Era pe vremuri. Mă împrietenisem cu Chris, un coleg de doctorat din Germania, care era tare în computere. Până în ziua de azi este unul din contribuitorii substanțiali la Debian Linux. Așa se face că atunci când el a implementat pentru prima dată sistemul de computere la Fuller, am fost userul din afara rețelei cu care testa sistemul. Așa se face și că am făcut prima pagină personală de web atașată de sistemul de la Fuller. Pentru cei în domeniu, era pe vremea când începuseră să se folosească legăturile web de tipul http://www.company.com/~username. De când n-am mai folosit o legătură de web cu tilda! Adică, începuturi de pagini de web fără grafică, fără interactivitate, etc. Greu de imaginat pentru generația Facebook de azi.
Visul, de fapt visurile – că erau vreo două, era că evanghelicii români cu studii mai scuturate (pentru prima dată în istoria lor devenind un număr semnificativ) se vor aduna împreună, vor colabora, și vor discuta împreună, civilizat, despre ce pot face împreună „pentru bunul mers al lucrării” (grozavă fraza!). Sau, vor discuta orice, ca între prieteni. Ca atare, inventasem poate primul grup de discuție (mail list) de acest gen între românii evanghelici, sub numele communio. Și așa se face că mai târziu am cumpărat numele de web communio.org. Al doilea vis era că la communio.org vom avea o arhivă de documente. Am considerat aceasta ca fiind necesar în ideea de a aduna și conserva pe cât posibil documentele (primare – istoricii știu de ce) evanghelicilor români.
Naivă abordare! Cine în acest cerc, mai ales atunci, putea tolera respectuos și fără anatemizare părerile altora? N-a durat mult până când unii au început să intre cu cizmele (sau bocancii, după caz) în sufletele altora, și gata, am renunțat. Ce vreți, era la începutul erei social media, nu aveam cum să știm durerea care va urma!
Ca paranteză, lucrurile nu stăteau mai bine în alte ogrăzi. Când au început grupurile Yahoo, un frate care s-a pocăit la baptiști și apoi a trecut la ortodocși, a început un grup de discuții între secte, cea ortodoxă și cea baptistă fiind mai active. După două trei vorbe, urgent, un ortodox cu râvnă a zis că noi care ne-am botezat la baptiști ne-am botezat în excremente (el a zis c—t, fără liniuțe). Fratele trecut, care era moderator, l-a mângâiat părintește pe creștet, spunându-i că nu-i prea frumos ce zice. Eu consideram că un asemenea personaj nu are ce căuta într-un astfel de grup, dar cum cel ce avea puterea nu-l scotea afară din grup, m-am scos eu afară, și gata.
Să revin la oile noastre. Pe parcurs am adunat ceva documente, mai ales cu vreo 4-5 ani în urmă, când am scris articolul care de abia acum a ieșit la iveală, la Omul Evanghelic (vezi acolo și informații despre cum poți comanda cartea). Însă communio.org… nu l-am pus în folosință niciodată.
Ei aici e buba. De o bucată de vreme, cineva mă tot bate la cap să vând numele, pe niște bănuți rezonabili. Cu greu, dar până la urmă m-am gândit să-l dau. Sper să cadă în mâini bune (tranzacția se face prin broker și nu știu cine e cumpărătorul). Nu-mi pare bine, dar asta e realitatea. Visul a murit.
P.S. Cei ce aveți documente care ar trebui valorificate prin abordare profesională, vă sfătuiesc să le direcționați către cei ce le abordează profesional, ca de exemplu istoricul Dorin Dobrincu, care nu mai are nevoie de prezentare (nu i-am cerut permisiunea să-l pomenesc aici, sper să nu se supere).
