. Crestinismul nu este in declin 600 de ani de la aparitia lui. Au existat factiuni intre crestinii de Est in primul rand, dintre care uneii erau monofisiti, altii nestorieni, vedti un articol pe PARNASSIENNE PASSAGERE care face referinta la factuni.
    Mahomed a pus bazele unei noi religii in urma unei pretinse revelatii si Rmadanul ma tem ca vine dupa. Popoarele respective neavind neaparat aceiasi zei, existau zei tribali, nu puteau fi uniti intr-o zi comuna de sarbatoare. Daca face-ti o asemena afrimatie trebuie sa dati referinte. Scrie-ti ca a pus bazele unei religii ca a creat un imperiu ca si cum lucurile s-ar fi petrecut peste naopte fara nici o mentionare a faptului ca el a cucerit cu sabia. Acolo unde nu a ucis a puz impozite imposibile pentru asi putea finanta razboiele. Mircea Eliada il considera pe Mahomed un mare geniu politiic si miliatar fara a se pronunta cu privire la religiozitatea si spiritualitaea lui.
    Dar pina la urma Crestinismul nu s-a legalizat ca religie de stat? Ce vreti sa spuneti prin aceasta si care este analogia. In ce fel ci cand s-a legalizat Crestinismul ca religie de stat. Apoi o dati cu razboiele intre hugenotii si catolicii, doar o mica precizare, importata totusi, nu toti protestantii erau hugenotii. Iar cat despre afrimatiile urmatoare, cati au muriti fara sa mentionati macar una din crimele Ilamului mi se pare deplorabil. Si cati au murit? Cat au murit din motive religioase si citi din motive politice, conflictele dintre printii germanii sau colflictele dinastince intre printul Condé in Franta si ducele de Guise dupa care urmeaza intr-adevar o schimbare dinastica de la dinastia de Valois la cea a Bourbonilor care mai domnesc si astazi pe tronul Spaniei.
    Crede-ti ca este corect sa scrietii toate aceste cu pe un ton caricatural fara sa mentioanti ca au macelarit popoare in nordul afircii ca, Cabilii au fost exterminatii aproape in intregime, ei care se reclama si azi urmasi a lui Agustin de Hippo?

    Reply
  5. Maria Istoc

    Monoteismul

    Povestea cu articolul de la cuvintul Allah ramane poveste, ei avand pe linga Allah inca patru zeitati faminine, de data aceeasta, dupa Mircea Eliade. Adevarat Mircea Eliade are pacatul de a nu fi politic correct. A amesteca aici apoi controversele Cristologie mi se pare lipsit de sens. Nu au nimic de a face cu raspindirea Islamului.
    Fragmente ale Bibliei circulau in araba, Rémie Brague, Du Dieu des chrètiens et d’un ou deux autres.
    Nu am gasit nici o referinta ca Imapratul, care imparat,ar fi primit pe Mohamed ca monotheist, din nou nici o referinta. El s-a asejat acolo, a avut din nou conflicte si a plecat si de la Medina, acolo insa la Medina, lucru care va scapa a avut asa zisa a doua revelatie pusa in chestiune.
    Aveti dreptate acolo cand scrieti ca a afirmat un monoteism radical si strict si a exterminat populatii intregii in nordul Africii unde a exterminat apropape in intregime populatia cabila. Da, mq repet, ca sa se retina.
    Cartea

