Chibzuieli

Biserica și disciplinarea copiilor prin bătaie

La nivel internațional există o mișcare de combatere a violenței împotriva copiilor. Secretarul general al Națiunilor Unite are un reprezentant special pentru acest domeniu și lucrează în parteneriat cu diferite organizații. În acest context, în 1979 Suedia a fost prima țară care a introdus legislație care interzice pedeapsa corporală a copiilor. Cu adoptarea unei legi în acest sens în toamna anului trecut în Peru, în prezent sunt 50 de țări în lume care interzic prin lege disciplinarea prin pedeapsă corporală a copiilor. Printre ele și… România. Aceasta, în ciuda faptului că după studiul organizației Salvați Copiii, 63% din familiile de români își bat copii acasă și 20% din părinți apreciază disciplinare prin bătaie ca un lucru pozitiv. Nu am cititi nici legea norvegiană nici cea românească, dar în cele mai multe cazuri legea merge dincolo de pedeapsa corporală a copiilor, afirmând dreptul copiilor de a nu fi supuși unor pedepse umilitoare. În aplicarea acestor legi Norvegia nu este la polul la care este România, ci la polul opus. În Norvegia, legea (Norwegian Children’s Act) este mult mai severă și… se aplică. Uneori chiar habotnic. Iar felul în care se aplică poate fi greu de înțeles pentru cineva care se mută dintr-o altă țară cu alte obiceiuri culturale decât băștinașii.

Cazul familiei Bodnariu, căreia i-au fost luați cinci copii în custodia statului, nu este un caz unic nici măcar pentru români. Guvernul norvegian este foarte deschis în privința statisticilor și le face publice pentru toți. În 2013 serviciul de ajutorări sociale a ajutat 53000 de copii în nevoi. Dintre aceștia, 9010 copii (17%) au fost luați în custodia statului (nu neapărat din motive de violență ci și din alte nevoi). Probabil nu este de mirare că un număr de copii de imigranți au fost luați în custodia statului, mai ales dacă vin din contexte culturale în care câte o pălmuță sau un tras de urechi este la ordinea zilei. Soții Bodnariu înșiși spun că ocazional, uneori sub stresul îngrijirii de cinci copii, și-au mai atins copiii câte puțin (clipul video, de la min. 4). Aceasta în ciuda faptului că știau că aceasta este ilegal în Norvegia (dar este legal în România. Oare? Atunci ce valoare mai are legea în România?).

Cazul familiei Bodnariu nu este în primul rând nici un caz de persecuție religioasă. Nu există până la ora actuală vreo evidență că acuzația oficială adusă lor ar fi una de îndoctrinare religioasă, ci una de abuz fizic. Dar, dacă familia Bodnariu susține că disciplinarea corporală a copiilor este sancționată de credința lor și de Biblia în învățătura căreia vor să trăiască, atunci pot fi siguri că își vor pierde copiii de tot, și cazul devine un caz de persecuție religioasă. Justificat, oare? Mă întreb dacă acesta nu poate fi tratat ca un caz de persecuție religioasă dacă copiii sunt plasați cu familii atee sau neconvenționale – dar atunci, statul poate argumenta că a ales răul cel mai mic (după valorile societății – doar 3% din cetățenii țărilor nordice merg la biserică).

Cazul familiei Bodnariu este un caz de aplicare dezechilibrată și abuzivă a legii. Ce traumă poate fi mai mare decât cea de a smulge un copil care alăptează de la sânul mamei? Deși în contextul legii Norvegiene investigarea situației și aplicarea unor măsuri corective ar fi fost justificate, în contextul de ansamblu a situației, felul în care a procedat protecția copilului a adus copiilor o traumă nemăsurat mai mare decât cea provocată de călcarea legii de către părinți. Această afirmație este susținută și de raportul a 40 de profesioniști legali din țările nordice la Parlamentul European. Litera legii a fost aplicată în moduri care au distrus spiritul ei și au făcut mai mult rău decât bine.

