Chibzuieli

Creștinismul și alte religii: exclusivism – inclusivism – pluralism… și alte variații

Postarea trecută despre Numele lui Dumnezeu și dilema misionarilor a generat o discuție destul de aprinsă.  Călin Popa propune lărgirea discuției prezentând puțin mai pe larg paradigma clasică privint relația dintre creștinism și alte religii, dîn teologia religiilor, și anume, paradigma „exclusivism – inclusivism – pluralism.”

Deși discuția nu a fost generată de chestiunea relației dintre creștinism și alte religii, întrucât problema mântuirii în afara lui Cristos nu a fost ridicată deloc, mă gândeam și eu la un moment dat că o postare de acest gen ar fi folositoare. De aceea, l-am rugat pe Călin s-mi permită să pun acest comentariu ca o postare de sine stătătoare. Referințele la persoanele implicate în discuție provin din comentariile la postarea anterioară.

Iată comentariul lui Călin:

———————————————————————————–

Încă un răspuns care tulbură liniștea. Nu scriu direct la subiectul întrebării pentru că nu cred că suntem gata să răspundem. Mergem în zig-zag, și pe mine nu mă deranjează pentru că îmi place drumul mai mult decat destinația. Scriu asta la început, să nu mă pomenesc că irosesc timpul vreunui cititor. Scriu foarte sumar despre exclusivism, inclusivism, și alte poziții alternative cu privire la de dialogul între creștini și cei de alte religii și de întrebarea atitudinii creștinilor față de alte religii. Pentru că mă văd de acord cu parte din ce spuneți toți, aș dori să introduc mai multă nuanță în această discuție. Dar înainte de asta, un pic de recapitulare a acestor termeni.

Exclusivismul

Exclusivismul are trei ne-negociabile:

  1. Unicitatea autorității lui Isus, culmea revelației și criteriul după care toate celelalte religii trebuie evaluate.
  2. Crendința creștină este centrată pe propovăduirea morții și învierii lui Cristos ca eveniment istoric.
  3. Mântuirea vine doar prin pocăință și credință în lucrarea lui Cristos pe cruce, și nimeni nu poate fi mântuit fără un act explicit de pocăință și credință bazat pe cunoașterea lui Cristos.

Exclusivismul tradițional vede o radicală discontinuitate între revelația generală, și revelația specială (ce duce la mântuire). Isus nu este una din luminile lumii, el este Lumina. Se folosesc versete ca:

Isus i -a zis: ,,Eu sînt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine. (Joh 14:6 CNS)

În nimeni altul nu este mîntuire: căci nu este supt cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mîntuiţi. (Act 4:12 CNS)

Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne -a dat viaţa vecinică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n’are pe Fiul lui Dumnezeu, n’are viaţa. (1Jo 5:11-12 CNS)

ȘI altele precum Ioan 3.16-18, Marcu 16.15-16. Cei fără Cristos sunt  fără nădejde și fără Dumnezeu în lume (Efeseni 2.12).

Inclusivismul

Inclusivismul afirmă primele două ne-negociabile amintite mai sus, dar și că în dragostea lui pentru toți oamenii, și în dorința lui să-i mântuiască pe toți, Dumnezeu oferă tuturor aces (prin revelație generală) la mântuire. Dacă mântuirea a fost oferită tuturor în mod obiectiv prin Cristos, trebuie ca fiecare persoană să fie personal în poziție să accepte ceea ce i se oferă. Dovezi oferite pentru această poziție (în afară de versete ca Ioan 3.16-17, 2 Petru 3.9) includ relația lui Dumnezeu cu Melhisedec (Geneza 14), Rahav (Iosua 2), Ninive (Iona 3), regina din Șeba (1 Impărați 10), și alții. Se folosește Fapte 14.17 “măcar că, drept vorbind, nu S-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug şi v-a umplut inimile de bucurie.“, și Romani 2.15, verset deja amintit.

Inclusivismul consideră această mărturie/revelație generală mai mult decât una pregătitoare pentru primirea și răspunsul la revelația specială. Harul mântuitor poate fi mediat prin revelație generală (natură, istorie, conștiință, etc) nu doar prin revelație specială. Nu cred că fratele Eugen se duce în direcția asta, dar din cele citite aici nu cred că fratele Daniel este convins că ceea ce spune fratele Eugen nu implică automat inclusivismul.

Pluralismul

Pluralismul respinge toate trei ne-negociabilele exclusivismului, afirmând paritatea tuturor religiilor ca fiind căi valide pentru a obține mântuirea (potrivit metaforei: diferite poteci pot conduce toate către vârful aceluiași munte).  Nu cred că este nevoie să intru în detalii.

