Chibzuieli

Carte: Căderea în ritual (2) – Teza

Iosif Țon, Căderea în ritual: Cum s-a ajuns aici? De ce? Care este soluția? (Oradea: Cartea Creștină, 2009).

 Această postare este o continuare la:

Scrisă la doi ani după integrarea României în UE, cartea pe care o supunem atenție intenționează să fie un „ghid despre lumea de idei, de credințe , de concepții despre lume și viață” cu care românii se vor întâlni în UE, cu scopul să ne ajute la navigarea procesul integrării.

Pentru o mai bună înțelegere a tezei cărții este folositor să dau câteva citate reprezentative care constituie fondul pe care Iosif Țon își expune teza. Cartea însăși conține o serie de citate de acest gen, eu redau câteva din Dumitru Stăniloae de pe la anii `30, când în unele cercuri se discuta problema creierii unei uniuni europene. Stăniloae spunea că aceasta nu se poate realiza înaintea unei încreștinări profunde a Europei (Vezi articolul lui Stăniloae „Statelor Unite ale Europei?” în Telegraful Român 87/47, 1939 p.1, redat în Națiune și Creștinism). Procesul însă a fost tocmai contrar. În loc de încreștinare a avut loc un proces de secularizare, și iată că după aprox. 70 de ani, suntem în UE.

Să redau, așadar, câteva citate relevante, primul din Reflecții despre spiritualitatea poporului român (București: Elion, 2002), următoarele din diferite articole culese în Națiune și Creștinism (București: Elion, 2004), ambele de Stăniloae:

Se cuvine să punem în relief în exponatele ei faptul afirmat direct că poporul nostru s-a născut deodată ca neam românesc și creștin. El nu are o tradiție de viață precreștină, cum au alte neamuri, care, datorită acestui fapt, își pot arăta o ființă a lor chiar când slăbesc în credința creștină. (131)

Noi am avut un trecut unic…. Am fost un popor bun; bun nu numai în sensul negativ ci și pozitiv: un popor tenace în virtuțile creștinești. Numai așa se explică faptul unic în istorie că un popor fără conducător n-a putut fi slăbit sub ordinea morală. (39)

Analizând astfel fenomenul cel mai nou românesc în opoziție cu stările apusului, autorul (notă: referință la istoria bisericească a Păr. Ștefan Meteș) ne face să întrezărim un timp aproape când nu numai că vom crea o cultură originală alăturea de celelalte culturi naționale, ci vom fi învățătorii apusului și salvatorii lui prin introducerea într-o măsură și o formă unică a spiritului creștin în viața statului. (42-3)

În general creștinismul evanghelic păstrat în Răsărit prin Ortodoxie este un creștinism duhovnicesc spre deosebire de creștinismul occidental, care are un caracter raționalist, neduhovnicesc, lipsit de prezența reală a lui Hristos în oameni și în lume. (11)

Aceste citate reflectă curentul „Gândirea” dintre cele două războaie mondiale, al cărui mentor a fost Nichifor Crainic, dar elemente caracteristice acestuia nu lipsesc din ortodoxia românească până în ziua de azi. Până la urmă, teoria multora este și astăzi că românii (ca să nu zic ortodoxia) sunt salvatorii lumii :), iar românii care nu sunt ortodocși (à la moi :)), nu sunt în fapt români.

Din perspectiva unor experiențe nu tocmai pozitive legate de intrarea României în UE, cartea lui Iosif Țon este un fel de duș rece, bine meritat, cred eu, care intenționează să confrunte cititorul cu realitatea cu care ne confruntă impactul cu UE.

De cel puțin un secol și jumătate am fost hrăniți cu o literatură patriotardă care ne-a spus în toate felurile că suntem cel mai special neam dintre toate popoarele. Prin aceasta, ne-am făcut despre noi înșine o imagine extrem de încântătoare. Acum, însă, când intrăm între popoarele din Europa, suntem șocați să constatăm cât de rău suntem văzuți în Europa și cât suntem de disprețuiți pretutindeni. Imaginea pe care ne-au creat-o literații noștri despre noi înșine se spulberă dureros și jenant în fața modului umilitor în care se vorbește despre noi între aceste popoare (p. 13).

