Chibzuieli

Carte: Căderea în ritual (1) – Formă și structură

Iosif Țon, Căderea în ritual: Cum s-a ajuns aici? De ce? Care este soluția? (Oradea: Cartea Creștină, 2009).

În sfârșit, mi-a parvenit! A durat exact o lună. Comandată pe internet pe 1 Mai, poștașul a adus-o la ușă pe 30 Mai. Cerea semnătură și n-am fost acasă, așa că am ridicat-o de la poștă pe 31 Mai. Ce-i drept, am comandat două cărți și am fost cam dezamăgit să primesc doar una, dar diferența în $$ mi-a fost returnată. Prima experiență de a comanda cărți din Romania pentru a fi trimise prin poștă a fost un succes cu posibilități semnificative de îmbunătățire a procesului.

Trecând la text, propun o analiză în mai mulți pași, probabil trei, pe care îi voi separa în postări separate pe blog. În primul pas, cel de față, voi comenta structura și forma textului. Pe viitor vreau să abordez teza cărții și aspecte de conținut ideatic, după care probabil voi încheia cu câteva observații personale generale – dacă tot mă muncesc, să mă și delectez puțin :). Doamne-ajută!

Citind cartea, mare mi-a fost mirarea pe când am trecut de pagina o sută să constat că sunt tot în introducere! Cartea are trei părți:

  • Partea I: Introducere (174 pagini ori 64%),
  • Partea II: Religia Românilor (33 pagini ori 13%),
  • Partea III: Europa la începutul mileniului al treilea (41 pagini 15%).

Încă n-am citit o carte a cărei introducere să fie mai mult de jumătate din text :)! Probabil structura poate fi ușor corectată divizând lunga introducere în secțiuni mai mici cu una dedicată unor „Considerații generale” sau „Background.” În orice caz, acesta a fost primul semnal că firul logic al volumului ar putea urma diferite întortocheri.

Cititul în sine n-a fost mai puțin frustrant. Frustrarea a fost cauzată de faptul că toată cartea pare să fie un fel de puzzle alcătuit din piese culese din toate domeniile, de la istorie bisericească la teoria religiilor, sociologie, demonologie, etnografie, ș.a.m.d., pentru a crea o perspectivă interpretativă după intenția autorului. Acesta nu-i un bai, din moment ce textul se vrea un fel de abordare interdisciplinară a subiectului. Baiul este că totul este pus împreună din citate extinse, culese de peste tot, încât până la urmă te întrebi ce procentaj din conținut este al autorului și ce procentaj este al altora. Unele citate sunt din diferite cărți, altele din Scripturi, ca în imaginea alăturată dată ca exemplu. Cu alte cuvinte, prea multă reproducere de alte texte și prea puțină analiză.

Uneori citatele sunt atât de lungi și lipite unul de altul încât este greu să distingi dacă ideile înșiși sunt ale autorului sau ale altcuiva. Frustrarea devine și mai mare atunci când șiruri întregi de citate sunt date fără sursă – un aspect nu tocmai permis pentru un material care vine de la un doctor în teologie, iar textul are note de subsol, semn că se vrea un text de specialitate. Dacă este un text de specialitate, ar fi fost extrem de folositor ca citatele care trec de 3-4 rânduri să fie citate-bloc (blockquotes). Totul ar fi fost mult mai ușor de citit și mai clar, dar ar fi și scos în evidență una din deficiențele materialului. Poate pentru că funcționez într-un mediu diferit așteptările mele sunt altele, cultura editorială nefiind la fel de pretențioasă în Romania, dar nu cred că așa cum este aș avea vre-un succes să trec un astfel de text de o editură respectabilă în SUA. Aceasta nu vrea să spună că materialul nu este vrednic de publicare, ci că ar avea nevoie de mai multă șlefuire.