Așadar…

Vreau să fiu inclusivist dar nu pot, în sensul tipic, pentru că nu văd o cale de a beneficia de lucrarea lui Cristos fără a crede în Dumnezeul trinitar. Celelate religii sunt orientate în alte direcții, se învârt pe axe diferite, pun alte întrebări, și caută împliniri religioase de alte tipuri, și folosesc alte metode.

Pe de altă parte, sunt de acord cu fratele Dănuț “orice adevăr este adevărul lui Dumnezeu”. Și acest adevăr are implicații vaste pentru care nu avem loc aici. Cred că Dumnezeu are drept, putere și influență peste toată creația, și că până și dușmanii se luptă împotriva lui de pe terenul lui. Ateii îi dau palme stându-i în poală. Mai mult, cred că (pe lîngă discontinuitate) există și o continuitate între revelația generală (preparatio evangelica), poate chiar crâmpeie/cârlige de evanghelie. Dumnezeu lucrează și dincolo de granițele contextului creștin. Pot fi revelații de la Dumnezeu chiar în alte religii, dar doar în Cristos avem revelația lui Dumnezeu întrupat în Isus din Nazaret. Cred că pot să cred aceste lucruri fără să fiu inclusivist. Mai mult, cred că bazat pe 1 Petru 3.15, trebuie să fim pregătiți să dăm socoteală de nădejdea din noi cu bunătate și respect, și să o facem în mod harnic.

Pentru noi cei împrăștiați peste glob asta înseamnă că trebuie să dezvoltăm o competență pentru dialog cu aproapele nostru de altă religie, nu de pe o poziție de învățător/judecător, ci de pe o poziție de martor umil. Nu mă mai repet. Poziția aceasta este  o versiune de engaged exclusivism (exclusivism angajat), termen inventat de Timothy C. Tennent (vezi Christianity at the Religious Roundtable- Evangelicalism in Conversation with Hinduism, Buddhism, and Islam). Ravi Zacharias este unul din cei care recomandă cartea, în spatele copertei.

O altă poziție interesantă este cea a lui Leslie Newbigin in The Gospel in a Pluralist Society. Le cer celor cu sistematica solidă să decidă koșheritatea poziției. Newbigin (p. 182) respinge etichetele pluralist, inclusivist și exclusivist.  El afirmă unicitatea și radicala importanță a revelației harului lui Dumnezeu in Isus Cristos, respingând inclusivismul (după spusele lui) care consideră religii necreștine ca și vehicole de mântuire (oare redefinește inclusivismul in direcția pluralismului?). Pe de altă parte refuză să nege posibilitatea mântuirii tuturor necreștinilor (afirmă implicit posibilitatea mântuirii unor necreștini). Această mântuire trebuie să fie tot prin Cristos, și nu prin religia pe care o practică. (Cum exact se întâmplă asta?).

Poziția lui Newbigin (și cred că și John Stott, CS Lewis și Billy Graham (?) în anii lui târzii), cred că este considerată inclusivistă de exclusiviști și poate exclusivistă de inclusiviști. Eu o văd ca și inclusivism++ pentru că afirmă primele două ne-negociabile din pozitia exclusivistă, nu afirmă că toți primesc o șansă de mântuire (inclusivism), și afirmă pe Cristos ca singura cale/ușă. Dar cum ajung unii pe cale? Și mai mult, trebuie să știu cum pentru ca să o accept ca posibilitate?

Eu sunt undeva între engaged exclusivism și poate poziția lui Newbigin, dacă reușesc să-l înțeleg. Help? Mulțumesc anticipat celor care îmi răspund cu folos. Sunt multe de judecat și de cântărit. Există o cantitate de suport textual pentru fiecare din aceste poziții. Ce ziceți despre engaged exclusivism (Tennent) și poziția lui Newbigin? Mai sunt și alții pe acest spectru dintre exclusivism și inclusivism, dar cunosc doar nume și nu am citit despre vederile lor.  Vreau să învăț, nu să mă cert.

Cer scuze românilor pentru româna mea. Am plecat de mult și singura mea stimulare intelectuală în limba maternă este pe blogul acesta.

12 Comments

  1. alincristea

    Reblogged this on Romania Evanghelica.