În acest moment probabil există o singură cale ca soții Bodnariu să-și primească copiii înapoi, și această pleacă de la ei. Ei trebuie să arate că valorile lor și credința în care trăiesc nu le cere să-și bată copiii, ci dimpotrivă, să-i educe în spiritul dragostei, al păcii și armoniei, nu al violenței. Să arate că au greșit, și cu conștiința curată se pot angaja pe viitor să-și crească copiii în contextul legilor norvegiene.

Poziționarea aceasta în situația curentă atât de controversată pune și oficialii români în poziția de a putea negocia cu cei norvegieni. Românii nu pot cere norvegienilor să-și schimbe sau să nu-și aplice legea, care de altfel – cel puțin formal – else congruentă cu legea românească. Dar oficialii români pot arăta că în acest caz particular, legea a fost aplicată strâmb și a produs mai mult rău decât bine – și aceasta poate fi arătat cu suport legal și psihologic (vezi raportul de mai sus).

Copiii familiilor de credincioși sunt și copiii bisericii! Când un copil este adus la binecuvântare și păstorul își pune mâinile peste el, noi spunem că ne identificăm cu el și el cu noi, și ne angajăm împreună cu familia să-l creștem în temere de Dumnezeu. Astfel, un copil luat unei familii de credincioși este și un copil luat bisericii, mai ales dacă acesta este plasat într-o familie de necredincioși. De aceea eu cred că credincioșii pot și trebue să se angajeze în protest împotriva unui abuz al legii, precum și in procesele de definire ale acestora, în general. Dar bisericile, inclusiv cele din Norvegia, s-ar putea angaja în acest caz doar dacă se angajază să asiste familia în a-și crește copiii în cadrul legii Norvegiene.

Biserica nu se poate angaja în protest pentru dreptul părinților de a-și bate copiii. Disciplinarea corporală a copiilor nu este sancționată de Noul Testament și nu este aprobată de valorile creștine. Valorile creștine sunt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare (și în, și mai ales în creșterea copiiilor), bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, disciplina de sine. Împotriva acestor lucruri nu este lege (Gal 5:22-23). Nici măcar în Norvegia.

Nu, discuția nu se termină aici. Poate legi sau măcar aplicarea lor trebuie schimbate. Poate teologia creșterii și a disciplinării copiilor trebuie definită mai bine. Poate teologia implicării sociale a Bisericii trebuie definită mai bine – mai ales în context evanghelic. Poate… Poate… Dar deocamdată prima prioritate pentru noi toți, pocăiți și nepocăiți, este reîntregirea familiei.

25 Comments

  1. Pingback: Biserica și disciplinarea copiilor prin bătaie – Chibzuieli | Persona

  2. Pingback: Eugen Matei: Cazul familiei Bodnariu nu este în primul rând un caz de persecuție religioasă | Romania Evanghelica

  3. Valentin

    Cred ca ar trebui ca teologii evanghelici care sunt de parere ca crestinul nu are voie sa aplice nici un fel de disciplinare fizica copilului trebuie sa faca un efort serios de a explica, cu ajutorul unei hermeneutici biblice plauzibile, de ce un text precum Evrei 12:5-6 de fapt nu ar sustine ceea ce pare a sustine la prima vedere: Si ati uitat sfatul pe care vi-l da (Domnul) ca unor fii: ‘Fiule, nu dispretui pedeapsa Domnului, si nu-ti pierde inima cand esti mustrat de El. Caci Domnul pedepseste pe cine-l iubeste, si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeste’. Sigur, autorul epistolei citeaza aici apreciativ versete din Vechiul Testament. Cum se aplicau astea in crestinismul primelor veacuri? Exista ceva marturii istorice pe tema respectiva? Si daca primii crestini intelegeau poate acest text la modul literal, faceau ei atunci o hermeneutica buna sau una proasta textului?
    E cred un fapt interesant ca printre acele 50 de tari care interzic orice pedeapsa corporala, inclusiv corectii fizice minore precum palmuta la fund, nu se afla si Anglia, Franta, SUA, Italia, Canada sau Australia. Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Corporal_punishment_in_the_home#United_Kingdom