În acest moment este ușor de intuit, cred, unde bate Iosif Țon. Întrebarea parcă vine de la sine. Dacă poporul român este născut creștin (ortodox), și religia ortodoxă este intrinsec legată de identitatea acestuia, nu cumva cauzele situației în care se găsește acest popor trebuie căutate în această religie? Răspunsul autorului este pozitiv. Fundamentarea acestui răspuns, însă, este mult mai complexă, bazându-se pe o anumită interpretarea a evoluției religiei în istorie, și implicit a evoluției ortodoxiei care solicită atenția noastră în viitor. Pentru moment, am putea enunța teza cărții astfel:

Acum, când ca popor pentru prima dată în istorie avem șansa să ne alegem liberi credința, este înțelept să abandonăm păgânismul ritualist ortodox și să îmbrățișăm religia personală, spiritual-morală a Noului Testament, care este de tip evanghelic și ne oferă cea mai bună paradigmă de integrare în Uniunea europeană căreia îi aparținem în mod natural.

Pentru analiză propun să descompunem teza de mai sus în următoarele afirmații:

  1. Până în sec. ix poporul român s-a găsit în sferă de influență a creștinismului vestic/latin – nu cum am fost îndoctrinați până acum, în sfera creștinismului ortodox.
  2. Ortodoxia a fost impusă românilor de anumite circumstanțe istorice, prin cucerirea de către bulgari în sec. ix, și aceasta a avut efecte nefaste pentru națiune. Acum este prima dată în istorie când avem șansa să ne alegem credința liberi.
  3. Un studiu științific al originii și evoluției religiei dovedește că în istorie aceasta a degenerat dintr-o religie original monoteistă, de natură spiritual-morală, în diferite religii de tip ritualist-demonic. Ortodoxia este victima acestei căderi evidențiate de sincretismul religios păgân pe care îl promovează în ritualurile ei, cu implicații spirituale nefaste pentru neam.
  4. Soluția la această situație este întoarcerea la un creștinism autentic personal, de natură spiritual-morală, opțiunea cea mai bună fiind un creștinism de tip evanghelic. Acesta ne echipează mult mai bine să ne integrăm lumii europene căreia îi aparținem în mod natural.

Nu intenționez să comentez punctele 1 și 2. Acestea se preocupă de aspecte cu precădere de natură istorică și sunt prea puțin calificat sau interesat să mă ocup de ele. Este de dorit să o facă istoricii, mai ales cei nedominați ideologic! Iosif Țon își prezintă sursele interpretative, acestea pot fi evaluate de persoane calificate. În posturi viitoare voi selecționa pentru analiză unele aspecte cheie legate de punctele 3 și 4.

17 Comments

  1. DanutM

    Reblogged this on Persona and commented:
    A doua postare a lui Eugen Matei despre cartea lui Iosif Ton Caderea in ritual releva premisele evident anti-ortodoxe ale cartii.
    Pentru Ton explicatia derutei in care se afla in prezent Romania s-ar afla in influenta ortodoxiei.
    Daca evanghelicii romani ar fi mai putin derutati, poate ca l-as mai asculta. Ma tem insa ca deruta noastra perena este chestie de ADN stricat, si religia nu are mai nimic de-a face cu ea.