    Reply
  2. Eugen

    Cu privire la punctul trei din poziția exclusivistă (”Mântuirea vine doar prin pocăință și credință în lucrarea lui Cristos pe cruce, și nimeni nu poate fi mântuit fără un act explicit de pocăință și credință bazat pe cunoașterea lui Cristos”), întrebarea este aceasta:

    Cum se mântuie cei ce nu au avut niciodată șansa să audă de Cristos (înainte și după venirea lui), și astfel nu au avut niciodată șansa să răspundă cu credință chemării lui explicite?

    Reply
    1. Călin Popa

      Problema cu poziția exclusivistă (cum este descrisă aici) este că pare să fie cam asimptotică. În modul cel mai pur, toți cei care nu l-au acceptat pe Cristos sunt ca și cum l-ar fi respins. Puțini exclusiviști nu califică punctul 3 pentru cei care nu au avut ocazia să audă sau abilitatea să decidă. Probabil majoritatea exclusiviștilor acceptă categoria/eticheta pentru a indica că nu acceptă ideea că revelația generală poate duce la mântuire (separandu-se de inclusiviști). Etichetele astea ne ajută și ne limitează. Nu reprezint categoria și s-ar putea să greșesc în cele ce urmează.

      Unii exclusiviști văd o separare între timpul dinaintea lui Cristos, aplicând ne-negociabila 3 doar de Isus până azi. Cei dinainte au avut un fel de credință de tip Avraamic. Alții spun că vor fi judecați după alte criterii. Alții lărgesc excepția și sugerează o cale separată de mântuire pentru evrei și alta pentru neamuri. Unii adaugă excepții pentru copii și cei cu limitări mentale.

      Cum se mântuie cine nu a auzit? Nu se prea mântuie fără pocăință și credință ca răspuns la adevărul Evangheliei. Dumnezeu nu le datorează tuturor o șansă să audă. El se îndură de noi de milă și prin har. El nu datorează echitate în ofertele lui pentru oameni. Dreptatea cere echitate, mila nu. Să fim dar mulțumitori.

      Exclusiviștii tind să vadă o completă discontinuitate între alte culturi și religii și missio Dei. Tot ce nu-i explicit pentru Dumnezeu, este împotrivă. Escatologia se potrivește cu acest worldview.

      Reply
  3. Alexandru Nădăban

    Nu se PREA mântuie fără pocăință și credință? ce vrea să zică PREA?

    despre ce fel de mîntuire vorbim?

    sunt exemple ce nu cad sub această incidență în vt. de exemplu cum putea, dacă ilustrația nu a fost una fictivă, fără acoperire practică, doar ilustrativă, săracul lazăr să fie în sînul lui avraam înainte de moartea lui cristos și conform cum a ajuns acolo?

    apoi dacă citim fericirile, sub ce incidență cad ele? de ce nu zice isus ferice de cei mîntuiți?

    în nt sunt cîteva exemple în care se spune cei ce au făcut ceva practic au fost mîntuiți. nu e doar vorba de răsplată că ăialalți sunt trimiși în pedeapsa veșnică. sau atunci vorbim de două mîntuiri: una pe termen scurt și alta pe termen lung. și nu e cazul.

    în plus, evreii s-au confruntat cu moartea de sabat abia în timpul macabeilor. pînă atunci unde se ducea evreul după moarte? în ce mîntuire?

    just asking… or commenting

    Reply
    1. Călin Popa

      Speram ca cineva comfortabil cu eticheta de exclusivist să ne lumineze. Întrebarea lui Eugen era cu referință la poziția exclusivistă. Pe de o parte nu vreau să creez o caricatură. Pe de altă parte nici nu am găsit o alternativă exclusivistă satisfăcătoare. Evit să generalizez pentru că sunt mai multe poziții exclusiviste. În ce-i privește pe evrei, avem un spectru de la cei care spun că (aproape?) toți evreii sunt mântuiți din cauza lui Avraam, până la cei care spun că legea nu a mântuit pe nimeni, și că de aceea toți evreii au nevoie de ne-negociabiele 1,2 și 3.

      Sunt de accord cu tine în ce privește exemplele care le oferi. Mai mult, cred că mântuirea a fost dintotdeuna prin credință. Și cred că așa cum scrii credința s-a manifestat în fapte. Nu este nici o altă cale de a fi mântuit decât prin moartea și învierea lui Isus Cristos. Toți cei dinainte de Cristos care se mântuiesc, se mântuiesc prin jertfa lui Cristos în ciuda faptului că nu au auzit de el și nu l-au cunoscut, în ciuda faptului că au avut cunoștințe limitate despre Dumnezeu, și mai ales despre Cristos. Toți cei care nu au auzit de El de la Cristos până azi, dacă sunt mântuiți, sunt mântuiți prin jertfa lui Cristos.