    Reply
    1. ematei (Post author)

      Cum am spus, o tratare serioasă a subiectului este necesară – urgența este recuperarea copiilor. La prima vedere, aș considera următoarele:

      1) Disciplinarea copiilor este un mandat biblic și părintele care se sustrage de la această responsabilitate se sustrage de la încredințarea dată de Dumnezeu. Dar înseamnă aceasta disciplinare prin bătaie corporală?
      2) „cu nuiaua” nu apare în textul original. Cuvântul tradus prin „scourging” în traducerile englezești mai vechi poate însemna bătaie fizică, dar nu întotdeauna. Traducerile mai noi (NIV, ESV, RSV) nu conțin deloc ideea de bătaie fizică (na, că nici „Dumnezeu nu bate cu bota” :)). Eu nu sunt biblist – să ne ajute specialiștii.
      3) Textul din Evrei este pentru adulți
      4) O examinare mai atentă a contextului Proverbelor nu susține neapărat bătaia cu bâta. Cuvântul tradus prin nuia (rod în engleză) în Biblie are mai multe sensuri (Ps. 23 – nuiaua Ta mă mângâie).
      5) Noi citim VT în lumina NT și multe practici VT în creșterea copiilor nu le practicăm la fel. De exemplu, nu omorâm cu pietre un copil răzvrătit.
      6) Nu putem face teologie pe baza unui verset. Care este atitudinea generală a NT față de copii? Cum încadrăm acest verset în teologia NT în ansamblu? Există alte texte în NT care vorbesc de pedeapsa fizică a copiilor?

      Cum am spus, este necesară o discuție mai amplă – acestea sunt doar câteva aspecte care îmi dau de gândit.

      Reply
      1. Valentin

        Da, am observat si eu ca aceasta e traducerea noilor versiuni englezesti. Am vazut o traducere germana (seria Wuppertaler) care traduce prin ‘loveste’. Traducerea Luther revizuita merge intr-adevar pe varianta ‘disciplinare’. Iar daca Cornilescu traduce acolo ‘bate cu nuiaua’, Biblia Ortodoxa (din pacate nu stiu ce traducere si an, in orice caz e o versiune cu limbaj modern de pe internet – din pacate nu am momentan altceva la indemana) traduce ‘biciuieste’ (mai rau deci decat Cornilescu). O fi deci probabil cel putin o interpretare a textului ce sustine violenta fizica. Dar daca exista interpretari legitime ce se refera doar la disciplinare in general, le salut. Din pacate nici eu nu sunt specialist in greaca; ar fi intr-adevar bine ca cineva sa ne explice mai clar si detaliat… In plus, aceasta distinctie intre violenta fizica si nonfizica nu stiu daca e una cu adevarat calitativa: exista anumite disciplinari nonfizice care pot fi mult mai rele si abuzive pentru copil decat altele fizice. Chiar si pentru adulti, multi ar prefera 10 nuiele la fund decat un an complet izolat intr-o celula (daca nu cumva chiar si unui an impreuna cu altii intr-o puscarie moderna). Si pentru ca deseori doar aparatorii pedepselor corporale sunt suspicionati de interese personale in pledoaria lor pro-spanking, poate merita cunoscuta si opinia unui psiholog care ii suspicioneaza de interes personal si pe unii care condamna orice fel de pedeapsa corporala: http://lbhn-1602388572.eu-west-1.elb.amazonaws.com/stire/20721152

        Reply
        1. ematei (Post author)

          Din cât am mai citit pe ici, pe colo, inclusiv despre Proverbe, cred că interpretarea care nu implică bătaie fizică (în Evrei), prinde mai bine ideea textului. În Proverbe există și alte nuanțe textuale și contextual-culturale care susțin ideea că acele texte nu se referă la copiii sub 10 ani și nici la fete, în general. Oricum, din nou, teologie nu se face dintr-un verset.