    Coranul copiaza ce vrea din Biblie pentru a se autentifica si aveti dreptate Normal, și noua religie trebuia să fie bazată pe revelație. Nu pe cea evreiască-creștină, ci pe „adevărata” revelație. Doar revelatia lor este cea adevarata.
    Islamiștii zic că Mohamed a primit Coranul prin dictare în mai multe stadii, de la îngerul Gabriel. Aceasta se aseamănă cu vederile acelor creștini care zic că Biblia a fost primită prin dictare. Nu există cu privire la Coran ideea personalității autorului, așa cum o au creștinii care afirmă că Biblia a fost scrisă prin inspirația Duhului Sfânt. Aici insa exageratii. O exagerare malheureuse, cum ar zice francezii, indulcind un pic afirmatia. Eram in facultatea de teologie cand a trebuit sa citesc cartea Four Views on inspiration care iesise de la Dallas dar nici una din ele nu era atit de radicala. Gasesc o asemenea asociere regratabila.
    Impresia mea este că distanțarea de VT a fost de la început, dar a progresat și mai mult pe parcurs, Mohamed creând o istorie diferită prin alterarea celei deja existente și acceptate de evrei și creștini. Cum am zis la început, un popor nou coagulat avea nevoie de o religie diferită, deci istoria lui Avraam trebuia rescrisă. Dupa cate am citit eu poporul nu era coagulat, pentru a domina insa si stapinii triburi nomade, pentru ca arabii erau triburi nomade, le trebuia o “istorie” care sa le dea o indentitate comuna.
    “Coranul este considerat sursa de revelație supremă de musulmani, dar există multiple alte surse. De fapt, cele mai multe practici islamice nu se găsesc deloc în Coran (Ce dacă? Practicile rituale elaborate ale ortodocșilor și catolicilor sunt în Biblie?). După cum noi avem, de exemplu, „what would Jesus do” și ei au „what did Mohamed do?” Apoi este tradiția (Hadit), sau mai precis tradițiile. Apoi, consensul comunității. Apoi imamul, mai ales aceia care sunt considerați profeți și poartă mantaua profetică, putând astfel emite fatwa. Ce să zic, cam precum la creștini! Biblia-Tradiția-Sfinții, dar nu mă complic mai departe.” Mai pot sa o categorisesc si pe aceasta ca o co,paratie nefericita. Haide-ti domnule. Comparati cuWhat would Jesus Do? Va calificati singur comparatia.

    “Nu mai spun de respectul pe care baptiștii (și penticostalii) îl au în ultima vreme față de relicvele aduse de cruciați: păr smuls din capul Fecioarei (când jelea la cruce), un fir de păr din barba lui Hristos, fragmente din lancea care i-a străpuns coasta, bucăți din cruce etc. Pentru toate aceste, desigur, cruciații merită un adânc respect.”
    În aceeaşi notă, de umor batjocoritor şi de prost gust, crislamistul Conţac nu-i iartă nici pe orotodocşi:
    “Iar ravagiile făcute la Constantinopol, în 1204, merită toată aprecierea. Sunt pedeapsa lui Dumnezeu peste ortodocși, care ne-au dat cu crucea în cap nouă prin perioada interbelică.”

    Reply
  6. Maria Istoc

    Apoi cea cu practicile religioase ci comparatia cu noi muncim nu gandim nu spune mimic. In cazul lor este vorba de spalare pe creier,

    Reply
  7. Maria Istoc

    Postul il asemanati cu cel din Postul Pastelor. Dar postim noi in fiecare zi in perioada Postului? Si apoi postul este interpretat in diferite feluri.

    Reply
  8. Maria Istoc

    Vreti sa spuneti ca razboiul de trezeci de ani a facut mai multi mortii decit cucericile Islamice despre care vorbiti doar ca i-a pius jos? Ati uitat ca au macelariti si uitati ce fac azi?

    Reply
  9. Maria Istoc

    In ultimi doi ani au murit mai multi ucisi in Irak, Siria,, Afganista, tarile Africii de Nord decit au muurit in razboiul de 30 de ani si toate razboiele religioase din Europa?

    Reply
    1. Maria Istoc

      Aici nu trebuia semul intrebarii doar ca atunci cand schimb claviatura din franceza in engleza si invers, anumite semne se schimba. Este deci o afirmatie nu o intrebare.

      Reply
  10. Maria Istoc

    Diferenta intre ei este pe baza de descendenta din Mahomed sau nu, si nu din Allah, Mirecea Eliade. Si e adevarat ca multii nu sunt arabi dar au fost convertici cu forta, cu sabia, despre care nu scrie-ti un cuvint. Nici macar un cuvint,

    Reply
  11. Maria Istoc

    Islamul radicalist fenomen recent. A fost radical dintotdeauna, atfel nu cucereau popoarele, nu le masacrau sa vreti sa spune-ti ca revelatia in Cristos nu are putere sa convinga ci mai degraba are Islamul?

    Reply
  12. Maria Istoc

    Da este o intoarcere la religieux, cum spun francezii si in Franta este pentru bine. Doar in regiunea pariziana sunt in constructie in momentul acesta zece bisericii catolice tip catedrale, ceea ce spune ca exista o nevoie, iar cele evanghelice se inmultesc.

    Reply
  13. Maria Istoc

    Fara indoiala puntile trebuie sa fie acelea ale dragostei dar nu a compromisului. Sau depinde de definitia pe care o dam cuvintului compromis. Nu cred ca un limbaj ambigu care deschide usi si pe care il foloseste Volf in mod vadit, asa cum spunea Henri Blocher ete o solutie.