      Din câte am citit (cine citește să mă corecteze), exclusiviștii se opun categoric oricărei separării al aspectului epistemologic al mântuirii de cel ontologic, și de aceea ei nu sunt de accord cu idea că cineva poate fi mântuit prin jertfa lui Cristos fără ca să audă de ea sau fără să aibă o anume înțelegere a mântuirii prin credință. Eu aș putea să mă leg de formularea ne-negociabilei 3, și să întreb dacă nu cumva rămân afară și cincisprezece secole de creștinism.

      Evreii au avut parte de revelație specială și putem spune că credința unora li s-a socotit ca neprihănire, ca în cazul tatălui Avraam. Vorbesc de credincioși adevărați, nu de fățarnici și manipulatori. Au fost (care au fost) credincioși lui Dumnezeu, care trăiau în integritate și în dragoste de aproape, nădăjduind în promisiunile lui Dumnezeu. Dar ce se întâmplă cu ei de două milenii? Unii sunt foarte indulgenți și spun că cei ce resping pe Cristos nu li se socotește, că o fac din ignoranță și loialitate de tradiția lor care are rădăcini bune. Vor primi încâ o șansă pentru că Dumnezeu îi datorează lui Avraam? Alții spun să nu-i evanghelizăm, că îi facem să-l respingă pe Cristos, facându-se astfel mai vinovați. Alții sugerează două căi complet paralele și separate. Evreii care se pocăiesc schimbă linia. Schimbă modul în care pot fi folositori lui Dumnezeu.

      Întrebarea unde ajungem în mod inevitabil este cea a celor care nu au avut access la ceea ce numim revelație specială. Nu cred că contează timpul sau locul unde au trait. Dar cei care au auzit o prezentare incompletă sau eronată? Câtă eroare putem avea și tot să ne mântuim? Câtă eroare putem auzi și să fim justificați în respingere? La un punct întrebăm și noi, nu foarte diferit de curiousul apostol Petru “Doamne, dar cu acesta ce va fi?”. Și pentru că un răspun de genul “Ce-țI pasă ție? “ ne lasă lucrurile cam misterioase pentru gustul nostru, ne apropiem cu grijă de marginea de unde putem spune “nu știm“.

      Înclin să cred că Dumnezeu judeca diferit pe cel ce-l respinge pe Cristos de cel ce nu are habar. Deși nu cred că pot să spun că Dumnezeu oferă tuturor șanse egale să-l accepte sau să-l respingă, eu (cam ca și Newbigin) rămân deschis posibilității că Dumnezeu lucrează și chiar mântuiește în afara (și poate în ciuda) lucrării de evanghelizare a bisericii, dar nu în afara lucrării lui Cristos. Nu înțeleg de ce cazuri de genul acesta care s-au întâmplat în vechime nu s-ar mai întâmpla și azi. Sunt deschis posibilității că aceștia au primit revelație suplimentară celei generale. Se poate că au primit-o după ce au răspuns în mod pozitiv celei generale (Surpriză? Nu cred.). Categoriile acestea ale revelației și harului ne ajută dar ne și limitează.

      Încă aștept răspuns și critică la ideea beneficierii de jertfa lui Cristos de către cineva care nu a auzit de ea.

      Reply
  4. DanutM

    Reblogged this on Persona and commented:
    Iata aici inca o postare pe care o socotesc importanta si pe care n-am reusit s-o rebloghez in timpul calatoriei mele in America Centrala.

    Pentru claritate, precizez ca termenii ‘exclusivism’ si ‘inclusivism’ folositi de mine in comentariile la postarile anterioare ale lui Eugen Matei nu se refera la cristologie – asa cum este cazul in comentariile de aici ale lui Calin Popa, ci la teologia culturala. Intre cele doua este o legatura, dar cei doi termeni au sensuri sensibil direfite in aceste doua domenii.

    Reply
  5. Maria Istoc

    Pentru Calin Popa. Ce deosebire este intre inclusivisti si universalisti si de ce folosim cuvintul inclusivisti? La unele din intrebarile puse raspunde teologul francez Henri Blocher in articolele pe care le-am postat pe PARNASSIENNNE PASSAGERE anul trecut si poate e cazul sa termin traducerea pentru ca pina la urma nu am tradus ultimul capitol. Exista cred si un mister al lui Dumnezeu care nu putem sa il patrudem si cred ca indurarea si dreptatea lui sunt nemarginite.