          Este clar că în cazul de față, cel puțin din datele disponibile, ceea ce a făcut protecția copilului este incomparabil mai distructiv, nu numai prin actul inițial ci si mai ales prin faptul că nu acționează cât de rapid se poate în direcția reîntregirii familiei. În cazul unui copil care alăptează, dacă chiar au suspiciuni, de ce nu au pus mama și copilul sub supraveghere până la investigarea problemei. Că statul are resurse cu grămada, slavă Domnului!

          Reply
      2. Maria Istoc

        Si totusi in Proverbe 13.24 in versunea ESV cuvintul folosit este rod. In traducerile franceze este baton si Chouraque traduce “Qui épargne le bâton hait (uraste) son fils, qui l’aime quête pour lui la discipline” Chouraqui este considerata o traducere foarte aproape de original; el insusii fiind evreu. La TOB, traducere excelenta scrie “Qui épargne le bâton n’aime pas son fils, mais qui l’aime se hâte (se grabeste) de le châtier.” Châtier este practic pedeapsa; nic ,acar disciplina. Am facut prea putina ebraca ca sa fac vreo critica traducerii dar toate traducerile clasice ale Biblie in franceza condorda aici si ma indoiesc ca traducatorii nu ar fi fost suficeint pregatiti in limba ebraica.

        Mi se pare ca exista intre romani idea ca in alte parti avem de a face cu o lume perfecta, ca romanii sunt de lepadat. Sunt plecata de aproape 30 de ani din Romania, am trait in cinci tari diferite pe o peroada care depaseste o excursie sau vizita, nu mi se pare ca in alte tari totul se face drept si in Romania totul se face strib. Nu mi se pare ca romanii sunt mai putin capabili dacat altii, dovada ca noi, n-am fost printre codasi. Nu mi se pare ca tot ce fac romanii este de dispretuit. Si nici nu mi se apre ca evanghelicii romanii ar fi cu totii mai inapoiati decat altii. Imi amintesc ca venind in Franta din USA am fost mirata cand decanul facultatii de teologie isi tinea nepotii in brate in biserica, cel mai mic ii statea in brate de la capat pana la captat. Nu era nici o mirare, era o normalitate. Am crezut ca ma aflu in Romania, partea cea buna in care copilul se simte bine, este protejat de bratele paritilor si al bunicilor

        Se pare ca avem de a face cu o insitutie care in numele unei libertati devine opresiva, in numele protectiei devine abuziva. Poate, si se pare ca asta sugerezi la un moment dat, daca nu cumva citesc eu printre rinduri ca ar trebui insitat asupra faptului ca familiei i se restringe libertatea de a-si creste copii dupa valorile religiei pe care o au si in cazul acesta sa iasa din ” Paradisul Norvegian” cu copii cu tot. Eu una, dupa asa trauma nu as mai sta decat timpul sa imi fac bagajele.

        Reply
        1. ematei (Post author)

          Am impresia că Evrei 12:6 este o referință directă la Prov. 3:11-12, unde nu este vorba de bâtă. Posibil acesta este motivul pentru care traducerile mai noi nu folosesc „rod.” Oricum, există 3 sau 4 versete în Prov. unde se vorbește de bâtă (nuia). Da, cred că sistemul socialist ateu din Norvegia promovează legi care pot fi destul de opresive, și motivul fundamental este ideologic. Acesta este motivația și în cazul legii de față.

          Reply
          1. Maria Istoc

            In ESV avem cuvintul rod in Proverbe 13.34 iar in Evrei cuvintul chastises. The Lord chastises every son He receives. Chastises is quite strong. Donc c’est bien et bell dans la Bible.

            Cred ca trebuie sa fim foarte prudenti sa nu inghitim toate curentele care se vintura pentru ca noi suntem chemati la discernamint si trebuie sa avem un duh de discernamint. Am scir un articol pe Parnassienne Passagere. Ar mai fi lucruri de adaugat. Dar daca nu vom discerne si nu ne vom opune acest Ben…. whatever is called o sa puna stapinire si pe alte locuri si va spala pe creier si alte mintii.