    Reply
  14. Maria Istoc

    Pentru Doru Popa, in limbajul folosit, acela al ambiguitatii nu este vorba de o inteligenta deosebita ci de un limbaj care deshide usi, Si fiecare isi alege partida lui. Cat despe Dumnezeul dragostei care ar fi in soufism, el nu exista. Eu am dezbatul in martie cu un iranian la Istitute Catholiaue de Paris, si nu a putut sa indice macar un verset in care Allah ar spune sa iti iubesti aproapele, darmi-te ca pe tine insuti,

    Poate nu o sa mi le postati nu intru in categoria celor illuminati de Volf.

    Reply
  15. Maria Istoc

    Cu cata usurinta, CU MANUSI FINE, tratati comportamentul Ilamului si felul cum s-a raspindit, prin razboie in care a tinut lumea de la aparitia lui pina astazi, si cat de VOIT ACUZATOR SUNTETI LA ADRESA CRESTINISMULUI CARE A CREAT O CIVILIXATIE CA CEEA DE CARE BENEFICIATII DIN PLIN.

    Le Christianism s’est implanté dans une société très dure qu’il lui fut dificile à transformer. Il ne l’a pas radicalement et subitement changé par un coup de baguette magique. Mais il a planté les semences d’un societé plus humaine, qui ont peu à peu germé. Parmi ses préocupations essentielles figurant d’emblée ce qu’on appele au Moyen Age les œuvres de miséricorde , d’où sont issue nos structures hospitalières, nos organismes actuelles de sécurité sociales et d’aides aux demunis. Les historiens savent bien que le Christianisme a multiplié –certe avec les moyens et les mentalités d’autrefois – les initiatives caritables, aumônes, distribution des repas et des vêtements, accueil des malades, des orphelins des sans habri. Au XVI-ème siècle, la ville de l’Europe, et sans doute du monde, qui comptait plus d’hôpitaux était Rome. Encore une fois est ce un hasard ?

    Et dépuis un siècle, comment se fait-il que les figures les plus emblématiques du dévoument aux autres se soient réclamés, ou se rélame le plus souvent de la foi en Jésus ; Martin Luther King, Oscar Ramero, Desmond Tutu, Mère Théresa……Comment expliquer aussi qu’en Europe aujourd’hui, malgré le fléchissement de la pratique réligieuse, se sont des organismes chrétiens qui dépensent le plus pour l’aide au tiers ou guart monde ?
    Enfin – nouvelle et importante question historique : est ce un hasard, cette fois encore, si à l’échelle mondiale, c’est en terre chrétienne que soit née la science moderne, la formulation des droits de l’homme et la libération de la femme ? » Jean Delumeau, Un Cristianism pour demain, et Guetter l’aurore,

    Poate imi veti spune sorry si aici dar exiista si versiunea romaneasca a cartii si pe blogul Parnassienne Passagere traducerea textului.

    Reply
  16. Maria Istoc

    Iata si traducerea romaneasca ca sa nu fie nici un sorry. Cartea a fost de fapt publicata si in Romania.

    Crestinismul s-a nascut intr-o lume, intr-un cotext geografic, politic si istoric dur. Intr-o societate foarte dura care a fost foarte dificil de transformat. Crestinismul nu a reusit sa schimbe radical si printr-o miscare de bagheta magica lumea in care s-a nascut dar el a plantat samintele unei societati mai umane care au germinat si dat roade putin cate putin. Printre preocuparile principale ale Crestinismului figureaza inca de la inceput ceea ce in perioada Evului Mediu s-a numit misericordia, cred ca in romaneste ar fi caritatea, mila, facerea de bine care a generat aparitia structurilor spitaliere, adica spitalele, ajutoarele sociale, ingrijirea medicala, ca si structurile sociale care perimit oamenilor azi sa beneficieze de ingrijire medicala, ajutoare pentru cei saraci, etc.