    Reply
    1. Eugen

      Cred că se folosește termenul „inclusivism” și nu „universalism” pentru că nu se afirmă mântuirea universală ci doar oferta universală a mântuirii, fără cunoașterea specifică a lui Cristos. Totuși, Dumnezeu va judeca pe toți, și nu toți vor fi mântuiți, ci doar aceea ce au răspuns revelației primite. Oricum, limbajul nu îi aparține lui Călin ci tipologia este oarecum consacrată în teologia creștină a religiilor.

      Reply
  6. Maria Istoc

    Cit despre orice adevar este adevarul lui Dumnezeu folosit de Manastireanu nu ii apartine, era bine sa citeze pe cel ce-l foloseste si apoi depinde de definitia pe care o dam adevarului. Imbratisez pozitia lui Jacques Ellul care face o diferenta intre adevar si realitate. Adevarul fiind doar unul – Christos. “Eu sunt calea, adevarul si viata.”

    Reply
    1. Cal

      Mulțumesc pentru articol, Maria. Am învățat câte ceva din el. Ti-am scris un commentaire 🙂 . M-am gândit să elaborez un pic ideea că orice adevăr este adevărul lui Dumnezeu.

      “Orice adevăr e adevărul lui Dumnezeu” (all truth is God’s truth) cred că este atribuită lui Calvin care prelucrează/parafrazează pe Augustine. Fără îndoială că fiecare venim la punctul acesta cu bagajul nostru, și s-ar putea că unii ajung aici după bătălii în care fraza aceasta a fost abuzată de “inamic”. Dacă cuvintele Scripturii sunt folosite ca justificație pentru fals și abuz, există vreo speranță pentru orice alte cuvinte pe care le spunem? Eu mă întreb, ce ar fi dacă aș spune că orice este frumos este a lui Dumnezeu, sau orice este bun este a lui Dumnezeu? Nu cred că adevărul din alte domenii, din alte religii, din alte culturi este problema noastră, ci abilitatea noastră să le integrăm sub domnia și în dragostea lui Cristos. A spune că tot adevărul, frumosul și bunătatea sunt adevărul, frumusețea, și bunătatea lui Dumnezeu înseamnă a-l recunoaște pe el ca sursă ultimă, și a-i da slavă.

      Cu alte cuvinte, văd lumea nu în primul rând ca o problemă cu care mă lupt, ci o realitate în care Dumnezeu lucrează. Pericolele pervertirii nu acoperă realitatea, ci ne dau dureri de cap și ocazie de transpirat în procesul smulgerii spinilor ți mărăcinilor. Oare nu ne retragem noi din rolul pe care l-am primit dacă de dragul lui Dumnezeu pictăm chipul șarpelui peste toată creația, și ne baricadăm ca să nu fim înșelați sau seduși sau exploatați? Atunci scăpând de înșelăciunea directă a șarpelui, îi facem voia fiind safe și ajungem pe măinile Dumnezeului celui viu. Eu nu spun că tu spui asta, însă unii care reacționează violent la această frază vin cu astfel de poziții. Poate proiectez opinia asta unde nu-i nevoie, datorită unei alte discuții recente.

      Ai vrea să adaugi o idee sau să contribui cu un răspuns la postarea aceasta, și mai ales la punctele de răscruce? Eu am o nemulțumire, și anume faptul că discuția este cam antropocentrică. Ce se întâmplă dacă o plasăm în contextul mai larg a missio Dei? Am ajuns aici ca parte a discuției despre numele lui Dumnezeu și cunoașterea de Dumnezeu prin revelație generală în alte culturi și religii. Invitația este pentru toți, nu doar pentru Maria.

      Reply
  7. Maria Istoc

    Articolele traduse din Henri Blocher se intituleaza Vom merge cu totii in paradis?

    Reply
  8. Maria Istoc

    Sunt de acord. Acesta este si abordarea filozofica, abordarea filozofilor greci care cautau si recunosteau un bine suprem. Este adevarat ca si binele si frumsetea, eu am scris o serie de articole, mai bine sau mai putin bine, intitulate La bequté sauvera le monde. Sigur, binele, frumosul sunt izvorite din Dumnezeu si daca Augustin preia formula, o prea mai tirziu si Dostoevsky dar nu sunt sigura de Calvin, este pentru ca este influentat de filozofia greaca. Cautarea a fost de demult nu doar de cand suntem noi. Si ma gadeam la ce ati scris, sau la ce ai scris cu privire la mintuire. Adevarat mintuirea este prin cruce in perspectiva si in retrospectiva. Cum? Nu cred ca as putea sa iti raspund. Sau depinde ce inseamna acel CUM.

    Reply

Leave a Reply to alincristea Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.