          2. ematei (Post author)

            Vrei să zici, Prov. 13:24. Cum spuneam, sunt 3-4 versete în Proverbe care vorbesc despre rod, dar nu versetul citat în Evrei. Și nici nu facem teologie pe baza unui singur verset din NT- vezi cel puțin 6 aspecte care cred că ar trebui considerate, în comentariul meu anterior.

            Aici nu este vorba de ideologie ci de ce spune Scriptura. Dar dacă este vorba de ideologie, una a violenței este preferabilă uneia a păcii?

          3. Maria Istoc

            Ai dreptate este Proverbe 3.11-12 in franceze este reprimande care inseama sanctiune disciplinara. Sigur putem spune aici ca sanctiune disciplinara poate fi alta decat cea fizica. Un verset insa trebuie luat in context si aici ma refer la contextul cartii Proverbe. In ce ma priveste nu vreau sa ma numar printre aceea care sa puna in chestiune, sau poate mai corect sub semnul intrebarii texte care de secole, DE SECOLE de dragul unei ideologii recente care vrea sa intoarca lumea pe dos, sa nege toate valorile care au construit lumea nostra pana acum.

            Poate ar fi interesant sa iti procuri cartea Politiquement Correct a lui Jean Sévilla care a fost tradusa in romaneste, deci nici o problema sa o citesti. Are un capitol l’enfant roi.

            Si pentru a incheia trebuie sa imi corectez franceza. Mi se pare ca am scris mai sus bell et bien, asta nu exista este fie bel et bien, sau belle atunci cand se face referinta la un substantiv feminin. Merci de pacienta.

            Si trebuie sa corectez o greseala

            In Finlanda

          4. ematei (Post author)

            Nu înțeleg de ce trebuie să citesc Evrei în contextul cărții Proverbe în întregime, și nu cu referința directă la versetul citat. Nici nu știu de ce îmi asociezi citirea textului cu vreo ideologie curentă (care ideologie?) care vrea să facă nu știu ce.

            Merci de recomandare. Nu-ți face probleme de franceză – a mea e de baltă.

      3. Maria Istoc

        De fapt aici trebuia sa pun comentariul dar nu stiu cum de a coborat mai jos. Oricum nu vad unde in Noul Testament, nici in discursurile lui Isus nici in corpusul paulinian sau celelalte epistole este mare discutie despre comportamentul fata de copii. In Efeseni scrie sa nu ii iritam dar alte texte nu imi vine in minte. Sa si crestini cred ca suntnem datori sa facem deosebire, nu sfidind legea daca se poate, intre gargariseala care se vinde in ultimii zeci de ani si invatatura biblica. Ma intreb daca indrazenau, adica daca organizatia aceasta atit de “binevoitoare’ indraznea sa i-a copii de la o familie de musulmani. Ma tem ca acolo e ca in Anglia “Sa nu te atingi de ei”.

        Reply
        1. ematei (Post author)

          De aceea nu cred că se face învățătura despre formarea copiilor pe baza uni singur verset, cum ar fi cel din Evrei 12. Și am putea considera mai serios atitudinea lui Isus față de copii.

          Reply
          1. Maria Istoc

            Nu este vorba de a se face pe baza unui singur verset. Mi-ar place sa prezentati, cei care sunteti de alta parere, versetele, textele care sa combata textele despre diciplina.
            Este un consensus general care a fost folosit de secole si care cum scriam a construit o lume. Spunea-i ca Isus a dat invataturi despre cresterea copiilor, poate indici textele. Deci pana la urma unde ajunge tot la a citi printre randuri. Problema este cum citim si in numele cui. Idologia? Care este? Politically Correct care arunnca la gunoi toate valorile care ne-au construit pana acum. Disciplinna corporala nu inseamna violenta. Dimpotriva poate fi o disciplina excelenta pentru cel care o aplica si care trebuie sa isi controleze reactia, sentimentele.

          2. ematei (Post author)

            Esența discuției este „ce spune Scriptura” la subiect. De la Reformă, suntem puțin mai circumspecți cu restul – nu că nu ar conta. Cât despre ideologie, o citezi mereu, dar nu știu la ce ideologie te referi. Disciplină, DA, pedeapsă corporală – subțire suport în Biblie.