    Istoricii stiu bine ca de secole Crestinismul a multiplicat -sigur cu mentalitatiile si mijloacele epoci, initiativele caritabile, distribuire de bunuri, mincare pentru cei saraci, haine pentrucei saraci, preocupare pentru bolnavii, (primiti in manastiri si asezaminte construite de biserici, pentru orfani si pentru cei faraa dapost. In secolul al XVI orasul cu cele mai multe spitale din Europa si fara indoiala din lume era nu din intimplare, Roma. Sa fie asta un hazard /

    Si cum se face ca in ultimul secol persoanele cele mai emblematice in devotamentul fata de aproapele sunt persoane care se reclama ca urmasi ai lui Christos ; Martin Luther King, Oscar Romero, Desmond Tutu, Maica Teresa, l’Abbé Pière ; Guy Gilbert….. ? Cum putem explica de asemena ca in Europa care pare, sau despre care se spune ca se decristianizeaza, organizatiile crestine sunt acelea care investesc si se jertfesc mai mult pentru a ajuta pe saracii din lumea a treia ?

    Si in sfirsit o noua si importanta intrebare istorica ; este un hazard ca la scara mondiala stiinta moderna s-a nascut pe paminturi crestine, ca si formularea drepturilor omului si liberarea femei?

    A AMPLIFICA ANUMITE EVENIMENTE ISTORICE SI A DA O NOTA CARICATURALA ISTORIEI CRESTINISMULUI NU MI SE PARE CORECT CU ATIT MAI MULT ATUNCI CAND SE TRECE COMPLET CU VEDEEREA FAPTUL CA TOATA ISALAMIZAREA S-A FACUT PRIN FORTA.

    In Africa sunt la ora actuala musulmani care se atasaza Islamului de voie buna pentru ca le permite poligamia este adevarat si o stiu din surse sigure. Dar in rest Islamul s-a raspindit prin contropiri.

    Poate, “pentru ca sunt prea lungii” nu veti publica comentariile. Si gestul acela va dovedi ceva.

    Reply
    1. Eugen

      Mulțumesc Maria pentu cele 14 (cred) comentarii intense. Sorry, dar o să-mi ia un pic de timp să le citesc – unele sunt chiar extinse. Totuși, aș sugera să te gândești puțin la ce am scris, pentru că nu mi-am propus să compar istoria și cuceririle islamului cu a creștinismului, ca să arăt că creștinii sunt mai buni. Asta o știm deja, nu? Nici nu am făcut afirmații că creștinii ar fi vărsat mai mult sânge decât islamiștii – dacă citești atentă, mă refeream acolo la sânge creștin vărsat de creștini. Dar dacă musulmanii o țin tot înanite cum am văzut aseară la tv că se execută în masă în Irak, poate o să ne întreacă la vărsarea sângelui altor musulmani. Când m-am referit la declinul creștinismului m-am referit la declinul politic (imperiul de apus căzuse, etc.). Poate dacă ai citi cu mai puțină patimă ți-ai da seama că, simplu, mi-am propus să le descriu crezul/practica religioasă. etc. etc. N-o să zici că mi-o și asum cu asta, nu? Dacă vrei să discuți cu cineva trebuie să încerci să-l înțelegi.

      Reply
  17. George

    Islamul cand e in minoritate manifesta o anumita toleranta. Cand e majoritar s-au gatat si drepturile. Daca crestinismul prin teologia lui a plantat samanta ce a dus la desfintarea sclaviei – asta chiar daca direct nu e condamnata in Biblie.
    Islamul ofera statutul de dhimmi – adica cetatean de mana a doua (tot un fel de sclav) care prin negarea drepturilor conduce la reducerea minoritatilor si consolidarea Islamului.
    Din primele capitole pe care am apucat sa le citesc din cartea lui Volf dansul e hotarat sa faca pace cu musulmanii. Avand scopul asta imi pare ca trebuie neaparat sa ne declare fratii in Domnul.

    Reply
  18. Maria Istoc

    Sigur am scris cu pasiune si probabil am facut multe greseli dar dupa ce corectez ceea ce am scris am sa le pun pe blogul PARNASSIENNE PASSAGERE ca raspuns la articolul d-vs.

    Musulmanii au varsat mai mult singe mulsulman in doi ani deci au facut-o crestinii in razboiul de 30 de ani. Nu uitati ca sunt intr-o tara cu o istorie bogata, si intre oamenii care isi cunosc istoria. Adica am biblioteci si biliografie la subiectul care il discutam mai importante decit oriunde in lume.