    Reply
  2. Dyo

    Reblogged this on Frică şi cutremur and commented:
    Nu înţeleg: cum se poate ca o religie evavanghelică personală să ne fie propusă ca opţiune corporatistă (vezi exprimări de genul “avem dreptul sa ne alegem” etc)? Mai cunoaşte Iosif Ţon o naţiune creştină pe pământul acesta care şi-a ales singură credinţa? Am mai discutat despre asta aici: http://dyobodiu.wordpress.com/2010/04/19/credinta-adevarata-3/

    Reply
  3. un ortodox

    am citit in urma cu cateva saptamani ceva legat tot de asa-zisul ritualism ortodox. consider ca parerile protestante vizavi de acest subiect sunt destul de putin ancorate in realitatea propriu-zisa, astfel ca sunt subiective. concret, orice lucru, pentru a fi corect si coerent trebuie sa aiba o logica, un desfasurator exact, o regula, o randuiala, un ritual (ca termen bisericesc). ce ar fi daca SFANTA LITURGHIE nu ar avea o schema, si toate parohiile ar face dupa cum ii taie capul pe slujitori? sau daca botezul nu ar avea o randuiala si niste rugaciuni precise? deci, din punctul acesta de vedere nu vad unde este problema.
    mai departe, painea pentru slujire se numeste prescura, cutitul cu care se taie se numeste copie, paharul in care se pun sfintele se numeste potir, punerea painii pe disc se numeste proscomidie (ca doar nu “om” lasa-o fara nume) etc.
    aceste randuieli sunt firesti, altfel totul ar fi haotic. ca unii confunda ritualul slujirii cu credinta, e problema lor. sunt doua lucruri care merg impreuna, complementare, dar care nu pot fi confundate, desi se intrepatrund. la voi, la protestanti, nu exista reguli dupa care se desfasoara serviciul religios? fiecare face cum ii da prin minte? ciudat!
    apoi, sa vina acest domn Ton si sa sugereze ca ortodoxia inseamna regres social, il invit sa cerceteze istoria ortodoxiei romanesti, sa vada cum ierarhi de seama ai bisericii noastre (Andrei Saguna, Dosoftei etc.) au adus lumina culturii (si, implicit, a a civilizatiei) in randul oamenilor, in vremuri intunecate; sau sa vada despre scolile manastiresti (cercetati, nu stau sa enumar, nu e locul), care, la un moment dat, erau aproape singurele din tara.
    apoi, intr-adevar, ca / convine unora sau nu, a fi roman inseamna a fi ortodox, si aceasta in raport cu cei cel putin 1000 de ani de romanitate ortodoxa. normal ca protestantii cauta motive sa infirme acest lucru, invocand tot felul de aspecte istorice, dar, fara intentia de a va ataca in vreun fel, totul e zero. istoria ortodoxiei si cea a romaniei aproape se confunda. cei avizati stiu. nu va exclude nimeni din tara si credinta, doar vedem lucrurile corect.
    CONSIDER CA AR TREBUI SA AVEM ABORDARI CORECTE, FRATESTI, SA EVIDENTIEM CE AVEM IN COMUN, SI SA CAUTAM PACEA.
    am discutii cu multi sectari, iar ceea ce ma dezamageste este obtuzitatea a multi dintre ei. am observat ca cei care mai si studiaza, nu doar inghit ce li se serveste, sunt mult mai largi in abordare. ceilalti……….
    acestea fiind spuse, tot binele tuturor si Dumnezeu sa ne binecuvinteze pe toti!

    Reply
  4. Alexandru Nădăban

    ma gindeam eu ca e ceva putred in ritualul ala de vreme ce a ajuns “rigual” 🙂

    Reply
    1. Eugen

      Cred că trebuie să încetez să bloghez după 1 am și să-mi verific dioptriile la ochelari :).

      Reply
  5. Alexandru Nădăban

    mie mi se pare că teza, asa cum ai prezentat-o, ca eu nu am citit cartea, este identica cu teza bisericii calviniste maghiare din perioada reformei in transilvania. ea este reprodusa cu precadere in scrierile multor istorici ortodocsi fiind dedusa din conditiile puse de superintendentii maghiari bisericii ortodoxe diunb transilvania. mi se pare ca e o greseala de neiertat ca dupa 400 de ani sa reiei in necunostiinta de cauza (presupun) o teza veche si falsa.

    pct 1-2: ortodoxia nu a fost impusa de bulgari ci limba slavona ca limba liturgica. s-ar putea discuta pina unde au ajuns episcopii ortodocsi in vest, dar asta e alta discutie.

    pct. 3: apoi, nu cred ca ortodoxia a detinut monopolul asupra ritualului. acelasi lucru s-a petrecut si in catolicism. o spun reformatorii si prereformatorii si se vede ce au facut ei ca sa iasa dintr-un ritual numai pentru a ajunge in altul.

    in primul rind mi se pare ca ar fi trebuit sa fie analizate nevoia de ritual, justificarea puterii prin ritual si incarcatura psiho-sociala a ritualului la nivel individual si colectiv. dar pentru asta trebuie sa mai citesti si niste autori francezi 🙂

    nu stiu daca ar trebui criticat slaniloae pentru ceea ce si-a inchipuit el ca a fost ortodoxia si românismul, dar mă gîndesc că asemenea pozitii patriotice si-au asumat si alti teologi mai devreme de staniloae. mai ales rusii… mai degraba l-as amenda pe staniloe pt afirmatia ca poporul român a reusit sa conserve ceva in ciuda faptului ca nu a avut conducatori. straniu…chiar n-a avut?

    in ace

    Reply
    1. Eugen

      Bineânțeles că teze asemănătorae erau în funcție la toate națiile din jur. Legătura nație sau principat-religie merge înapoi în timp, la anumite evoluții istorice – am atins puțin chestia asta în altă parte. În Transilvania cel puțin, ortodocșii au preluat regulile jocului impuse de alții, când catolicii, luteranii, calvinii și unitarienii erau religii recunoscute, iar ortodocșii au fost doar tolerați. Aici ortodocșii s-au identificat cu românii, deși uniații au căutat o altă cale. Cum spui, după 400 de ani, lumea și regulile jocului s-au schimbat, dar unii vor să funcționeze în continuare după cele vechi.

      Eu n-am citit autorii francezi 🙂 dar mi se parte evident că toată lumea are ritualui. Iosif Țon însă operează cu o concepție foarte specifică de ritual, de unde toată confuzia și deruta. Voi ajunge și la aceasta la un moment dat.

      Reply
  6. Alexandru Nădăban

    in acelasi timp, ca sa reiau, nu cred ca istoria demonstreaza ca punctul 4 “întoarcerea la un creștinism autentic personal, de natură spiritual-morală, opțiunea cea mai bună fiind un creștinism de tip evanghelic. Acesta ne echipează mult mai bine să ne integrăm lumii europene căreia îi aparținem în mod natural. este valid.”

    ramine doar chestia cu morala. n-ai cum sa explici succesul sau emanciparea unui popor prin aderarea la o religie cu un dumnezeu care se implica personal sau cu indivizi care il fac pe dumnezeu sa se implice personal, popoarele sau natiunile care s-au bucurat de un trecut glorios nu au avut parte de asa ceva. teza se vrea una triumfalista ca daca s-ar intimpla asa ceva atunci românii ar deveni natiunea acea mai cea. este o chestie cu totul ipotetica. tot asa s-ar putea demonstra ca daca la waterloo nu existau doua erori, sarja lui ney si intirzierea lui grouchy, napoleon ar fi fost in continuare imparat.

    m-ar interesa mai degraba sa vad cum ar putea explica i.ton succesul crearii româniei mari in ciuda tezei pe care o sustine.

    justitia, dreptatea care nu se face si coruptia este cea care roade si cangreneaza poporul român. de ce japonezii fara sa fie evanghelici sunt in virf, dupa ce au pierdut al doilea razboi mondial si au incasat 2 bombe atomice. hai sa nu ne uitam numai la religie!

    din punctul asta de vedere teza mi se pare puerila. dac-ar fi fost chiar asa de buna ar fi elogiat-o chiar si criticii traditionali ai lui iosif ton şi “outsiderii”.

    Reply
  7. Cultura Onoarei Imparatiei lui Dumnezeu…Manifestul Imparatiei…Evanghelia completa a Imparatiei… predicate si acum de Pastorul Bisericii Crestine Romane Bethel Dr. Iosif Ton vor triumfa / vindeca ” cangrena ” culturii neamului cazut in ritualuiri istorice, pro sau neoprotestante…

    Reply
  8. Viliga Valentin

    Referitor la punctul 1 si 2 as dori sa fac niste precizari, fiind nu doar ortodox ci si un pasionat de istoria bizantina(incercand sa o fac fara conditionari confesionale):
    1. Până în sec. ix poporul român s-a găsit în sferă de influență a creștinismului vestic/latin – nu cum am fost îndoctrinați până acum, în sfera creștinismului ortodox.
    Pana dupa Mare Schisma, nu se poate vorbi de Ortodoxie si Catolicism, Biserica fiind una sfanta…, iar catolicitatea si ortodoxia, insusire ale Bisericii. O influenta latina asupra vestului tarii poate fi acceptata pana in secolul al VIII-lea, cand imparatul Leon al III-lea Sirianul trece provincia Iliricum de sub jurisdictia episcopului Romei sub cea a celui de sub Constantinopol, in partea de est a tarii, mai cu seama Dobrogea era clar sub influenta greceasca, la fel cum in vest era cea latina. Din pacate o imagine clara nu ne putem facem despre cum ar fi aratat teritoriul eclesiasial si sferele de influenta pentru ca ne lipsesc informatiile de prima mana(izvoare concrete) si o alta cauza ar mai lipsa unei organizari statale complexe, tara noastra fiind un teritoriu al nimanui, unde s-au asezat pe rand mai multe populatii migratoare.
    2. Ortodoxia a fost impusă românilor de anumite circumstanțe istorice, prin cucerirea de către bulgari în sec. ix, și aceasta a avut efecte nefaste pentru națiune. Acum este prima dată în istorie când avem șansa să ne alegem credința liberi.
    Fals. Bulgarii au cucerit parte importanta din tara la inceputul secolului al IX-lea, mai precis in timpul domniei hanului Krum, care era pagan, singura religie ce ar fi putut s-o impuna atunci ar fi fost tengrismul, iar la inceputul crestinarii lor, bulgarii au oscilat intre Roma si Constantinopol, iar o influenta eclesiastica bulgara ar fi putut sa existe spre sfarsitul secolului IX, iar daca luam in calcul misiunea chirilo-metodiana in Moravia si influenta ei in aceasta parte a Europei, putem spune ca a existat o puternica influenta greceasca, si deci sa-i spunem ortodoxa desi am forta un pic folosirea termenului. Iar o impunere a unei forme de credinta ar fi implicat si un botez in masa a elitelor conducatoare urmate de populatia de rand ceea ce in istoriografia nostra nu este consemnat(si de aici tot fel de povestioare moralizatoare cu poporul roman crestin de 2000 de ani)

    Reply
    1. Eugen

      Bun venit! Apreciez mai ales comentariile celor ce nu își ascund identitatea, mai ales dacă aceste comentarii sunt pertinent, ca în acest caz.

      Reply
  9. virgilc

    Reblogged this on Germania Evanghelica.

    Reply
  10. Doru Radu

    @“întoarcerea la un creștinism autentic personal, de natură spiritual-morală, opțiunea cea mai bună fiind un creștinism de tip evanghelic. Acesta ne echipează mult mai bine să ne integrăm lumii europene căreia îi aparținem în mod natural. este valid.”
    Eu ii dau dreptate lui IT. Ceea ce lipseste din replica lui Alexandru Nadaban e … Dumnezeu. Desigur ca nu stiu cu cine “voteaza El”. Din acest punct de vedere il inteleg pe AN. Dar meritul evanghelicalismului e ca a readus in atentie relatia personala cu Dumnezeu sau un Mintuitor personal vs. un Dumenzeu/Mintuitor national sau al unei biserici. Wurmbrand spunea frumos “la ce ne-ar folosi un Mintuitor al lumii daca nu e si mintuitorul meu personal?”. In aceeasi ordine de idei se poate aduce discutia la nivel de natiune ori biserica.

    Reply
    1. Alexandru Nădăban

      poti sa ii dai dreptate lui it, istoria, si cine o controleaza nu i-a dat dreptate. o fi istoria dumnezeu?

      asta cu cea mai buna varianta si ca evanghelicii ar fi solutia cea mai buna e basm popular evanghelic. la cum arata per global crestinii evanghelici nici macar sua sau anglia nu au nici o sansa. sa fie toti crestinii asa cum vrea domnul si nu cred ca te-ai bate ce fel de crestin sa fie fiecare.

      basmul cu integrarea e tot …basm. uite cum s-au integrat grecii si alte natiuni care nu sunt evanghelice. idealul european nu este neaparat unul crestin, sau cine stie o fi dar noi nu stim. apropos poate ai aflat ca natiuni crestine nu exista in europa… meritul evanghelicalismului (daca cuvintul asta chiar exista) e de domeniul istoriei. pentru romania s-a cam scurs timpul,

      Reply
  11. Doru Radu

    Alex:
    Thanks.
    SUA si Anglia n-or fi… dar Coreea si Brazilia vin din urma… si China evanghelica depasind ,cred, Anglia evanghelica numeric. La fel Nigeria si alte parti din Africa. Imparatia lui Dumnezeu nu se gata in West. Cica Iranul ar putea imloda din cauza penetratiei evanghelicilor via satelit. ar fi a opta minune a lume pe care numai Duhul Sfint o poate face…Ba evanghelicalismul creste printre iranienii din Franta si in Elvetia unde caristmaticii tocmai s-au dublat fara sa le pese prea tare de cesationalismul calvinist… (Stiu ca stii: sunt baptist precum Eugen Matei)
    @”idealul european nu este neaparat unul crestin, sau cine stie o fi dar noi nu stim”
    Idealul european e unul necrestin dar asta nu inseamna sa ne europenizxam…. adica decrestinam. Termenul evanghelicalism nu l-am inventat eu…Ar fi multe lucruri bune de spus despre lumea evanghelica… Imaginea pe care domniile voastre o folositi e una livreasca.. scrisa in vreo biblioteca formatata de anticrestinsim… Depling faptul ca tot mai mult ne punem cenusa in cap. Marius Cruceru mi-a spus necajit: “deplingi, da’ nu asta trebuie facut cind am pacatuit?” Ba, da -as raspnde. Dar nu de aia ne punem cenusa in cap ci pt ca nu suntem de culti, sau ca ne permitem sa interpretam Scriptura altfel decit ar vrea secularistii, ONU, musulmanii. Hollywood, Cannes, Dawkins, post-conservatorii si post-evanghelicii si alti experti in divinitate.
    Am obosit si nici nu am timp si nici dvs interes pt panseurile mele… Ar fi multe de spus… le las in seama Domnului. Citesc cu interes interpretarile tale istorice, sincer.
    PS – doi prieteni din Atlanta frecventeaza 2 biserici anglicane -evanghelice. N-ar fi mare scofala dar sunt destul de multe evanghelice si inca bune in capitala Sudului; totusi ei prefera anglicane ca dovada ca omul sfinteste locul si nu titulatura. Musai sa-ti spun ca preotii acestor biserici s-au afiliat pe la episcopiate de prin Singapore si nu mai stiu unde de cind arhiepiscopul s-a dat cu homosexualii… Si asta-i baiu’ ca biserica-si pune cenusa in cap de rusine ca nu-i ca lumea si nu invers…

    Reply
  12. dorinpele

    Reblogged this on Trezire si Restaurare and commented:
    Uite ca se poate sa avem si analize pertinente.

    Reply
  13. Pingback: Carte: Căderea în ritual (3) – Involuția religiei « Chibzuieli

Leave a Reply to Dyo Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.