  4. Valentin

    Si, sa presupunem ca familia respectiva nu va dori sa renunte la interpretarea literalista a textului si vor fi convinsi in continuare ca Dumnezeu le cere sa-si pedepseasca copilul cand greseste si in mod fizic (nu stiu daca ei cred asta, dar sa presupunem ca asta ar crede: ca sunt fundamentalisti si au convingerea ca a crede in litera textului scriptural e pentru un adevarat crestin o chestiune de viata si de moarte). Ce ar trebui sa faca statul norvegian? Sunt in lume o gramada de grupari religioase mai mult sau mai putin fanatice care au si ele cate un fix: si nu vor renunta cu nici un pret la el (quackerii si unii anabaptisti de exemplu au crezut intr-un pacifism total si au fost gata sa plateasca orice pret pentru convingerea lor, chiar daca asta reprezenta o incalcare a legilor statului; amisii care isi cresc copiii rupti de civilizatie, etc). Ce ar trebui deci sa faca statul norvegian? Astia (aka familia BD) nu vor sa respecte legea, dar intr-adevar e dovedit ca niciodata nu ofera copiilor lor altceva decat disciplinari fizice minore: ce facem, daca supara astfel in mod continuu statul fara sa se ‘pocaiasca’, indiferent ca acest pacat continuu e minor? Le luam copiii? A pacatui minor in continuu reprezinta pacatul de moarte? Nu ar fi mai uman (desi si aceasta masura o vad extrema), nu ar fi deci mai uman sa li le ofere posibilitatea de a parasi tara impreuna cu copiii, decat sa li se ia copiii? E adevarat, asta ar fi o cale facila a Norvegiei de a scapa de evanghelicii literalisti; dar nu e o optiune mai buna decat sa le distrugi acestora familia si viata?

    Reply
    1. ematei (Post author)

      Cum am spus, dacă familia adoptă această poziție, atunci devine un caz de persecuție religioasă. Întrebarea este, a cărei religii? Vrem să angajăm biserica în întregime în asigurarea dreptului părinților de a-și bate copiii din motive de credință? Credincioșii înșiși pot avea vederi diferite în această privință. Liderii religioși ar trebui să se gândească profund la aceasta înainte din a face din acest caz un caz de persecuție religioasă pe astfel de motive.

      Dacă aceasta vor face părinții, Norvegia va completa ce a început. Le va lua copiii de tot. Acesta este prețul pe care îl vor plăti.

      Eu m-am abținut de la sugestia să părăsească țara pentru că dacă spunem acest lucru pe față, devine și mai complicat să obțină copiii înapoi. Dar dacă îi obțin, se pot muta în România, să întărească grupul celor 20% care cred că este bine să îți bați copiii.

      Dacă legea nu este bună în Norvegia (sau România) să ne angajăm în schimbarea legii, pe căile normale de a face aceasta. Deci, mai întâi trebuie să se punem o bază teoretică solidă, acceptabilă social (dacă vrem să avem succes), pentru baterea copiilor.

      Vorbind despre acest caz particular, am spus clar că legea – cel puțin din ce știm noi – a fost aplicată abuziv și a produs mult mai mult rău decât ceea ce au făcut părinții. De aceea, pentru repararea situației și primirea copiilor înapoi, amândouă părțile trebuie să își recunoască greșeala. Trebuie să înceapă părinții.