    Va dau doar un citat Istoricul danez Gustav Heningsen scrie ca din 50.000 de cazuri pe care le-a studiat doar 1% au fost executati intre anii 1560 – 1700. La Revue des études juves care a studiat activitatea tribunalului Badajos intre 1493- 1599 a gasit doar 20 de cazuri de condamnare la moarte in toata aceasta perioada. Evident cifra de 20 este ingrijoratoare dar sa nu uitam ca numarul de morti in Orient este mult mai mare doar intr-o luna in epoca noastra. Iar istoricul francez protestant Pierre Channu afrima ca Revolutia franeza a rezultat in mai multi morti intr-o luna, in numele ateismului, decit toti cei care au fost ucisi pe intreaga perioada a epocii Medievale de-a lungul si de-a latul Europei, de catre Inchizitiei (Pierre Channu, Eglise, culture et société). . Sigu comparatia nu scuza faptele dar le pune intr-o perspectiva corecta.

    Nu trecand cu buretele peste ce au facut ei vom avea pace cu ei. Ci invatand cine suntem. Pare ca suferiti toti de sindromul Stocholm, dar nu avem de ce sa ne simtim vinovati fata de ei. Si apoi a amesteca Postul Pastelor cu Ramadanul asta este chiar mizghilitura.

    Ma surprins ieri afirmatii unei famei de origine kurda, care a venit in Franta din Irak si-a facut o teza doctorala in microbilologie ea zicea ” Ma rog ca aceea care se ucid intre ei in Irak sa isi dea seama ca slujesc o religie si un Dumnezeu orb.”

    Din nou trecerea cu buretele peste ce au facut ei si felul cum au islamizat lumea face mesajul Cristic mai ineficace fata de mesajul lui Mahomed. Apoi este si o chetiune de corectitudine in ceea ce priveste istoria, si corectitudine fata de noi insine si fata de cei care ne citesc.

    Reply
    1. Eugen

      Maria, cred că te străduiești prea din greu să vinzi gogoși patiserului. Dacă vrei să deminstrezi că musulmanii sunt răi, te cred.

      Interesul meu era să interacționez cu concepțiile religioase musulmane, cu conceptul lor de Dumnezeu, etc.. Parcă de aici a pornit discuția.

      Reply
  19. Maria Istoc

    Dar dialogul nu il pot face pe o mazgalitura a istoriei. Pentru ca cei care dialogheza trebuie sa porneasca de la baze corecte in care fiecare sa isi vada pozitia. Si inca odata un dialong poate fi bazat doar pe o UMANITATE COMUNA. Et cela marche.

    Reply
  20. Maria Istoc

    O ultima remarca. Fiecare sa isi vada problemele si greselile. INCA ODATA CE GASESC REGRETABIL ESTE CULPABILIZAREA FALSA A CRESTINISNULUI. Et je n’envoye pas se baleder mes interlocuteurs je les reponde.

    Reply
  21. Maria Istoc

    Am scris articolul de raspuns. Uitase-m sa mentionez asta.

    Reply
  22. maria Istoc

    Iar comentariile mele erau la adresa, adica sunt mai multe pentru ca comentam anumite aspecte la subiect. Si menita sa dovedeasca ca nu putem mizgalii istoria ca sa avem o relatie buna cu ei. O relatie buna sau un dialog oricare ar fi el trebuie sa se bazeze pe realitati si adevar. Cum afirmam inaintne tipul acesta de pledoie intra in Syndromul Stocholm. Cand eram studenta la Talbot notam studentii la History of Christian Dogma, sincer daca cineva mi-ar fi prezentat asa ceva nu ii dadeam nota de trecere.

    Reply
  23. maria Istoc

    Nu e vorba de obsesie aici Eugen, vorbesc din partea mea, deci nu de aceea am revenit, este vorba de adevar si fapte.

    Singura nostra comunicare vreodata a fost pein telefon si ma informai despre Saint Serge de Paris. Nu am ajuns niciodata la ei, pe rive Gauche sunt trei facuttatii importante de teologie, plus cea protestanta, dar am avut ocazie sa il cunosc pe Jean François Colisimo, profesor la Saint Serge si acum directorul casei de editura CERF, si sa il aud in diferite ocazii la diferite confetinte. Este foarte bun cunoscator in Istoria Bisericii de East. Sa stii ca ar fi mai mult decit revoltat sa auda ca Islamul a aparut intr-un moment de declin al Crestinismului.

    De fapt il am pe blogul meu si am sa-l mai pun cu alte subiecte. E cineva pe care il respect mult si a scris ceva foarte frumos despre Romania anul trecut cand Romania a fost la onoare la Salon du livre de Paris, la care particip in fiecare an.

    Reply
  24. yonnitoiu

    Reblogged this on Blogul lui yon nitoiu.

    Reply

Leave a Reply to Maria Istoc Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.