O altă sură de frustrare pentru mine am reîntâlnit-o mereu la Iosif Țon, și anume tendința către interpretări simpliste și trasări de linii drepte de la punctul A la punctul B în istoria care în fapt, pentru orice istoric atent este de cele mai multe ori mult mai complexă decât lasă domnia sa să se înțeleagă. Orice analiză aptă a unui text, idei sau situații presupune cel puțin doi pași. Primul este efortul și voința să înțelegi materialul analizat în termenii lui însuși (nu în termeni interpretativi). Al doilea pas este să purcezi cu atenție către interpretare, distingând între original și interpretare. Desigur, nu există obiectivitate absolută, dar capacitatea să-ți recunoști preconcepțiile și prejudiciile personale face parte din exercițiul academic la care autorul nu excelează. Pentru mine acesta a fost unul dintre motivele pentru care nu am mai citit substanțial din ce a produs Iosif Țon în ultimii ani. Cu acest text fac o excepție. Sper să se merite :).

Mă întreb în retrospectivă ce fel de material este cel pe care l-am citit. Dacă îl încadrez într-un demers academic nu cred că sunt prea credincios intenției autorului și nu pot fi nici prea măgulitor. Mi se pare că autorul în mod clar solicită răspuns și de la intelectual și de la omul de rând. Dacă îl încadrez în genul literaturii poporale, simpla pomenire a surselor: Taylor, Frazer, Freud, Durkheim, Eliade, Evans-Pritchard, Xenopol, Onciul, Iorga, neagă această calitate. Așadar, ca să nu moară cititorul de seriozitate, o încadrez poetic astfel (cum aș caracteriza și blogul meu de altfel – dar care sper să fie mai bine structurat):

De la academici adunate,
Cu scop amalgamate,
Frumos re-împachetate,
Și apoi la laici date!

Oricum, caracterizarea mea tentativ-glumeață nu vrea să afirme că materialul este nedemn de atenție. Un demers de acest gen din perspectivă evanghelică se cerea demult. Nu l-aș fi dorit pe acest ton de la Țon, dar nici multe fețe bisericești capabile să pornească un asemenea demers în alți termeni nu se prea găsesc printre evanghelicii români. Sau dacă sunt, este totuși o criză de voluntari.

Cam atât despre structură și formă, într-un alt post voi trece la conținut.

8 Comments

  1. Dyo

    Reblogged this on Frică şi cutremur and commented:
    Salut cu bucurie acest demers al lui Eugen Matei. Am facut si eu o serie de articole pe “Credinta adevarata” cu mai putine pretentii academce – adica la un nivel mai “poporal” – si ma bucur ca se gaseste interes si pentru realizarea altor analize.
    PS. Ceva imi spune, citind acest articol, ca unele metehne constatate in cartea analizata de mine nu au disparut din felul de a argumenta al lui Iosif Ton … Astept cu nerabdare continuarea!

    Reply
  2. Alexandru Nădăban

    mi se pare si mie ca e introducerea cam lunga. la asta pacatuiesc si eu. dar pina la urma cartea in discutie nu e o teza de doctorat, nu? poate omu sa fie si creativ.

    in ce ramura a teologiei ai incadra lucrarea?

    dupa ce s-a produs ruptura de ţon la oradea, ţon iosif a participat la una dintre sedintele sesiunii de comunicari “teologice” in care si-a expus citeva idei, printre care si ceva despre rit si cler. daca imi aduc aminte corect (s-ar putea sa gresesc) acestea erau plasate undeva in sec IV dupa decretul de la milano, fara sa existe o argumentatie solida. nimeni nu a pus intrebari.

    personal inclin sa cred ca acest fenomen de institutionalizare în care ritualizarea joaca un rol hotărîtor era deja in desfasurare in sec I si ca a fost o tranzitie lenta, probabil accelerata dupa sinodul de la Niceea 325.

    Reply
    1. Eugen

      De acord, nu este o teza de doctroat, dar este un text tehnic. Dar nici asta nu contează. Ce contează, cred eu, este conținutul, care de fapt dezvoltă și argumentează în mod extensiv o componentă majoră a tezei cărții. Aceasta nu este doar o introducere. Nu este un păcat de moarte – se poate ierta prin ritualuri :), dar nu strică să adaptăm forma conținutului. Ajută la înțelegere. Ce s-a întâmplat cu simțul estetic evanghelic? 🙂

      În această carte Iosif Țon plaseasă corect procesele de instituționalizare și ritualizare mult mai devreme, cu Ignațiu, deci pe la începutul sec. ii. Este de aștepatat ca materialele scrise de la această dată să reflecte tendințe și practici mai timpurii, deci de prin sec. i.

      Reply
  3. DanutM

    Reblogged this on Persona and commented:
    In sfirsit cineva face si o analiza serioasa a acestei carti derutante. Multumesc, Eugen.

    Reply
  4. Pingback: Carte: Căderea în rigual (2) – Teza « Chibzuieli

  5. virgilc

    Reblogged this on Germania Evanghelica and commented:
    Eugen Matei, profesor la Seminarul teologic Fuller, despre Caderea in ritual (Iosif Ton).

    Reply
  6. Dar mai există o dimensiune a lucrării lui Dumnezeu.
    Dacă o generație de tineri vor accepta să-și schimbe gândirea după gândirea Domnului Isus și vor începe și ei să aștepte ca predicarea lor să fie însoțită de Dumnezeu de semne și minuni, lucrul acesta va demonstra întregii Românii și Europei întregi că Evanghelia Împărăției nu stă în vorbe, ci în putere și în fapte, prin Duhul Sfânt! Atunci lumea va vedea slava lui Dumnezeu!
    Nu pot încheia fără să revin la subiectul cel mai important pe care mi l-a pus Domnul pe inimă: sfințenia vieții.
    Înainte de orice altceva suntem chemați să o rupem cu orice păcat cunoscut din viața noastră și să dezvoltăm pasiunea de a fi oameni după chipul Domnului nostru. Numai într-un climat de sfințenie se va putea declanșa minunea unei mari treziri spirituale în România. Iată de ce eu mă voi concentra în continuare pe a aduce Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu, care este Evanghelia refacerii chipului lui Dumnezeu în om, Evanghelia sfințeniei. Și în domeniuil acesta ne izbim de aceeași problemă: lipsa de credință a oamenilor ”modernizați” care spun că nu este posibil să trăiești aici, în cultura noastră coruptă, o viață de sfințenie.
    Chemarea pe care ne-o face Cuvântul lui Dumnezeu este: ”să ne ducem sfințirea până la capăt, în frica de Dumnezeu” (2 Cor.7:1). Cu alte cuvinte: ”să vă duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cu cutremur” (Filipeni 2:12). Iată ce înseamnă aceasta: ”ca să fiți fără pată și curați, copii ai lui Dumnezeu vără vină (ireproșabili), în mijlocul unui neam ticălos și stricat (corupt), în care străluciți ca niște lumini în lume ținând sus Cuvântul vieții” (Filipeni 2:15-16).
    Dumnezeu ne pune la dispoziție și puterea necesară pentru a împlini această poruncă.
    Dar și în acest domeniu este nevoie de învățătură sistematică și de acceptarea mesajului Domnului Isus că voia lui Dumnezeu este să se facă aici pe pământ așa cum se face în ceruri. Lucrul acesta îl v om face într-o altă scriere.
    Prin venirea Fiului lui Dumnezeu la noi, Cerul invadează pâmântul; Supranaturalul invadează naturalul; Supranaturalul devine naturalul! Sfințenia vieții este parte integrantă și esențială a acestui Supranatural! Noi ne punem la dispoziția Lui să lucreze acest supranatural prin noi!

    Reply
  7. Pingback: Carte: Căderea în ritual (3) – Involuția religiei « Chibzuieli

Leave a Reply to Alexandru Nădăban Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.