      Reply
    2. Valentin

      De acord cu explicatiile de mai sus. Cateva observatii cred necesare: in repetate randuri familia a spus ca nu crede in disciplinarea fizica, ca deci nu motiveaza in vreun fel religios faptul ca le mai scapa copiilor cate o palma. In acest sens, un motiv ca in cazul lor statul norvegian sa fie mai clement exista. Insa chiar si asa, legea care criminalizeaza spankingul, in tarile care o aplica, mi se pare abuziva. Poti sa ai cea mai mare bunavointa, sa ai toata convingerea ca nu e bine sa-ti disciplinezi copilul fizic, si tot sa-i mai scapi o palma: poate pentru ca in acel moment nu-ti vine vreo ideea de disciplinare non-fizica functionabila, poate pentru ca ti-a venit vreo idee care ti se pare plauzibila, dar piticul nu-i convins in nici un fel de ea, poate pentru ca pur si simplu esti stresat (nimeni nu e inger, nici chiar crestinii nu au scapat complet de pacat). Ce facem in acest caz, nu acceptam in tarile noastre decat ingeri? Celorlalti sa li se ia copiii? Stalin ar fi fost fericit cu o asa idee. Am citit intr-o carte primita recent de la Danut Manastireanu ceva statistici cu privire la disciplinarea fizica in diverse tari. Ce e interesant e faptul ca in Romania cei care sunt pentru disciplinarea fizica nu sunt 20, ci peste 60 %. Statistica mai arata ca americanii sunt usor peste romani la acest capitol, francezii sunt peste americani, englezii sunt peste francezi – si cu mult peste romani! Cei mai pro-disciplinare fizica sunt asiaticii, in special indienii. In acest context, ma bucur ca nici americanii, nici englezii, nici francezii nu interzic spankingul prin lege. Parlamentarii britanici justifica aceasta atitudine, conform unui articol din The Guardian, prin sugestia ca asa o lege ‘ar criminaliza parinti decenti’. Sunt de acord cu ei. Cred ca daca spankingul se doreste eliminat, acest lucru nu ar trebui facut prin forta, ci prin educatie, prin forta convingerii argumentelor pro, prin reclama asupra consecintelor negative, etc. Daca legea intervine in forta in acest sens, cum o face in Norvegia, mi-a teama ca se va reinstaura in intreaga lume un nou stalinism luminat – cu tot ce implica asta: vanatoare de vrajitoare, denunturi rautacioase, teribile drame familiale, etc. Romanii au trecut prin asta, poate de aceea sunt mai refractari decat norvegienii in a implementa legea cu toata forta.
      Cu privire la inregimentarea bisericii in apararea acestui gen de cazuri pe motiv de persecutie religioasa, daca unii lideri ai bisericii cred ca e persecutie religioasa a nu ti se da voie sa urmezi o anumita interpretare a textului biblic (cat timp aceasta nu are un caracter dovedit distructiv asupra copiilor), eu nu am nimic impotriva lor. Nu sunt de acord nici eu cu inregimentarea intregii biserici. Dar cu acel segment care vede aici un abuz da. Si liderii amisi, oricat de ciudata interpretare au asupra textului biblic, cred ca au dreptul la a o pune in aplicatie, cat timp nu e distructiva pentru comunitate, si nu e implementata acolo cu forta (adica poti iesi oricand din cerc daca vrei)

      Reply
      1. ematei (Post author)

        În principiu de acord. Dar nu cred că demonstrațiilor publice trebuie neapărat să li se dea dimensiunea o dimensiune escatologică morbidă ni să dăm impresia că biserica este tam-nisam pentru bătaia copiilor. De aceea cred că trebuie navigat cu foarte mare atenție printre extreme, pentru că abuzul copiilor este o problemă teribilă în România și pe plan mondial.

        Reply
  5. Valentin

    As mai adauga ca in legatura cu disciplinarea fizica usoara si efectul ei nociv pentru copil, intre psihologii americani exista o diversitate de opinii. Dar chiar daca opiniile sunt diverse, mai toti sunt de acord ca o impunere cu forta a unei legi anti-spanking in America nu e de dorit; toti sunt mai degraba de acord ca cea mai buna solutie privind descurajarea acestei practici e educatia si oferirea de alternative nonviolente viabile. In jurnalul Psychological Bulletin 128/4 din 2002, exista o interesanta dezbatere intre diversi psihologi in acest sens.

    Reply
    1. ematei (Post author)

      Cu totul de acord. În plus, potențialul abuzării legii din motive ideologice este enorm. Sunt tot mai mult convins că astfel de motive sun în spatele multor situații din țările nordice, dar din nou, acesta este un subiect extrem de sensibil și trebuie să navigăm situația cu multă înțelepciune.

      Reply
  6. gmariu

    nu trebuia sa se ajunga la o asemenea drama pentru ca a noastra comunitate crestina sa dezbata pe indelete acest subiect, se pare, tabu.: disciplina fizica in famille crestine. nu am vazut o abordare prea serioasa a subiectului pana acum – ceea ce imi da, in timp ce citesc, un sentiment ciudat de lipsa de empatie si solidaritate fata de Bodnariu. mai ales cand abordarea din partea unor “nefundamentalisti” se face ironic si prin atacuri ce duc mai degraba la dezbinare, nicidecum la solidaritate – din pacate vorbim de nume “mari” in lumea evanghelica. din acest motiv nu pot decat sa apreciez faptul ca scrieti la subiect.

    imi place idea pe care ati insistat si intradevar aici trebuie sa fim cat se poate de clari. desi nu cred ca fost cazul, dar pentru a evita orice neintelegere trebuie sa spunem raspicat: Biserica nu se poate angaja în protest pentru dreptul părinților de a-și bate copiii. valorile crestine sunt dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, blandetea.

    doar o cateva observatii generale, nu direct la articol ci la aceasta dezbatere din ultimele zile. scriu aici, pentru ca mi se pare articolul cel mai cumpatat a partii “nefundamentaliste”:

    1. mi se pare cam duplicitar din partea celor ce o tin sus tare cu legea norvegiana cand nu e foarte clar daca Scriptura accepta sau nu disciplina fizica de mica intensitate. e dublu standard si pentru simplu fapt ca subiectul nu a fost abordat corespunzator pana acum.
    tot in contextul general al Bibliei ar trebui sa stim ca legea a fost facuta pentru om si nu omul pentru lege, ca noi insine suntem sub har si nu sub lege – evident genul acesta de argumente are sens atat timp cat nu vorbim de abuz la adresa copiilor. greu de spus unde tragem granita intre abuz de orice fel si disciplinare de orice fel – dar ca si crestini avem o sursa mai importanta decat legea norvegiana

    2. daca tot se accepta marturia parintilor in privinta disciplinarii fizice de mica intensitate a copiilor – de ce nu o luam exact in masura si contextul explicat de ei: “pe un ton mai serios, nu ca se le provoace o durere mai mare decat ar fi facut-o in joaca” – la dvs. pot macar sa apreciez ca ati postat videoul cu una dintre marturiile lor

    3. tinand cont de elementele de ” indoctrinare religioasa” continute in denunt(practic asa au atras atentia asupra lor si este o insiruire de evenimente si discutii, nu numai cantecul crestin catat la scoala) – familia are dreptul sa se simta/considere discriminata din punct de vedere religios. mi se pare grav sa nu vedem ca este ciocnirea de metalitati: cea crestina vs. cea seculara. poate singurul punct in care nu ati insistat suficient…

    Reply
    1. ematei (Post author)

      Mulțumesc. Nu am insistat asupra aspectului persecuției religioase pentru că nu reiese din documentele/informațiile oficiale care le cunoaștem până acum. Aceasta nu înseamnă că nu există, dar nu vreau să afirm ceva până nu sunt sigur de ce spun și pot documenta eu însumi cu un oarecare nivel de credibilitate.

      Reply
      1. gmariu

        Si probabil nu va reiesi niciodata o astfel de acuzatie din documentele oficiale. Ar fi prea simplu, pentru ca astfel se vor putea sesiza imediat organizatii gen Open Doors, care ar pune Norvegia pe o lista a altor tari democratice gen republica Sudan. Multe ar fi avut Cristi Tepes de spus si probabil ar fi reusit sa tempereze din start valul acesta de dezbinare.
        Spre informare, doua analize care se vor obiective. Cel putin, din cate stiu eu, nu vin dinspre filiera evanghelica.
        http://www.dw.com/ro/radicalismul-norvegian/a-18971945
        http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20725741-bernevernet-cazul-bodnariu-mic-studiu-pentru-intelege-ceva-plus.htm

        Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *